Editorialiștii

Dacă fiica sau fiul dumnevoastră ar obţine un rezultat meritoriu la olimpiada naţională de engleză, franceză, matematică, chimie, fizică sau religie v-ar fi ruşine? V-aţi certa copilul şi l-aţi pedepsi, nelăsându-l să se uite la televizor, să stea pe tabletă ori să meargă la un film cu colegii? I-aţi atrage atenţia ca nu care cumva să spună cuiva că este olimpic, pentru că vecinii vă vor arăta după aceea cu degetul şi vor râde de dumneavoastră?

În 26 decembrie 1961, de la Ministerul Afacerilor Interne, (Cabinetul Ministrului), pleca spre ”conducerea superioară de partid”, deci către Gheorghe Gheorghiu-Dej o ”Notă Strict secretă de importanţă excepţională”, semnată de Alexandru Drăghici, pe atunci vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Interne. Documentul prezintă o analiză a serviciilor secrete din ţările NATO, cu privire la situaţia economică dezastruoasă a ţărilor Pactului de la Varşovia, sustrasă de ”reţeaua Caraman”. El prezintă intenţia occidentală de a împiedica livrarea spre acestea de echipamente tehnologice avansate. Documentul a pus bazele intensificării ”spionajului industrial” îndreptat de Securitate spre ţările occidentale, supuse ulterior unei ofensive de ”furt tehnologic”. E şi o primă acţiune de ”sancţiuni economice”, pe care ţările occidentale le-au conceput împotriva Uniunii Sovietice şi a aliaţilor săi din blocul răsăritean. Concluzia liderilor NATO a fost că ”expansiunea economică este o armă. Lumea capitalistă şi liberală vrea oare să-i furnizeze arma adversarului comunist implacabil, care i-a declarat o luptă de moarte? Toată problema constă în aceasta". Problema e valabilă pînă în prezent…

1. Agenda Mareşalului sau Însemnări din celulă, cele scrise de Mareşal în camera de timbre în care l-a închis Majestatea Sa, Regele Mihai, tulbură din numeroase motive. Însăşi aventura documentului e palpitantă, cu pronunţat iz de telenovelă produsă, ca de obicei, de Istorie. Găsit printre dărîmăturile Palatului bombardat de nemţi în 1944, caietul e ţinut […]

1. Pe catedră – aşa i se spune pupitrului de la care, profitînd de supraînălţarea deasupra sălii cu noi, muritorii cititori, custodele se uită la noi de sus – întors de la cafeaua concepută exclusiv ca benzină (n-am zis în viaţa mea, Hai la o cafeluţă!), văd lăsată acolo spre trimitere în depozit o publicaţie […]

Am văzut că, din nou, proiectul centurii ocolitoare a Bucureştiului se mai amînă cu un an – deci nu va fi gata în 2024, ci în 2025. Cel mai devreme. Nu m-a mirat ştirea. Să nu uităm că ani de zile am avut un ministru al transporturilor, ajuns apoi preşedinte al României, căruia din pricini mai puţin ştiute, nu i-au plăcut autostrăzile. Cît timp Traian Băsescu a avut, vreme de 25 de ani, un cuvînt de spus în domeniu, în România s-au făcut în 25 de ani după Revoluţie, 26 de kilometri de autostradă, ”la preţul cu care în Europa ar fi fost asfaltate şi rîurile. Aşa au mers lucrurile şi în continuare, în dulcele stil românesc”. Am citat cuvintele de mai sus, pentru că ele sînt dintr-un roman pe care l-am scris cu ani în urmă, intitulat ”Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit” (editura Polirom, 2017), ficţiune în care m-am imaginat scriindu-mi memoriile la vîrsta de 92 de ani, din postura de ”bazileu” al Imperiului amintit, la momentul în care România va avea toate avantajele unei mari puteri. Spre surprinderea mea, deşi am făcut observaţii şi scenarii de bun simţ asupra viitorului, am luat, cu acest roman, premiul ”Ion Hobana” pentru literatură ştiinţifico-fantastică. Deşi în intenţia mea n-a fost să fi scris aşa ceva. Ci doar o proiecţie asupra viitorului, în care am scris, de pildă, şi cum se va dezvolta, în decenii de acum încolo, infrastructura României. Căci eu, probabil, atunci cînd va fi gata autostrada Bucureşti-Comarnic-Braşov poate voi călători odată pe ea, dar drumurile altădată familiare, nu-mi vor mai spune nimic, fiind la o vîrstă la care voi fi lovit de Alzheimer. Îmi permit deci să mă autocitez în continuare. Merită, pentru că văd cum, zi de zi, previziunile mele se adeveresc.

Proiectul de lege care militarizează medicina de urgenţă pregăteşte de fapt România pentru război, la fel ca şi alte iniţiative din ultima vreme. Problema cu astfel de legi e că războiul va trece, dar nu şi militarizarea societăţii şi a economiei pe care ele o instaurează.

M-am ascuns toată ziua în vizuină cu cartea lui Justin Marozzi, „Imperii islamice. 15 oraşe care definesc o civilizaţie” (Editura Litera 2021, traducere Silvia Palade). Cine mi-a dăruit-o ştia unde o voi deschide: la capitolul opt, Samarkand, oraşul despre care minunatul franco-libanez Amin Maalouf scria că e „cel mai frumos chip pe care l-a întors vreodată pământul către soare”.

În 26 iunie 1941, în largul Portului Constanţa, a fost scufundată una dintre cele mai puternice nave de război sovietice din Marea Neagră, distrugătorul "Moskva". Cel care a ştiut tot timpul adevărul despre motivele scufundării navei a fost colonelul Constantin Săvescu, fost comandant al unei unităţi de geniu pe frontul rusesc, ”deblocat” în 1945, arestat în 1950 şi condamnat la zece ani de temniţă grea, pentru ”complicitate la crima de înaltă trădare”. Secretul său a rămas ascuns, pînă în zilele noastre.

1. Actualitatea lui Arghezi. Tableta O polemică de civilizaţie din Bilete de Papagal, 28 octombrie 1928, atacă numirile politice la conducerea unor instituţii culturale de stat precum Casa Şcoalelor. Publicistul n-are mirări în chestiunea asta. El ştie o regulă, o lege, o axiomă, chiar a României interbelice şi – am zice noi – eterne: „Cum […]

În 1992, cînd a publicat eseul său, ”Sfîrşitul istoriei şi ultimul om”, prin care Francis Fukuyama legitima definitiv democraţia liberală şi piaţa liberă, ca expresii definitive ale libertăţii şi o culme a progresului politic, economic şi social, un fel de ”punct final” al evoluţiilor sistemelor istorice, la noi se instala Guvernul Văcăroiu.

Un document secret din posesia rezidenţei CIA la Bucureşti, datat noiembrie 1964 şi intitulat ”Evreii din România – o minoritate care dispare” prezenta persecutarea minorităţii evreieşti din România comunistă, asupra căreia autorităţile au năpustit un adevărat ”pogrom tăcut”, după ce o perioadă, de şapte ani, după instalarea ocupaţiei sovieto-comunistă a ţării aceasta ocupase poziţii de […]

Evenimentul principal nu doar al zilei, dar şi al ultimei perioade îl reprezintă solicitarea adresată de Joe Biden Congresului de a aproba un ajutor financiar pentru Ucraina de 33 de miliarde de dolari, din care 20 de miliarde pentru asistenţă militară, adică armament, muniţie, antrenarea militarilor ucraineni în SUA, trimiterea de specialişti pe cîmpul de […]

Ministrul PSD al Sănătăţii, Alexandru Rafila, a fost pus într-o situaţie delicată după ce Ministerul de Interne a supus dezbaterii publice un proiect de lege care stabileşte că asistenţa medicală de urgenţă ar urma să fie coordonată de către Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă.

Cinicul strateg geopolitic George Friedman are dreptate în analiza desfăşurată pe "Geopolitical Futures": în faţa celor trei fronturi deschise de Putin (în nord, dinspre Belarus, în est prin Donbas şi în sud dinspre Crimeea), istoricii militari vor studia multă vreme de acum înainte surprinzătoarea rezistenţă ucraineană, care (departe de a fi spartă) s-a intensificat.

Comemorăm în aceste zile Holocaustul. În România, n-au existat doar pogromul de la Iaşi, din 28-30 iunie 1941, legile antievreieşti ale lui Antonescu sau lagărele de exterminare din Transnistria. Politica din vremea comunismului a fost, deşi s-a scris prea puţin pe acest subiect, şi ea una antisemită, cu excepţia primilor şapte ani ai regimului, cînd etnicii evrei au dominat structurile statului. Apoi, asupra lor s-a abătut un ”pogrom rece”.

1. „Asta n-aş fi crezut-o – zise el – să condamne la zece ani un om nevinovat. Că au condamnat un nevinovat la cinci ani, am mai auzit, dar la zece ani, mi se pare prea mult!” (Haşek, „Soldatul Svejk”) 2. Comandatul de marină Tăutu e cel care-i pune lui Carol al II-lea la dispoziţie […]

Florin Cîţu are un talent deosebit: acela de a atrage penibilul. Nu mai cred că îl caută, neapărat, cu dinadinsul. Nu are totuşi o faţă de om cu totul ”dus”, chiar dacă e un naiv, un fel de adolescent îmbătrînit. Să nu uităm că a fost într-adevăr atît de şmecher, încît i-a dus de nas el însuşi, pe mulţi. Aşa a şi ajuns prim ministru şi este, încă, al doilea om în stat. Dar Cîţu are de la o vreme o figură resemnată, a unuia obişnuit deja cu faptul că toate i se varsă în cap. S-a obişnuit şi nu se mai împotriveşte sorţii. De la o vreme înoace, toate îi ies pe dos.

Trebuie să fii profesor doctor în aroganţă ca să vorbeşti despre fostul contracandidat la şefia FRF din 2018 fără să-l numeşti. Or, asta a făcut realesul preşedinte al FRF, Răzvan Burleanu.

Pe site-ul CNN din 26 aprilie 2022, a fost publicat comentariul Austinʼs assertion that US wants to „weaken” Russia underlines Biden strategy shift (Afirmaţia lui Austin că SUA vor să „slăbească” Rusia subliniază schimbarea strategiei lui Biden). Austin, din titlu, e Lloyd Austin, secretarul de stat al Apărării. Afirmaţia despre care vorbeşte comentariul a fost […]

Am văzut cu toţii ce înseamnă războiul. Acum, nu mai e o chestiune de imaginaţie să ne închipuim costurile lui umane şi materiale, cruzimea, sîngele, dramele lui. Acum războiul – evident – bate la uşa Moldovei. Singura ei salvare e Europa şi mai ales NATO. La UE, procedurile de aderare au început. Cu alianţa nord-atlantică e însă mai greu. Moldova nu e nici Finlanda şi, cu atît mai puţin, Suedia. România e însă calea cea scurtă, prin care Moldova poate evita soarta Ucrainei.

În cel de-al doilea tur de scrutin din Franţa, desfăşurat duminică, 24 aprilie 2022, Emmanuel Macron a învins-o pe Marie Le Pen cu scorul, mai mult decît convingător, de 58,54% la 41,46%. Pe parcursul mai multor jurnale video de pe cristoiublog.ro, în dialogurile mele la distanţă cu Marcela Feraru, unul dintre cei mai buni profesionişti […]

La reşedinţa din Dharamsala sau în călătoriile sale prin lume, când vorbeşte despre renunţare ca despre o emoţie sau când participă la dezbateri despre cromodinamica cuantică, urmăresc încarnarea lui Avalokiteshvara (Buddha al Compasiunii Infinite), pe Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama. Am învăţat că, pentru a atinge un obiectiv, „nu e nevoie de mai mult, […]

Îl admir demult pe părintele Necula. Mă simt apropiat de el, dintr-un motiv particular: e braşovean, ca şi mine şi am copilărit în acelaşi cartier muncitoresc – Steagu Roşu. Judecăţile sale asupra lumii nu au numai har, ci şi cumpănire. Nu l-am văzut să ”se arunce” asupra cîte unui subiect, decît cu un mare calm al judecăţii. Aşa e şi cînd îl ”judecă” pe Vladimir Putin.

1. M-am apucat de dereticat prin cele 300 de pagini ale primului volum, Anul Unu, al Jurnalului gîndurilor mele. N-aveam de gînd să-l public aşa repede (în librării mai este Crunta exploatare a sînului Julietei şi  mă gîndeam la un volum de proză despre Cîini şi mîţe). De la editură mi s-a spus însă că […]

1. Continuînd să fie dezamăgit de guvernul Ţărănist, pe zi ce trece tot mai întors la năravurile Guvernării liberale, de înţeles, deoarece Ţărăniştii tot români erau,  Tudor Arghezi se ocupă în tableta Sufletul deficitar, Bilete de papagal, 5 iunie 1929, de valul de legiferări stîrnit de noua Putere. Lui Arghezi asta îi dă prilejul de […]

După Prohodul de Vineri, în Sighet se aşternea, până în noaptea Învierii, tăcerea. În tăcerea de atunci mă întorc să mă scufund, o tăcere ca înainte de facerea lumii, când Dumnezeu, Cuvântul Absolut, era singur.

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât nu L-a cruţat nici pe pe Fiul Său, ci L-a dat să moară pe cruce ca să ne elibereze de păcatele noastre, acelea care au fost, acelea ce sunt şi acelea ce vor fi până la sfârşitul veacurilor. În mod firesc acceptăm ideea că jertfa însemnă durere […]

1. Să construim, acesta e cuvîntul! Sintagma, împrumutată dintr-un discurs al lui George Călinescu în Camera Deputaţilor, poate fi pusă drept motto pe întreaga spiritualitate românească. Obsesia construirii, sau,  într-un sens mai larg, a înfăptuirii, chestie a dracului de grea într-o ţară a vorbelor late, trompetistice, cuprinde şi atenţia pentru ansamblul arhitectural armonios. Bucureştii noştri […]

Adună-i, Doamne, în palma Ta: drepţi şi strâmbi, chibzuiţi şi zăltaţi, moşnegi şi nevârstnici, şuţi şi sfinţi, căpătuiţi şi fără de căpătâi, căftăniţi şi scăpătaţi, mărturisitori şi sperjuri, breji şi năvlegi, lămuriţi şi întunericiţi, râvnaci şi trândavi, barzi şi pizmaşi ai Puterii, cârtitori şi slugoşi, trestii gânditoare şi bestii gânditoare în devălmăşie. Din palate, din bordeie, din canale, de sub poduri, din pristoluri, din capişti, din grădini înmiresmate, din smârcuri.

Vinerea Mare e ziua în care celebrăm patimile Mîntuitorului, ziua în care Moartea e biruită prin moartea lui Hristos pe cruce. În acest an însă, Vinerea Mare este a 58-a zi de război între creştinii ordodocşi din Ucraina şi Rusia. În Săptămîna Mare, Putin i-a făcut miercuri un ”lifting” Satanei. Joi, Kremlinul a refuzat, conform […]

Ajuns la BAR, după o absenţă de vreo săptămînă şi ceva, timp în care nu s-a petrecut nimic deosebit în lumea cărţilor, şefa de la Cărţi rare şi Manuscrise, Gabriela Dumitrescu, îmi dă o lucrare scoasă de Bibliotecă graţie unui sponsor – cică patronul Anunţului telefonic: Canon de pocăinţă, cuprinzînd povestea sfinţilor osîndiţi ai Scării. […]

Dumnezeu mântuieşte, medicii vindecă. Împreună-lucrarea medicilor cu harul Sfântului Duh împlineşte bucuria vindecării. Acesta e şi numele unui proiect al comunităţii Paraclisului Catedralei Naţionale, săvârşit cu binecuvântarea părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru, care adună, pe lângă duhovnici, în regim de voluntariat, oncologi, experţi în nutriţie şi psihoterapeuţi, toţi nume importante în specialitatîţile lor. După doi ani de când a debutat, proiectul confirmă spusele lui Einstein: „Ştiinţa fără religie e şchioapă, religia fără ştiinţă e oarbă."

La popor a ajuns zvonul că ruşii ar putea da cu bomba nucleară. Totodată, poporul a aflat prin intermediul vecinilor şi al mijloacelor de dezinformare în masă că salvarea poate veni doar de la nişte pastile de iod. Şi cum PSD este alături de popor, ministrul PSD al Sănătăţii, Alexandru Rafila, a reacţionat imediat, promiţând că va da pastile la tot poporul.

Deoarece s-au făcut după Primul Război Mondial, multă lume de la noi e convinsă că reformele care au schimbat România în chip revoluţionar – Introducerea votului universal şi împroprietărirea ţăranilor – sunt efecte ale Războiului dintre 1916 – 1918. Nimic mai greşit. Cele două Reforme urmau să fie realizate înainte de Război, în 1914. Izbucnirea […]

Sorin Ovidiu Vîntu, e un om de afaceri mai mult decît controversat, care a suferit mai multe condamnări penale pentru infracţiuni economice, cele mai cunoscute fiind acelea prin care a nenorocit zeci de mii de depunători la FNI, ”Caritasul” său personal, administat de ofiţeri de Securitate, pe care i-a cules de prin SRI şi SIE. O agenţie de ştiri i-a preluat o postare de pe facebook. Maestrul prăbuşirii FNI, putinist convins, îl atacă dur preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Omul care se visa ”baronul finanţelor” din Balcani se înfruntă cu actorul care conduce un război şi le rezistă eroic ruşilor.

Rolul istoric” al naţiunii ruse, acela de mare putere, cu o misiune de-a dreptul divină, civilizatoare şi apărătoare a creştinismului, idee atît de înrădăcinată printre ruşi, dar proliferată şi printre creştini ortodocşi din întreaga lume, în numele ”credinţei adevărate a celei de-a treia Rome”, nu e o invenţie a Patriarhului Kirill sau a lui Putin. E un palier comun de gîndire, de la rusul de rînd, pînă la marele lider de la Kremlin.

Printre lucrurile astăzi de o inutilitate patetică, de departe cele mai frumoase sunt farurile. Iar, dintre faruri, cele mai frumoase - farurile turnante.

1. Vara lui 1914. În România ca şi-n lume, nu se bănuia că în curînd va veni ciclonul primei conflagraţii mondiale. Popoarele, ca şi indivizii, n-au instinctul catastrofelor inevitabile. Sînt asemenea călătorilor dintr-un avion ce va rămîne într-un singur motor peste o jumătate de oră. Iau prînzul pe tăvile din faţă, sînt niţel iritaţi că […]

Posteritatea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul (1924-1994) rămâne obiectul unui val de pietate populară. Cuvintele de folosinţă pe care le-a rostit sunt purtate din om în om, în toată Grecia, ţesute de la un credinios la altul ca un chilim de înţelepciune.

Au fost date publicităţii rezultatele a două sondaje de opinie: CURS, desfăşurat în perioada martie-aprilie 2022. Avangarde, desfăşurat între 11-16 aprilie 2022. Sondajul Avangarde s-a concentrat pe radiografia stărilor de spirit ale Românilor faţă de Criza economică. Deoarece şi sondajul CURS are o întrebare privind Criza economică, despre acest subiect ne vom ocupa într-o ediţie […]