Editorialiștii

”Ziua Ohi”, care e ”ziua lui Nu”, în Grecia e sărbătoare naţională şi tot aşa, pentru toţi grecii din lume. E ziua demnităţii lor naţionale, care comemorează un simplu cuvînt, ”Nu”, răspuns pe care premierul grec Ioannis Metaxas l-a dat în 1940 pretenţiilor lui Mussolini.

Premierul Nicolae Ciucă s-a întâlnit cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi, conform unui comunicat al Guvernului României, ”discuţiile s-au axat asupra aderării României la Spaţiul Schengen, stadiului îndeplinirii recomandărilor în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), implementării Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). De asemenea, au fost abordate temele legate de răspunsul Uniunii Europene la războiul Rusiei în Ucraina şi Republica Moldova”.

Cu prilejul Zilei Armatei, sărbătorite la noi pe motiv că la 25 octombrie 1944 a fost eliberată ultima palmă de pămînt de sub ocupaţia horthistă, Agenţia Mediafax a lansat o amplă dezbatere prin care se contestă sărbătorirea Zilei Armatei pe 25 octombrie. În postdecembrism s-a mai încercat o punere la îndoială a sărbătoririi Zilei Armatei […]

Am cunoscut un maestru scotograf. Era pe vremea când încă nu desenai pe asfaltul minţii mele. Pe vremea când lucram la un tratat despre sperietorile de ciori. Voiam să demonstrez că nu sunt nici pe departe brutale şi proaste, ci doar pătrunse de importanţa misiunii lor. În capul meu se închega, de fapt, o fenomenologie […]

Avem o energie cu preţ ”liberalizat”, la iniţiativa ministrului de asemenea liberal, Virgil Popescu. Acesta ne explica, în sprijinul iniţiativei sale, pusă în practică fără nicio pregătire prealabilă, că ”mecanismele pieţei” vor duce chiar la ieftinirea curentului electric şi a gazului. A fost taman pe dos. Numai în ultimele 12 luni, după cifrele oficiale de la Institutul Naţional de Statistică, ”energia electrică, gazele şi încălzirea centrală se află în topul scumpirilor din ultimele 12 luni, cu o creştere a preţurilor de 37,94% per ansamblu, însă tariful la gaze a avut cea mai mare creştere din rândul serviciilor, de 70,64%, energia electrică scumpindu-se cu 17,58%, iar încălzirea termică cu 22,98%”.

Abordînd la emisiunea lui Ionuţ Cristache de la Evz evenimentul numărul unu al zilei şi, după opinia mea, al anului – demisia lui Vasile Dîncu din Guvern – am pariat că presa de partid şi de stat îl va ocoli cu dibăcie preferînd să discute din nou (a nu ştiu cîta oară) despre Cum va da Vladimir Putin cu bomba nucleară sau în cel mai bun caz despre cine îi va lua locul demisionarului.

Teohari Georgescu a fost, pînă la arestarea sa în 18 februarie 1952 pentru ”deviere de dreapta”, nu numai capul represiunilor sîngeroase îndrepte de regimul comunist împotriva opoziţiei politice şi a rezistenţei anticomuniste, dar şi un ”bussineman”, îmbogăţit de pe urma ”comerţului” cu paşapoarte, eliberate evreilor care doreau să emigreze. Mai cinstit, susţine el, succesorul lui în fruntea Ministerului Afacerilor Interne, Alexandru Drăghici, a predat banii încasaţi de la aceştia la stat.

  Mi-am intitulat Jurnalul meu video de duminică, 23 octombrie 2022: NATO trimite tot mai multe trupe şi armament în România, pentru că de aici va fi atacată Rusia? Unii telespectatori s-au întrebat de ce n-ar fi atacată Rusia de pe teritoriul polonez sau al ţărilor baltice? De ce de pe teritoriul României? Răspund: Pentru […]

N-a mirat pe nimeni că prima ţară care s-a pronunţat în favoarea Federaţiei Ruse, cu privire la anexarea provinciilor ocupate din sudul Ucrainei a fost Coreea de Nord. M-a mirat însă, cînd în prima zi a ”operaţiunii speciale”, am citit că Malaysia a fost prima ţară care a condamnat ”războiul de agresiune” al Rusiei. Şi că acum, că Gabonul refuză României solicitarea de a lua cuvîntul, la Adunarea Consiliului de Securitate al ONU.

În februarie 1979, când Ayatollahul Khomeini (în fotografia din dreapta succesorului său, actualul Lider Suprem, Ayatollahul Khamenei) se întorcea la Tehran, după 14 ani de exil, să-l răstoarne pe Shahanshah (Regele Regilor) şi să instituie în Iran Republica Islamică, încă mai umblau prin bâlciuri nişte omuleţi ponosiţi cu o cutie pictată sub braţ. Era „Shahre […]

Evreii din România au dispărut, practic, ca minoritate nu în timpul celui de-al doilea război mondial, ci în anii comunismului, cînd au optat pentru emigrarea masivă în Israel.

Doar pentru cei răutăcioşi Adrian Mutu a rămas fotbalistul care a fost prins drogat. Pentru ceilalţi, în special pentru fanii Fiorentinei, Mutu rămîne ”Briliantul”, cel despre care selecţionerul Italiei de la vremea respectivă Cesare Prandelli spunea că este printre primii 10 fotbalişti ai lumii.

Printre atîtea descrieri dramatice, impuse de Căderea Constantinopolului, găsesc în Edward Gibbon, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului roman, volumul şase, acest pasaj despre cum a plecat Georges Sphrantzès, confident al Împăratului bizantin Constantin Paleologul, în căutare unei soţii pentru Împărat, după ce acesta rămăsese văduv: „Următoarea preocupare a împăratului a fost alegerea unei soţii. I […]

Din această a 37-a noapte a protestelor, informaţia poate deveni decisivă: Iranul e o ţară cu 84 de milioane de locuitori, dintre care peste 60 la sută sub 34 de ani. Vârsta medie a persoanelor arestate în aceste aproape cinci săptămâni este de 15 ani (estimarea aparţine chiar autorităţilor).

Din romanul document al lui Henry Troyat, Ecaterina cea Mare, se poate pricepe, într-un fel, politica rusească de azi. Marile lucrări istorice au început totdeauna la Kremlin. Între întâmplările de aici şi imensitatea imperiului de acolo e greu de stabilit o legătură. Sub domnia Ecaterinei cea Mare totul se petrece doar la palat. Rar, rar […]

Românii ştiu deja, au trecut prin asta: la începutul anilor ’70, a început să se găsească foarte greu zahăr. Apoi deloc. Foarte puţin devansat în timp, a început la fel cu uleiul de floarea soarelui. Pe cînd aveam zece ani, stăteam deja cu mama, pe care o aşteptam în staţia de autobuz după ce ”lăsasem rînd” la coada la zahăr şi ulei, peste două ore, pentru două sticle de ulei de 0,5 litri şi un kil de zahăr. ”Sus” se ştia foarte bine de această criză, dar nu se putea face nimic: o mare parte din producţie mergea la export şi dealtfel crizele multiple, de sistem ale economiei româneşti se vedeau cel mai bine la capătul ”lanţului final”: în sacoşă. Curînd, au dispărut din rafurile alimentarelor mai toate produsele, rînd pe rînd. În 1989, se mai puteau vedea prin vitrinele goale doar cutii cu creveţi vietnamezi, sticle cu oţet şi apă minerală medicinală. Uneori şi mazăre la borcan, sau conserve cu tocană de legume. Acum, nu e chiar la fel. Dar consumul de ulei şi zahăr a scăzut, în schimb, drastic – nu pentru că nu se găseşte, ci pentru că uleiul şi zahărul sînt de trei ori mai scumpe, ca la începerea pandemiei de covid şi a războiului din Ucraina. Şi nu doar în România, ci peste tot. E posibil ca, după aceeaşi tristă experienţă românească a anilor ’80, să ne aştepte o serioasă criză alimentară. Eu cred în ciclicitaea istoriei, în faptul că, într-un fel, istoria ”se învîrte în cerc”, cum spunea Arnold Toynbee. Dacă e aşa, noi, românii, avem un mare avantaj, faţă de alţii: ne-am călit, în anii ”epocii de aur” a lui Ceauşescu.

Citesc cu deosebită încîntare Istoria Asiei Centrale. Istorie şi civilizaţie, de Jean-Paul Roux, varianta românească din 2010 a cărţii apărute în Franţa în (1997) sub titlul LʼAsie centrale, histoire et civilisation,. Întrece Histoire de l’empire mongol, apărută în 1993 în Franţa, încă netradusă la noi. Asta deoarece autorul insistă în Istoria Asiei Centrale pe ceea […]

În 2004, premierul Adrian Năstase anunţa: ”Sînt foarte bucuros că realizăm acest proiect cu o firmă deosebit de importantă din Statele Unite ale Americii. În felul acesta, relaţia politică care există între cele două state va putea să fie transferată în mai mare măsură în substanţă economică”. Semnasem contractul cu Bechtel, pentru autostrada Transilvania. Accesul la Înalta Poartă de la Washington ne era deschis, socoteau guvernanţii. Căci aşa au înţeles foştii fesenişti ai lui Iliescu că se intră şi în NATO - cu şpagă.

Potrivit unei tradiţii româneşti de secole – totul e un meci de fotbal, inclusiv un concert al Filarmonicii, dat fiind că vioara vrea să fie mai dihai decît flautul – admiterea noastră în spaţiul Schengen a devenit prilej de pariuri. Intrăm sau nu în Spaţiul Schengen? Unii pariază că Da. Alţii pariază că Nu. Mulţi […]

Cea mai recentă cateheză a Papei Francisc poartă titlul „Cartea propriei vieţi”: „(…) În viaţă trebuie să luăm decizii mereu, iar pentru a lua deciziile trebuie să facem o călătorie, un drum al discernământului. Orice activitate importantă are <instrucţiunile> ei de urmat, care trebuie cunoscute (…).  Alt <ingredient> indispensabil pentru discernământ: propria istorie de viaţă. […]

”Aici Radio USR! Urmează formaţia vocal-instrumentală <Roşu şi Negru> cu piesa <Pseudofabula>. Această producţie a fost realizată în condiţii social-politice care nu permiteau libertatea de creaţie şi de exprimare. Audiţie plăcută. Scuze, audiţie vigilentă. <Într-o nu ştiu care seară/ Într-o nu ştiu care vară/ Într-un nu ştiu care sat/ Sub un nu ştiu care pat/ […]

M-am săturat de povestea ”corupţiei din România”, în vreme ce, de la Bruxelles pînă în Siria, începe să iasă la iveală o corupţie corporatistă transnaţională, care se întinde de la vaccinuri pînă la ciment, de la presiuni asupra guvernelor statelor lumii asediate de pandemie, şi pînă la finanţarea terorismului. În această lume, noi pare că […]

Hoinărind prin Paris, într-una din iernile trecute, iată-mă în Place de la Concorde. E o vreme închisă. Bate un vînt tăios, ale cărui limbi ascuţite vin spre Piaţă de pe toate marile bulevarde. Cu ani în urmă am prins Place de la Concorde în plin soare. Fîntîna ridicată de Hittorff în secolul al XIX-lea funcţiona. […]

Gabriela Firea, ministru al Familiei, şi Marcel Ciolacu, şeful de partid al domniei sale şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, vor să facă loc cât mai multor domnişoare şi doamne în consiliile locale şi judeţene, dar şi în consiliile de administraţie ale companiilor de stat. Conform proiectului de lege depus de doamna şi de domnul înainte […]

Am citit un articol al unui coleg jurnalist de la o agenţie de ştiri, pe care o frecventez adesea. De astă dată, textul său era chiar editorialul acesteia. Titlul, de la bun început este edificator: ”Europa sacrifică Rusia pentru Ucraina. Dar nu a socotit bine costul acestei decizii/ Europa îşi sporeşte obligaţiile şi dependenţa faţă de SUA (editorial)”. Nu-l cunosc pe semnatar, Radu Pop, nu-i cunosc cariera în presă. Am văzut doar că a avansat rapid, în ultimii doi ani, de la postura de colaborator la aceea de redactor şi (mai nou) de editorialist, al respectivei agenţi de ştiri.

Al. Lascarov-Moldovanu în Însemnările unui trecător. Măreţia unei biruinţe, Curentul, 1 august 1942, despre Cucerirea Sevastopolului: „Ce putem scrie noi acum despre această izbândă, decât că, în faţa măreţiei, să ne lăsăm sufletele invadate de mulţumire, că ne-a fost dat nouă, celor care de veacuri am suferit aici, să înscriem în istoria neamului nostru, acest […]

Statele Unite au pierdut influenţa strategică în Orientul Mijlociu şi nu de alaltăieri. Politicile confuze praticate în regiune au făcut ca mai nou - legat de răspunsul vindicativ al preşedintelui Biden la decizia OPEC+ de a reduce extracţiile de petrol - şeful diplomaţiei saudite să înlocuiască sintagma "parteneriat strategic" numind-o de-a dreptul "dictat".

Din 2020, guvernul olandez a decis ca ţara să revină la denumirea sa tradiţională, de Ţările de Jos. Poate că în speranţa nemărtrisită că vor ajunge la aceeaşi glorie şi putere din vremea în care, sub această denumite, erau o mare putere maritimă, fiind supranumiţi ”cărăuşii mărilor”. E, în fond, treaba lor. Dar problema noastră cu ei e una majoră – olandezii se opun intrării României în Schengen. Oficial, motivul e ”raportul MCV pe justiţie”. Neoficial, ei sînt supăraţi că gruoul olamdez de firme DAMEN a pierdut orice şansă de a livra României cele patru corvete multirol, pentru armata română. O afacere de 1,2 miliarde de euro.

Duminică, 16 octombrie 2022, s-a deschis la Beijing Congresul XX al Partidului Comunist Chinez. El se va desfăşura pînă în 22 octombrie 2022. La finele Congresului va fi ales secretarul general al PCR, care e şi preşedintele Chinei, precum şi întreaga echipă care va conduce ţara cinci ani de zile de acum încolo. Pe vremea […]

Pe 16 noiembrie 1945 soseşte în România Mark Ethridge, trimis special al preşedintelui SUA. În contextul anilor 1945-1947, americanul e cel mai înalt reprezentant occidental care vizitează România pentru a se convinge, la faţa locului, de realitatea pe care o sesizau rapoartele trimişilor SUA şi ai Marii Britanii la Bucureşti. Aceste documente semnalau, cu îngrijorare, […]

Ce s-a petrecut săptămâna trecută la Viena (sediul central al Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol), ca să declanşeze mânia nestăpânită a Washingtonului? Un fapt perfect anticipabil: OPEC+ a decis ca din noiembrie să reducă producţia de ţitei cu două milioane de barili pe zi. Cine sunt tartorii acestui cartel lărgit? Arabia Saudită şi Rusia.    […]

Federaţia Rusă a îmbrăcat ”operaţiunea specială”, adică invadarea Ucrainei, de la bun început într-o retorică antifascistă. Pe de o parte, pentru a readuce instinctiv în mintea ruşilor de rînd memoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pe de altă parte, acuzînd conducerea de la Kiev că e fascistă, au încercat o justificare ”corectă politic” a invaziei. […]

  1. Ce înseamnă geniul publicistic! În 1929 se introduce Reglementarea circulaţiei autotombilelor în Bucureşti, prin instituirea unor agenţi suiţi pe un pedestal. Observîndu-l pe un astfel de agent – Niculae Dumitru – Tudor Arghezi publică în Adevărul literar şi artistic din 16 iunie 1929 capodopera Ăl de face aşa. Citez din deschidere: „Sînt ăl […]

Printre întrebările ”Vom avea cu ce să plătim curentul la iarnă?”, ”Cât vor mai creşte preţurile la mâncare?” şi ”Oare, nu cumva, Doamne fereşte, războiul va ajunge şi în România?” s-a mai strecurat una: ”România va fi primită în spaţiul Schengen?”. Şengăn, pentru marele public. Dacă vreun institut de sondare a opiniei publice ar întreba poporul ce este aia Şengăn şi la ce foloseşte acesta, probabil că nu ar fi puţini aceia care ar răspunde că nu ştiu ce să spună, pentru că ei nu sunt din respectivul spaţiu, ci din Caraş-Severin, Dolj, Maramureş ori Suceava.

Puterea rusească deţine locul întîi în istoria lumii în ştiinţa de a-şi reprima propriul popor. Represiune pe care caută apoi să o extindă şi asupra altora. De la Ivan cel Groaznic la Petru cel Mare, de la Alexandru al II-lea (care a instaurat formula potrivit căreia critica autorităţii era un delict la fel de grav ca o crimă) şi pînă la Lenin şi Stalin, obsesia tuturor n-a fost doar puterea, ci de controlul total şi excesiv al supuşilor. Treptat, nici n-a mai contat vinovăţia. Teroarea a devenit o practică curentă a autorităţii şi a fost deprinsă ca un mod de viaţă de către populaţie. Lecţia supunerii e, la ruşi, printre primele învăţate. De aceea, de la revoluţia bolşevică încoace, în Rusia n-au mai fost insurecţii ori rebeliuni. Şi, raportate la numărul populaţiei, protestele împotriva puterii sau pentru revendicări de orice natură sînt insignifiante şi nu pun în pericol, în niciun fel, într-un mod real, liniştea de granit care domneşte în societatea rusă.

1. Citesc Publicistica lui Caragiale din nou cu creionul în mînă. Mă gîndesc chiar la o rubrică, deşi nu nouă, Proza în publicistica lui Caragiale, consacrată nestematelor de proză din articolele de ziar ale marelui scriitor. De unde se nasc nucleele de proză excepţională din publicistica lui Caragiale? Mi-a trebuit ceva vreme de lectură pentru […]

Între şoarecii mei din bibliotecă s-a strecurat un liliac. Spre deosebire de ceilalţi, avea vise răsturnate. În fiecare dimineaţă era obligat să şi le răs-tălmăcească. Devenise un oniromant mai iscusit decât Evridamante, personajul invocat de Homer.

Marele grafician Eugen Mihăescu a publicat nu demult, pe siturile cristoiublog şi cotidianul.ro un text publicistic de ţinută intitulat Adevărul spus în şoaptă. Adevărul invocat de Eugen Mihăescu? Rusia va cîştiga Războiul cu Occidentul. Acest adevăr nu poate fi spus decît în şoaptă – susţine autorul –, pentru că la noi, în România, funcţionează cenzura. […]

Ce să zic? Citesc: ”Cercetătorii CNSAS Mădălin Hodor şi Mihai Demetriade predau la Academia SRI”. Teoretic, sînt mai mult decît îndrituiţi să facă asta. Sînt cercetători la CNSAS, s-ar spune că tocmai potriviţi să îi ferească pe absolvenţii şi ofiţerii SRI de derapaje totalitare, de alunecarea spre năravurile Securităţii. Problema nu e cu postul, ci cu oamenii. Demetriade şi Hodor s-au antepronunţat, ambii, în favoarea Securităţii. Au absolvit-o de cele mai sinistre murdării. Ce să-i înveţe ei pe ofiţerii din serviciile de informaţii, despre Securitate? Că există ”nuanţe”? Că, de fapt, lucrurile n-au stat tocmai aşa, cum se plîng victimele?

1. Romanul Fum al lui Turgheniev, dedicat emigraţiei şi prin asta critic la adresa ruşilor cu care scriitorul se întîlnea la Baden Baden, asurzeşte prin hărmălaia discuţiilor cu iz metafizic despre Rusia şi viitorul ei. Un cinic precum Potughin pune degetul pe rană în privinţa raporturilor cu Apusul ale bravilor pravoslavnici ruşi: „Ce mai parabolă […]