Ion Cristoiu: O carte care ne dovedeşte că veritabilul ziarist trebuie să-şi pună întrebări

  • Ion Cristoiu: Ion Spânu a folosit instrumentul trecerii unor date şi documente cunoscute prin filtrul punerii la îndoială mai întîi şi al verificării critice mai apoi în cartea sa, „Asasinarea lui Mihai Eminescu”, apărută recent la Editura Măiastra.
  • Ion Cristoiu: Cînd Ion Spânu mi-a dat cartea ca s-o citesc, i-am spus că am îndoieli în legătură cu această teză. După ce am citit-o, n-aş putea spune c-am devenit adept al tezei că Eminescu a fost asasinat, pentru că era un pericol în calea semnării Tratatului Secret cu Austro-Ungaria.
  • Ion Cristoiu: Aşadar, una dintre cele mai des invocate dovezi că Eminescu chiar înnebunise se dezvăluie la simpla verificare critică – aşa cum ne arată Ion Spânu în cartea sa – o gogoaşă de presă sau ceea ce azi numim un fake-news.
2288 afișări
Imaginea articolului Ion Cristoiu: O carte care ne dovedeşte că veritabilul ziarist trebuie să-şi pună întrebări

Mi-am făcut un obicei din a recomanda celor care urmăresc Jurnalul meu video, postat zilnic pe cristoiublog.ro, cîte un articol de pe site-uri sau cîte o intervenţie la televizor din seria celor menite a îndreptăţi speranţa că presa noastră, deşi în moarte profesională, mai dă semne de viaţă ici-colo. Sub acest semn am comentat pe larg în Jurnalul meu video postat în seara lui 25 iulie 2021 articolul semnat de Ion Spânu în Cotidianul din 25 iulie 2021 intitulat Domnul Daniel, patriarhul, l-a înlocuit pe Dumnezeu cu domnul Iohannis. M-am oprit asupra acestui articol, pentru că e printre puţinele, dacă nu singurul, din presa acestor zile, care semnalează bizareria posturii în care s-a complăcut Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române primind cu plecăciuni o tinichea de la Klaus Iohannis, cel care a asmuţit în Pandemie haita sa fără Dumnezeu asupra Bisericii Ortodoxe Române, declanşînd astfel una dintre cele mai crunte hăituiri de către Stat a BOR din Istoria postdecembristă. N-a fost singurul lucru care mi-a atras atenţia la acest articol de excepţie prin curajul său. Ion Spânu a aplicat la cazul Decorarea de la Cotroceni un instrument lansat de mine în eseul 22 decembrie 1989 - O după amiază cu prea multe întrebări, din Expres, 23 februarie 1990, constînd în luarea unor fapte şi documente ultracunoscute şi trecerea lor prin filtrul gîndirii critice. Ca urmare a acestui examen, un eveniment despre care există deja o imagine statornicită apare pe neaşteptate ca un izvor de întrebări fără răspuns şi prin asta ca un eveniment care ascunde enigme. Ion Spânu a folosit acest instrument în demontarea Cazului Caracal, în prezentarea într-o nouă lumină a demonstraţiei din 10 august 2018. Cum şi eu m-am ocupat de aceste evenimente, continuînd să aplic în postdecembrism instrumentul de punere la îndoială a imaginilor clişeu, în dese rînduri m-am întîlnit în materie de întrebări cu Ion Spânu şi uneori chiar am colaborat, ca în cazul lui 10 august 2018.

Ion Spânu a folosit instrumentul trecerii unor date şi documente cunoscute prin filtrul punerii la îndoială mai întîi şi al verificării critice mai apoi în cartea sa Asasinarea lui Mihai Eminescu, apărută recent la Editura Măiastra.

Despre teza că Mihai Eminescu n-a fost nebun, ci a fost internat ca nebun în 28 iunie 1883 la ospiciu lui Şuţu, pentru a fi scos din joc, moment considerat echivalent unei asasinări, am mai citit în presă. Cînd Ion Spânu mi-a dat cartea ca s-o citesc, i-am spus că am îndoieli în legătură cu această teză. După ce am citit-o, n-aş putea spune c-am devenit adept al tezei că Eminescu a fost asasinat, pentru că era un pericol în calea semnării Tratatului Secret cu Austro-Ungaria. Sigur este că am început să-mi pun şi eu întrebările pe care şi le pune Ion Spânu aplicînd la documente şi fapte ultracunoscute, cultivate de istoricii literari şi însuşite de români prin şcoală, instrumentul lansat de mine în februarie 1990 prin eseul 22 decembrie 1989 – o după amiază cu mai multe întrebări.

Despre întrebările pe care ne îndeamnă Ion Spânu să ni le punem în legătură cu ziua fatidică de 28 iunie 1883 am avut un dialog la emisiunea Interviurile lui Cristoiu difuzată sîmbătă, 24 iulie 2021, pe Aleph News. Printre documentele trecute de Ion Spînu prin filtrul verificării critice se numără două, cele mai des invocate de istoricii literari, inclusiv de George Călinescu, cînd susţin teza nebuniei reale a lui Mihai Eminescu:

Textul din Însemnări zilnice scris de Titu Maiorescu în 28 iunie 1893, ziua internării lui Mihai Eminescu la ospiciu, ceea ce a însemnat asasinarea profesională a ziaristului de la Timpul, şi articolul lui Al. Ciurcu, Eminescu – Din amintirile mele, publicat în Adevărul din 17 octombrie 1911.

Pentru a ne face o imagine asupra rezultatelor de excepţie ale instrumentului folosit de Ion Spânu, semnalez demontarea în carte a articolului lui Ciurcu. Acest articol, apărut la 28 de ani de la internarea lui Eminescu, a fost şi este folosit de toţi istoricii literari ca dovadă zdrobitoare că marele gazetar chiar înnebunise în 28 iunie 1883. Articolul relatează o serie de fapte ale lui Eminescu din ziua respectivă care nu puteau fi decît ale unui nebun. Le-a trăit cumva Al. Ciurcu? Fireşte că nu. Autorul invocă drept martor pe scriitorul şi gazetarul Grigore Ventura, cel care a servit lui Caragiale pentru personajul Rică Venturiano. Numai că Grigore Ventura n-a scris niciodată şi n-a publicat mărturiile invocate de Al. Ciurcu. Potrivit autorului, Grigore Ventura povestea aceste lucruri prin cafenele. Pe drept cuvînt, Ion Spânu ne atrage atenţia asupra caracterului dubios al documentului. Dovada invocată de toţi istoricii literari în sprijinul tezei că Eminescu chiar înnebunise constă în invocarea la 28 de ani de la eveniment de către un ziarist a spuselor unui personaj – mort între timp şi el – prin cafenele. Dincolo de faptul că Grigore Ventura n-a publicat sub semnătură mărturiile sale, deşi era ziarist şi deşi nebunia lui Eminescu se număra printre subiectele care-ţi aduceau gloria dacă le abordai în presă, noi n-avem nici o dovadă că Grigore Ventura spunea prin cafenele aceste lucruri. Aşadar, una dintre cele mai des invocate dovezi că Eminescu chiar înnebunise se dezvăluie la simpla verificare critică – aşa cum ne arată Ion Spânu în cartea sa – o gogoaşă de presă sau ceea ce azi numim un fake-news. După 28 de ani de la eveniment unul pretinde a fi dezvăluiri despre evenimentul respectiv nişte ziceri ale cuiva despre care n-avem nici o dovadă că le-a zis. Şi chiar dacă am avea, nu ajunge pentru a le considera mărturii cruciale. De unde ştim că nu le-a născocit?

La vremea respectivă, întrebările mele despre după- amiaza lui 22 decembrie 1989 n-au primit răspunsuri. De fapt, eu nu asta am urmărit, să obţin răspunsuri într-o vreme în care despre Lovitura de stat din decembrie 1989, era riscant să vorbeşti în spaţiul public. Eu am urmărit să atrag atenţia că un eveniment ce părea a fi fost aşa cum l-au văzut toţi la televizor ridica întrebări care punea la îndoială teza că aşa s-a petrecut. În cei 30 de ani de postdecembrism, graţie cercetărilor, dezvăluirilor din arhive şi din memorii, la multe dintre întrebările mele s-a răspuns. La altele, nu. Sigur e că simpla punere de întrebări a avut un rol important în descoperirea adevărurilor despre după-amiaza lui 22 decembrie 1989. Sînt aproape sigur că aşa se va întîmpla şi cu întrebările pe care şi le pune, în urma verificării critice, Ion Spânu în cartea sa Asasinarea lui Mihai Eminescu.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici