COMENTARIU Valeriu Şuhan: Curricula sexului şi emoţia ”fluturi în stomac”

Nu e o noutate pentru nimeni, cred, că grupa de vârstă 0-16 ani, reprezintă un target de piaţă în multe domenii. Cam asta e perspectiva celor ce urmează.

Tema educaţiei sexuale a copiilor face obiectul a numeroase studii, psiho-comportamentale, de psihologie judiciară şi din domeniul neuro-ştiinţelor. Trebuie doar să le cauţi şi să ai mintea deschisă.

Acum, în societatea românească foarte cosmopolită, ideea care tinde să devină majoritară, este că educaţia sexuală a copiilor s-ar constitui într-o soluţie binevenită de prevenire a unor tendinţe nedorite, şi chiar periculoase din societatea contemporană, generate de lipsa de cunoştinţe a copilului în materia sexualităţii.

În general, referirile sunt la sarcina prematură, violenţa sexuală şi comportamente conexe nefireşti şi periculoase.  

Din păcate este surprinzătoare, neplăcută chiar, lipsa cvasitotală de informaţie asupra conţinutului unei astfel de educaţie, dar, cu toate astea, ceea ce prevalează este că trebuie neapărat, să fie introdusă în curricula şcolară.

Păi, dacă încă nu ştim despre ce vorbim, cum Dumnezeule, să fim atât de siguri ?! Obiectiv, îmi scapă logica, dar în sfârşit...

Ceea ce caracterizează, defineşte, reprezintă, transmite un copil, este inocenţa. Starea aceea de puritate interioară şi exterioară, curăţenia originară a vieţii, pulsează sensibil în trupul şi sufletul copilului.

El creşte sub ochii părintelui într-un tumult de trăiri, sentimente, experienţe unice, reciproce. Acestea îi potenţează pe ambii şi le oferă ocazia coeziunii transcedentale.

Legătura dintre copil şi părintele său este cosmică, un univers experimentat de cei fericiţi să li se deschidă. Acesta are în centrul său minunea afecţiunii şi dragostei necondiţionate. Natura lui însă, este într-o continuă schimbare care ţine de complexitatea firii umane.

Provocările care apar în viaţa copilului şi a părintelui său, sunt de o varietate infinită, iar viaţa le arată amândurora modalitatea de a transmite, respectiv de a primi, moştenirea culturală habitual-istorică a familiei.

Părintele este deci, răspunzător de evoluţia firească a copilului său. Obiceiurile familiale se moştenesc, fără doar-şi-poate. Degeaba se aşteaptă soluţii de la şcoală.

Matricea educaţională ar trebui să fie locul comun al moralei, bunului simţ, al obiceiurilor statornicite prin experienţa umană pozitivă, creatoare.

Educaţia sexuală a copiilor reprezintă mai degrabă o cutie a Pandorei, după considerentele cât se poate de ştiinţific argumentate, ale unor specialişti. Şi nu puţini!

Ideile lor, pe care vi le prezint extrem de comprimat, relevă existenţa unei probleme centrale, aceea a priorităţilor copilului în interesul său major, corespunzător stadiilor proprii de dezvoltare psiho-somatică.

Atenţia îndreptată către sexualitatea proprie, dar şi a celor din jur, deturnează preocuparea naturală a copilului pentru acumularea de cunoştinţe, care ar fi starea sa naturală, firească, în acord cu nivelul sistemului său fizio-neurologic.

Deturnarea este obiectivă, rezultat al unor stimuli fizico-chimici, al unor procese subtile, care modelează într-un mod diferit complexitatea neurologică.

Aplecarea către cunoaşterea senzorialităţii sexuale şi percepţia sexului, conduce în cele mai multe cazuri, la descoperirea plăcerii de tip hedonist, uşor de obţinut prin stimulare diversă.

Dacă efectele benefice ale ştiinţei acumulate se vor fi văzând în timp, cândva într-un viitor ce pare foarte îndepărtat la vârsta copilăriei, obţinerea satisfacţiei, a plăcerii, a trăirii hedoniste, este ”up front”.

Copilul nu realizează acest pericol, pentru că el nu este matur, nu are discernământ, nici în sens natural dar nici în sens juridic, fiind sub protecţia deplină a legii până la 14 ani. După această vârstă până la majorat, se consideră că discernământul său este limitat.

În opinia acelor specialişti, conştientizarea nu numai a posibilităţii obţinerii de plăcere prin sexualitate, dar şi a perspectivelor pentru sinele copilului devenit ”experimentat”, reprezintă cea mai gravă problemă.

De aici, spun ei, căile spre pornografia infantilă, prostituţie şi trafic de minori, consum de sex în general, sunt deschise.

Adică, exact acolo unde ni se spune că am preveni să se întâmple, dacă am face educaţie sexuală copiilor.

În acest mod, interesul de piaţă s-ar împlini. Cercul s-a-nchis cu cei 0-16 ani.

Emoţia ”fluturi în stomac”, a ”îndrăgostelii” din liceu sau facultate, devine o relicvă...