COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Străzi tulburate...

Mii de oameni au ieşit în stradă.

Din nou.

Cei mai mulţi s-au săturat de măsurile de protecţie sanitară impuse de guvernanţi.

Unele sunt chiar de neînţeles.

Alţii sunt prezenţi, ori de câte ori e vorba de vreun scandal.

De preferinţă în stradă şi într-o mulţime de oameni care să le asigure anonimatul.

Vitejia lor este maximă cât timp se pierd printre alţii, după care dispare într-o dubă de poliţie.

Mai sunt şi unii pentru care zvonul este cu atât mai credibil cu cât este mai inflamant.

Efectele radiaţiilor 5 G, micro-cipurile injectate odată cu vaccinul, oculta mondială sunt pentru ei crezuri de nezdruncinat.

Acum însă mă gândesc la oamenii de bună credinţă, cei care, pur şi simplu, nu mai suportă presiunea psihică generată de restricţii.

Lipsa de libertate, de speranţă chiar, diminuarea veniturilor, îndepărtarea de rude, de prieteni, perspectiva incertă a locului de muncă sau chiar pierderea lui, şcoala „din doi în trei” a copiilor, fricile lor, îi epuizează fizic şi nervos.

Tulburarea ne-a făcut anxioşi şi depresivi.

Cum ni se răspunde la asta ?

Aud dinspre partea Puterii că manifestanţii sunt needucaţi şi neinformaţi, inconştienţi şi iresponsabili.

Terorişti chiar !

Aşa, „in corpore”.

Tonul este şi el pe măsură.

Unul aspru, abrupt, scrâşnit, rostit cu fălcile încleştate şi cu privire încruntată.

De la începutul pandemiei nici un conducător nu şi-a dat seama că manifestarea empatică este soluţia în comunicare.

Măcar manifestarea ca atare, dacă starea în sine nu o simt.

Or fi şi ei tulburaţi, oare ?!

N-ar avea voie...