PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Anunţata ”mobilizare generală” a ruşilor nu e militară, ci doar ”spirituală”, într-un articol de presă scris pentru plăcerea şi mulţumirea lui Putin

Odată cu invadarea Ucrainei, Moscova a început şi o amplă campanie de dezinformare, pentru a o justifica, a camufla pierderile şi crimele armatei sale. Cel mai recent mesaj în acest sens, care a pus lumea pe jar, este acela al unei aşa-zise ”mobilizări generale” în Rusia, cu care regimul Putin ameninţă lumea. Dar care e doar o sperietoare, pentru că e ultima carte pe care Putin o poate juca, în faţa poporului său.

59204 afișări
Imaginea articolului PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Anunţata ”mobilizare generală” a ruşilor nu e militară, ci doar ”spirituală”, într-un articol de presă scris pentru plăcerea şi mulţumirea lui Putin

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Anunţata ”mobilizare generală” a ruşilor nu e militară, ci doar ”spirituală”, într-un articol de presă scris pentru plăcerea şi mulţumirea lui Putin

În cursul războiului informaţional, început odată cu cel din teren în Ucraina, Rusia a făcut şi o greşeală, chiar la început: a sărbătorit prea repede victoria, printr-un articol al lui Piotr Akopov publicat de RIA Novosti pe 26 februarie. Acesta scria rituos că ”Ucraina s-a întors în Rusia”. Postarea a fost rapid ştearsă, dar nu îndeajuns de repede. Preluată de reţelele Sputnik, n-a fost eliminată la timp şi de pe toate acestea, astfel încît o captură de ecran de pe pagina din Uzbekistan a reţelei a fost salvată pentru posteritate. A fost preluată de pe pagina uzbekă a site-lui de propagandă rusă şi retipărită în engleză, pe un site web din Pakistan, ”The Frontier Post”, de unde  a făcut înconjurul lumii. Prostia făcută de Akopov a fost sesizată şi în ”The Economist”, care a comentat a doua zi, pe 27 februarie că ”probabil publicarea a fost programată cu mult timp înainte, presupunînd că forţele lui Putin vor cîştiga o victorie rapidă şi uşoară, iar cineva a uitat să o anuleze”.

Cristo Grozev, director executiv al grupului de investigaţie jurnalistică ”Bellingcat” a scris că incidentul a fost ”extrem de şocant, chiar şi pentru standardele Kremlinului. Acest eseu se pare că a fost scris pentru un scenariu în care forţele armate ruse ar fi preluat Kievul şi ar fi subjugat ţara. Ceea ce de fapt nu s-a întîmplat”. Grozev spune că preluarea materialului de către reţeaua de propagandă Sputinik a Kremlinului, demonstrează că acesta era punctul de vedere al lui Putin, în cazul unei victorii care n-a avut loc. Piotr Akopov n-a păţit nimic. El e director editorial ajunct la RIA Novosti. Dimpotrivă, a recidivat ieri, anunţînd o previzibilă ”mobilizare generală” în Federaţia Rusă. De astă dată, nu mai e o greşeală, ci o acţiune de pregătire a opiniei publice, pentru o nouă fază de escaladare a conflictului – care nu va mai privi doar Ucraina. Chiar dacă nu vorbeşte de mobilizare în sens militar, Akopov o pregăteşte psihologic.

Mobilizarea a milioane de soldaţi înseamnă, de fapt, începutul unui război care nu mai priveşte doar ocuparea Ucrainei, ci un război împotriva întregii Europe şi a NATO, pentru o reconfigurare a lumii. Ori, de vreme ce n-a reuşit nici să cucerească Ucraina, pentru Putin e prea devreme pentru aşa ceva. ”O lume fără America”, aşa cum afirma Akopov într-un interviu al său mai vechi, din 2014, asupra căruia voi reveni într-un alt articol, în care el propune Rusia, ca ”o alternativă la proiectul anglo-saxon”. Un adevărat coşmar, dar pentru acest vis al Kremlinului e nevoie de şi mai multă armată. Fapt pentru care Akopov prevesteşte acum ”mobilizarea generală”, fără să-i dea însă un sens militar, aşa cum s-au grăbit diverşi analişti să anunţe, ci mai degrabă civic.

Nu e nicio îndoială că RIA Novosti, un fel de ”Agerpres” rusesc de dinaintea căderii comunismului, nu iese din litera Kremlinului, fiind principala tribună de presă a regimului Putin. Cînd scrie Akopov, el spune ce ar vrea Putin să spună lumii. Am citit integral şi cu atenţie noul său articol din RIA Novosti, fără accesoriile cu care l-a înzestrat presa de la noi, care-l laudă pe Akopov. El e de fapt o simplă ”trompetă a Kremlinului”, dar e socotit de jurnaliştii de la noi (aidoma lui) drept ”un experimentat ziarist”, fiind  în realitate doar un yesman al lui Putin, puternic influenţat ca şi acesta de pan-slavismul lui Dughin.

”Ţara are nevoie de mobilizare”, scrie Akopov. ”Pentru că trăim în timp de război - luptele se desfăşoară în Ucraina, iar războiul economic, ideologic şi geopolitic se desfăşoară cu Occidentul, ca atare. Acest război nu se va încheia odată cu sfîrşitul NWO (”intervenţia specială” din Ucraina – n.n.). Occidentul şi-a stabilit scopul de a izola şi zdrobi Rusia (ruşinos numită schimbarea puterii), iar noi sîntem pentru schimbarea ordinii mondiale existente, adică pentru sfîrşitul epocii de o jumătate de mileniu, a dominaţiei occidentale în lume”. Akopov mai arată că s-a ajuns la o situaţie conflictuală majoră şi fără ieşire, în urma politicii de sancţiuni aplicate Rusiei, cu care este ţinută în şah şi China: ”atlantistii, pur şi simplu nu au unde să se retragă. Miza este ridicată la maximum - acest lucru este evident şi în cît de nepăsător şi sfidător se comportă Occidentul nu numai faţă de Rusia, ci şi faţă de China, ca şi cum ar împinge în mod deliberat Beijingul într-o confruntare deschisă. Nebunia unei astfel de linii de conduită este evidentă - este atît de neprofitabilă pentru Occident, încît ne face să ne gîndim la inadecvarea liderilor lumii occidentale, care nu sînt capabili să evalueze în mod realist echilibrul global de putere”. Ceea ce e mai degrabă o dorinţă a lui Akopov, decît realitatea în sine.

Ziaristul Kremlinului recunoaşte că ”puterea combinată a Occidentului este încă enormă - economică, militară şi de propagandă”, cît şi că sprijinul militar acordat de acesta Ucrainei, care rezistă, a complicat major lucrurile. Dacă Ucraina ar fi căzut, asta ar fi fost un lucru bun pentru Europa, sugerează Akopov: ”confruntarea noastră cu Occidentul ar fi continuat mai ales în plan financiar şi economic, completată de un masiv război ideologic şi propagandistic”. Aşa însă, se prefigurează şi un conflict militar, ”luptele din Ucraina se prelungesc, iar Occidentul depune acum toate eforturile pentru a se asigura că conflictul durează cît mai mult posibil, pompînd Ucraina cu arme şi încurajînd-o din punct de vedere psihologic”. 

Deşi, spune Akopov, ”livrările de arme şi asistenţa din partea informaţiilor occidentale nu pot schimba curentul ostilităţilor în sine (în plus, Rusia va distruge cea mai mare parte a echipamentului greu, înainte de a ajunge la trupele ucrainene, iar criza de combustibil din Ucraina este chiar după colţ)”, acestea ”pot întîrzia semnificativ momentul final al operaţiunii militare. Scopul ei nu poate fi anulat: demilitarizarea Ucrainei şi denazificarea, care presupune o schimbare a elitei actuale. Rusia nu va lăsa Ucraina în sfera de influenţă a Occidentului, nici geopolitică, nici militară, nici ideologică. Restabilirea unităţii poporului rus se va întîmpla în mod inevitabil. Rusia şi-a asumat deja această sarcină şi este imposibil să o refuzi. Inclusiv pentru că aceasta ar fi o lovitură gravă pentru Federaţia Rusă ca atare, oamenii nu ar înţelege şi nu ar sprijini o astfel de apostazie”. Destinul Rusiei e voia lui Dumnezeu!

Putin împlineşte voinţa lui Dumnezeu şi trebuie ajutat prin ”mobilizarea generală”

Dimensiunea ”mistică” a conflictului din Ucraina a fost alimentată, de la început, pe plan religios de Patriarhul Kirill. Dumezeu, opinează în subtext Akopov, şi-a găsit unealta voinţei sale pe pămînt: ”Oamenii nu se îndoiesc de hotărîrea lui Vladmir Putin de a merge pînă la capăt, însă autorităţile înseşi nu se grăbesc să cheme pe toată lumea să conştientizeze gravitatea situaţiei. Am trecut Rubiconul şi pur şi simplu nu avem cale de întoarcere. Ne-am întors la drumul cel mare al istoriei Rusiei şi este imposibil să o întoarcem, sau să o închidem pe calea ambiguităţii şi a iresponsabilităţii, fără a pierde Rusia”.

Concluzia lui Piotr Akopov e una singură: pentru a împiedica acest dezastru, e nevoie de mobilizarea generală. Nu numai o mobilizare militară, ci şi una ”la locul de muncă”: ”Prin urmare, este necesar să spunem ceea ce toată lumea aşteaptă de multă vreme: avem nevoie de mobilizare. Totul pentru front, totul pentru victorie? Da, dar vorbim în primul rînd de economie. Aici autorităţile iau cele mai diverse măsuri, deşi sînt încă departe, atît pentru a stabiliza situaţia (în sectorul financiar şi în producţie), cît şi pentru a înlocui lanţurile economice străine care lipsesc. Desigur, economia nu a suferit încă o restructurare majoră”. E nevoie, scrie Akopov, de ”substituirea forţată (dar atentă) a importurilor”, dar şi de ”naţionalizarea marilor industrii”, luate de la actualii lor proprietari. Înainte de asta, susţine el, ”acum este foarte importantă o altă mobilizare – morală, spirituală, ideologică. Oamenii înţeleg că pe toţi îi aşteaptă încercări severe. Sînt deja în desfăşurare; unul dintre ele sînt chiar ostilităţile între două popoare frăţeşti, un război civil (cel din Ucraina – n.n). Încercările vor creşte. Nu va fi doar o creştere a preţurilor, ci şi o creştere a anxietăţii, a îngrijorării pentru viitor”.

Akopov condamnă, în această situaţie a ”războiului civil” din Ucraina aşa-zisele ”elite” pro-occidentale liberale, care fie au fugit din ţară deja, fie sînt acum puse în inferioritate în noua situaţie (”a crezut cineva în patriotismul lor?” se înteabă rituos autorul, adăugînd ”este prea tîrziu să-i blestem - oricum, tot ceea ce se întîmplă acum, va duce inevitabil la faptul că vom avea o nouă elită, cu adevărat naţională”). El face apoi apel la însuşirile şi experienţa istorică a poporului rus, al cărui spirit sănătos domneşte acum în Federaţie şi specifică sensul mobilizării naţiunii: ”Mobilizarea nu este pentru supravieţuire, nu este adaptare la noi dificultăţi, nu este o chemare la îndurare, mobilizarea nu este împotriva dificultăţilor şi provocărilor (nimeni nu le neagă – mai mult, trebuie să ne pregătim, şi ne pregătim pentru ele). Totul este exact invers: mobilizarea este de dragul construirii unei Rusii puternice şi drepte”. 

Mobilizarea e un act simbolic, în ochii lui Akopov. Pentru ruşii obişnuiţi, seamănă cu mobilizarea pentru cincinale: ”Mobilizarea se bazează pe calităţile fundamentale ale poporului nostru, pe dorinţa de a trăi în adevăr, solidaritate, sentiment de camaraderie şi fraternitate, statornicie dezinteresată. Nu există forţe mai puternice decît acestea, nicio construcţie politică şi nici trucuri de propagandă nu pot fi comparate cu ele. Numai adresîndu-ne calităţilor profunde ale poporului nostru, vom trece prin toate încercările şi vom ieşi din ele reînnoiţi, cinstiţi cu noi înşine, uniţi şi puternici. Pur şi simplu nu avem altă cale – iar această mobilizare este deja în curs”.

Evident, Piotr Akopov nu foloseşte nicăieri termenul de mobilizare în accepţia lui militară, cum greşit a interpretat presa din România, şi nu numai. E vorba de o ”mobilizare pe loc”, într-un efort al societăţii, de a sprijini integral politica socotită întrutorul justificată a lui Vladimir Putin, de reaşezare a Rusiei pe harta lumii. În care primul pas e refacerea unităţii şi a vechiului teritoriu rus: ”Noi, ruşii, pe pămîntul nostru, ne rezolvăm problemele, cele mai dificile probleme cauzate de scindarea unei singure ţări. Da, prin mijloace militare, dar noi decidem. Şi nu există o astfel de forţă în lume, care să ne poată opri, în afară de noi înşine. Şi atîta timp cît oamenii înţeleg dreptatea cauzei noastre, ei sînt invincibili. De aceea, guvernul ar trebui să vorbească despre mobilizare, despre unitate şi solidaritate naţională, despre adunarea tuturor forţelor de dragul victoriei, despre procesele viitoare şi pentru ce luptăm - pentru că oamenii sînt pregătiţi, înţeleg gravitatea evenimentelor”.

E vorba, spune Akopov, mai întîi de înţelegerea unui moment istoric pentru ruşi, la care fiecare cetăţean trebuie să răspundă, prin ”mobilizarea, concentrarea spiritului, credinţa în forţele proprii, încrederea că dreptatea va învinge, şi nu numai ca urmare a victoriei pe front”. Care e un dat, aproape divin. În articol nu e vorba nicăieri de o mobilizare militară, ci de aceea a spiritului rus. Prima decurge din a doua. Cum observa ironic Mihail Hodorkovski, într-o postare a sa pe Twitter după apariţia mesajului lui Akopov (şi al Kremlinului), ”Piotr Akopov a scris astăzi în RIA Novosti că Putin a prooclamat război Europei. Încă nu e prea tîrziu să te predai!”

Andrew Fink, de la ”Dispatch”, observa în legătură cu războiul informaţional al Kremlinului că ”uneori, ruşii se devansează pe frontul propagandei. Ei au o istorie de publicare a poveştilor, bazate pe ceea ce ar trebui să se întîmple (conform programului), care ar putea să nu reflecte situaţia reală de pe teren. Cel mai amuzant exemplu a venit în 2014, cînd Rusia şi împuterniciţii săi au invadat Doneţk şi Lugansk. Ruşii au vrut cu adevărat să folosească sprijinul aerian apropiat, dar nu au fost implicaţi oficial în război, aşa că au susţinut că separatiştii au capturat aeroportul Lugansk şi cîteva avioane de atac acolo. (Acestea puteau fi folosite pentru a masca introducerea aeronavelor ruseşti.) Din păcate pentru planurile lor, apărătorii ucraineni au refuzat să renunţe la aeroport”. La fel s-a întîmplat şi cu Hostomel, lîngă Kiev – a cărui ocupare ar fi prefigurat ”desantarea” militară asupra capitalei şi înlocuirea rapidă a conducerii ucrainene. Pentru care, Piotr Akopov pregătise şi a şi publicat articolul său encomiastic, dedicat victoriei asupra Ucrainei, în 26 februarie. O victorie care n-a fost consemnată de istorie.

Aşa cum nici bătălia cu resemnarea slavă nu va fi cîştigată de editorialistul Kremlinului, cu un simplu articol. Akopov le cere ruşilor simpli, sufocaţi de lipsuri, să se ”mobilizeze”. Vorbeşte şi de ”naţionalizare”, încercînd să dea de înţeles că nici palatele oligarhilor nu vor fi scutite de ”mobilizare”. Simplele cuvinte mobilizatoare, ca-n vechea ”Pravda”, nu ţin însă de foame. Ruşii au trecut prin multe, după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi au devenit prea pragmatici, ca să mai presteze ”muncă patriotică”, să flămînzească, ori şi mai rău, să moară pentru ”idealuri”, care sună frumos, dar care, aşa cum le arată experienţa istorică a comunismului, una deloc departe în trecut, n-au semănat deloc cu realitatea. Akopov, un personaj desuet, un tînăr nostalgic după un comunism pe care l-a trăit prea puţin pentru a-l înţelege, lansează un ”mesaj mobilizator” ca pe vremuri, la fel de desuet ca şi el. Chiar dacă poporul va rămîne indiferent la chemare, cu siguranţă ”şeful” e mulţumit – şi pentru Akopov e tot ce contează. ”Mobilizarea generală” a ruşilor nu e militară, ci doar ”spirituală”, într-un articol de presă scris pentru plăcerea şi mulţumirea lui Putin.

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici