Ion Cristoiu: Un câştigător deja ştiut al campaniei din PNL: Democraţia postdecembristă

  • Ion Cristoiu: Războiul civil din PNL a fost comparat cu competiţia fadă, mediocră, blegoasă şi bălegoasă din USRPLUS, dintre Dacian Cioloş şi Dan Barna. Evident, în defavoarea competiţiei din PNL. Eu însă sînt de altă părere. Comparînd cele două competiţii, aş spune că în timp ce întrecerea din PNL a fost un Festival al Democraţiei, întrecerea din USRPLUS a fost un Festival al Secretomaniei.
  • Ion Cristoiu: Nici un partid postdecembrist n-a desfăşurat timp de aproape 4 luni de zile o competiţie dură între candidaţi, în care fiecare a folosit ceea ce am numi ticăloşiile permise în democraţie: scoaterea de dosare, campanii plătite în presă, folosirea pîrghiilor guvernamentale pentru obţinerea de voturi.
  • Ion Cristoiu: Caracterul autentic al competiţiei, prin angajarea competitorilor într-o bătălie fără milă, păstrarea unui rezultat deschis pînă în ziua votului, transformarea bătăliei interne într-o bătălie la nivel naţional, fac din campania pentru şefia PNL o victorie a democraţiei. Aşa ar trebui să se desfăşoare toate competiţiile interne din partidele politice.
3104 afișări
Imaginea articolului Ion Cristoiu: Un câştigător deja ştiut al campaniei din PNL: Democraţia postdecembristă

Ion Cristoiu: Un câştigător deja ştiut al campaniei din PNL: Democraţia postdecembristă

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că democraţia postdecembristă este marele câştigător al Războiului civil din PNL, conflict declanşat acum patru luni în perspectiva congresului de azi, 25 septembrie, când liberalii vor avea de ales ca preşedinte al partidului între Ludovic Orban şi Florin Cîţu.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Sîmbătă, 25 septembrie 2021, se desfăşoară la Romexpo Congresul PNL de alegere a preşedintelui PNL. S-au înscris în cursă şi au rămas doi candidaţi: Ludovic Orban, preşedintele în exerciţiu al Partidului, care vrea să obţină un al doilea mandat, şi Florin Cîţu, premierul României, lansat în bătălie pe 30 mai 2021 spre surprinderea multora şi spre stupefacţia lui Ludovic Orban.

Surprinderea multora şi stupefacţia lui Ludovic Orban au o explicaţie raţională:

PNL e partid de guvernămînt, partidul numărul unu al Coaliţiei de Centru Dreapta. Deşi alegerile parlamentare din decembrie 2020 au fost un eşec pentru PNL-ul condus de Ludovic Orban, nimeni din partid nu i-a reproşat public preşedintelui PNL c-a ratat victoria şi, evident, nimeni nu i-a cerut demisia. Chiar şi Klaus Iohannis, deşi conştient de eşec, pus pe seama lui Ludovic Orban, a susţinut că scrutinul a fost o victorie pentru PNL. În aceste condiţii, Ludovic Orban, în chip firesc, s-a fălit cu noul succes al preşedinţiei sale. Adăugat de el venirii la putere a PNL în 2019 prin căderea Guvernului PSD (cădere produsă exclusiv de Sistemul instituţiilor de forţă, condus de Klaus Iohannis, şi nu de abilităţile lui Ludovic Orban), victoria zdrobitoare a lui Klaus Iohannis la prezidenţiale (şi aceasta rod exclusiv al Sistemului), aşa-zisul succes la parlamentare i-a dat temeiul pentru a-şi depune candidatura la şefia PNL convins că realegerea la Congres va fi o simplă formalitate.

 Lansarea lui Florin Cîţu l-a descumpănit pe Ludovic Orban. După o perioadă în care a tratat de sus această candidatură, lăudînd-o ca semn al democraţiei din PNL şi angajîndu-se că va fi o competiţie sub semnul polemicii cordiale, Ludovic Orban şi-a dat seama că înscrierea lui Florin Cîţu în cursă e rezultatul unui complot de răsturnare a sa din fruntea PNL prin intermediul Congresului. La puţin timp de la lansarea lui Florin Cîţu, am scris că asistăm la al treilea puci de debarcare a lui Ludovic Orban, acum sub înfăţişarea unor alegeri interne în PNL. Ludovic Orban şi-a dat şi el seama că nu e vorba de alegerea unuia dintre cei doi candidaţi, ci de nealegerea lui, Ludovic Orban, la Congres. Florin Cîţu nu fusese o opţiune întîmplătoare a Grupării reformiste. Premier al României, Florin Cîţu beneficia de toate avantajele celui aflat la putere într-o competiţie electorală cu cineva care nu e la Putere. Mult mai important, Ludovic Orban a dibuit că în spatele înscrierii lui Florin Cîţu se află Klaus Iohannis, care nu-l mai voia pe el, Ludovic Orban, în fruntea PNL.

Pentru un altul decît Ludovic Orban aceste date ar fi fost suficiente pentru a renunţa la campanie sau măcar pentru a nu o lua în serios, încercînd să-şi aranjeze păstrarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi după Congres. Pe Ludovic Orban descoperirea complotului condus de Klaus Iohannis nu l-a descurajat, ci, dimpotrivă, l-a întărîtat. Motivele psihologice sînt simple.

Ludovic Orban e preşedinte al PNL din 2017. Cu un partid aflat la putere, şi nu oricum, ci vioara întîi, Ludovic Orban şi-a concentrat întreaga personalitate pe credinţa că nimeni altul nu poate fi preşedinte al PNL. În postdecembrism, de regulă, preşedintele în exerciţiu al unui partid a pierdut alegerile interne după căderea partidului în Opoziţie. Dacă nu demisiona în chip automat (lucru rar în politica românească), adversarii convocau un Congres extraordinar dedicat în exclusivitate eşecului.

 În cazul PNL, Congresul n-a fost convocat după alegeri. A rămas să fie ţinut la termen.

Considerat normal (inclusiv de adversarii lui Ludovic Orban), Congresul din 25 septembrie 2021 se schiţa drept un Congres de realegere indiscutabilă a preşedintelui în exerciţiu. Cum să cedeze Ludovic Orban ceva considerat din start un drept al lui, cel de a conduce PNL încă cinci ani?

Un alt motiv de întărîtare l-a constituit candidatul Florin Cîţu.

Florin Cîţu a fost promovat în diferite funcţii de Ludovic Orban. Nu pentru competenţă, ci pentru mediocritatea politică. Ludovic Orban va fi văzut în Florin Cîţu un tehnocrat. Nu cred să fi văzut în Florin Cîţu un om politic şi mai ales unul capabil să-l concureze la şefia PNL. Erau toate motivele ca Ludovic Orban să-l considere pe Florin Cîţu în competiţia pentru şefia PNL prostul clasei. El, Ludovic Orban, era în partid de 30 de ani, în timp ce Florin Cîţu doar de cîţiva. El, Ludovic Orban, se ştia cu fiecare membru mai acătării. Florin Cîţu nu se ştia nici măcar cu liderii de filiale. Faţă de el, Ludovic Orban, premierul era un corp străin în partid. Nu în ultimul rînd, susţinerea lui Florin Cîţu de către Gruparea care a pus la cale două puciuri împotriva sa l-a îndîrjit pe Ludovic Orban. Cum adică? s-o fi întrebat el. Îmi puneţi un contracandidat pe bune, mie, care aş merita să fiu reales în ovaţii, după o campanie triumfală!

În 31 mai 2021, postam pe Jurnalul meu video, ca exprimînd părerea mea despre lansarea lui Florin Cîţu, o secvenţă în care se hîrjoneau doi dulăi. În comentariul care a urmat secvenţei spuneam că aceasta ar putea fi semnul video al unei rubrici dedicate confruntării din PNL între Ludovic Orban şi Florin Cîţu. E vorba doar de o hîrjoană – ziceam eu. Norocul meu c-am adăugat prudent, „deocamdată”. Asta deoarece ceea ce se anunţa o hîrjoană s-a transformat în scurt timp într-un veritabil război civil în PNL.

Despre campania care a durat aproape patru luni s-au scris numai lucruri rele. Războiul civil din PNL a fost comparat cu competiţia fadă, mediocră, blegoasă şi bălegoasă din USRPLUS, dintre Dacian Cioloş şi Dan Barna. Evident, în defavoarea competiţiei din PNL. Eu însă sînt de altă părere. Comparînd cele două competiţii, aş spune că în timp ce întrecerea din PNL a fost un Festival al Democraţiei, întrecerea din USRPLUS a fost un Festival al Secretomaniei.

Din 1990 am urmărit atent toate campaniile pentru şefii din partide. De departe, cea din PNL din 2021 a fost cea mai democratică.

De regulă în alte partide competiţia a fost una de ochii lumii. Preşedintele în exerciţiu a folosit Congresul pentru o realegere a sa (singur candidat) în aplauze, iar campania, cîtă a fost, ca un prilej de Cult al personalităţii celui care urma să fie ales. Aşa s-a întîmplat cu Congresul PSD de realegere a lui Liviu Dragnea. În alte cazuri, cînd s-a schimbat preşedintele, răsturnarea de situaţie s-a petrecut doar la Congres şi a fost urmarea unor conspiraţii prin boscheţi.

Nici un partid postdecembrist n-a desfăşurat timp de aproape 4 luni de zile o competiţie dură între candidaţi, în care fiecare a folosit ceea ce am numi ticăloşiile permise în democraţie: scoaterea de dosare, campanii plătite în presă, folosirea pîrghiilor guvernamentale pentru obţinerea de voturi.

La o privire mai atentă, se poate susţine că nici unul dintre candidaţi n-a trecut de hotarele democraţiei. Fiecare a folosit toate ticăloşiile democraţiei, lucru care se întîmplă în toate democraţiile consolidate, dar n-a sfidat democraţia. Cel puţin vizibil, instituţiile statului n-au intervenit pentru a-l scoate din joc pe unul dintre competitori.

Caracterul autentic al competiţiei, prin angajarea competitorilor într-o bătălie fără milă, păstrarea unui rezultat deschis pînă în ziua votului, transformarea bătăliei interne într-o bătălie la nivel naţional, fac din campania pentru şefia PNL o victorie a democraţiei. Aşa ar trebui să se desfăşoare toate competiţiile interne din partidele politice. S-a tot spus că această competiţie a afectat, prin dezvăluirile făcute, imaginea PNL. A fost principala acuzaţie adusă lui Ludovic Orban de Gruparea Florin Cîţu. Dacă partidul rămîne unit după Congres, indiferent de cine va fi ales preşedinte, PNL iese întărit din acest Război civil. Ca toate cele spuse în campanie, lucrurile rele spuse de taberele în confruntare se vor uita. Nu se va uita însă imaginea PNL de partid viu, marcat de o competiţie reală şi nu mimată, un partid în care un Congres precum cel de sîmbătă devine eveniment istoric, iar campania de aproape patru luni un eveniment care a eclipsat toate evenimentele interne şi internaţionale din această perioadă.

Cei care critică Războiul civil din PNL, dînd exemplu de urmat bătălia cu aspect de întrecere socialistă din USRPLUS, bătălie desfăşurată departe de ochii opiniei publice, sub forma unei competiţii blegoase închise în bula de pe Internet, ar trebui să-şi amintească greţoşenia falselor bătălii pentru şefie din alte partide postdecembriste, al căror rezultat se ştia cu mult înainte de începerea bătăliei, iar Congresele de alegere nu se deosebeau cu nimic de Congresele de realegere perpetuă a lui Nicolae Ceauşescu.

 Campania pentru prezidenţialele din 2019 a fost o bătaie de joc la adresa naţiunii de competiţia simulată pentru preşedinţie. A fost o campanie mediocră, al cărei rezultat se ştia din chiar clipa cînd a început bătălia, deoarece era limpede că Sistemul i-a asigurat lui Klaus Iohannis concurentul de care avea nevoie, Viorica Dăncilă, pentru a fi reales preşedinte dormind.

Campania din PNL a reabilitat în România competiţia pentru o şefie la nivel înalt, competiţie compromisă de campania din 2019.

E un nou argument că democraţia postdecembristă e marele cîştigător al Războiului civil din PNL.”

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici