PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Părintele Radu Preda mai poate salva ”investigarea crimelor comunismului” din ”evul mediu întunecat”, în care le-a ”ascuns” Alexandra Toader

8048 afișări
Imaginea articolului PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Părintele Radu Preda mai poate salva ”investigarea crimelor comunismului” din ”evul mediu întunecat”, în care le-a ”ascuns” Alexandra Toader
O probă de numire neinspirată făcută de liberali, pe lîngă cele asupra cărora s-a făcut mare scandal, ca la ”Apele Române”, de pildă, a fost cea de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Ludovic Orban l-a demis pe Radu Preda, aducînd-o în loc pe Alexandra Toader. Anterior reprezentantă a Preşedinţiei în Colegiul CNSAS şi, consilieră la Cotroceni, în subordinea lui Andrei Muraru, fostul sfetnic al lui Klaus Iohannis, ajuns ambasador în SUA, Alexandra Toader a băgat IICCMER într-un total anonimat. Odată cu ea, a venit şi dezastrul. În momentul de faţă, Institutul e în disoluţie.

Toader se ţine de scaun

Acum, după schimbarea guvernului, Alexandra Toader se agaţă cu disperare de scaun. Se teme de revenirea lui Radu Preda, aşa cum boierii moldoveni (astăzi, ”baroni” sau ”clienţi” de partid) se temeau de reînscăunarea lui Vodă Lăpuşneanu.
 
Deşi preot, cu siguranţă că, dacă va reveni, ceea ce îi doresc, Radu Preda nu va ”popi” pe nimeni. Poate că a înţeles, după ce a fost debarcat, că a făcut şi el greşeli – în special în relaţia cu subordonaţii, sau din prea mare comoditate. Dar, cu siguranţă, nu a furat nimic de la Institut, cum îl acuză acum Alexandra Toader, care l-a ”pîrît” ieri, la Direcţia Naţională Anticorupţie. În schimb, doamna Toader a făcut praf tot, la IICCMER.
 
Nu aş fi scris aceste rînduri, dacă nu m-ar interesa atît de mult soarta Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care l-am fondat în 21 decembrie 2005, prin Hotărîre de Guvern, semnată alături de primul ministru Călin Popescu Tăriceanu. O instituţie care a pătruns rapid în conştiinţa publică, prin multe şi variate acţiuni – de la cele cu mare impact mediatic, precum investigaţiile arheologice în căutarea victimelor comunismului, plîngerile penale împotriva a numeroşi ofiţeri de securitate care au comis abuzuri şi chiar crime, pînă la cele mai puţin spectaculoase, dar importante la rîndul lor, precum numeroasele expoziţii, conferinţe şi mai ales programe educaţionale, care au cuprins inclusiv elaborarea unui manual alternativ de Istoria Comunismului în România, care se predă astăzi, ca disciplină opţională, în numeroase licee în România. 
 
În februarie 2010, am fost demis de la Institut de către premierul Boc, pentru a face loc echipei lui Vladimir Tismăneanu. De fapt, de Băsescu, pe care l-am atacat adeseori public pentru derapajele lui şi care, bineînţeles, cum au simţit mulţi, n-a uitat şi n-a iertat pe nimeni dintre cei care l-au deranjat, cît de puţin. Ori, eu eram printre cei care-l deranjaseră destul de mult. Şi, în comparaţie cu mulţi, am scăpat uşor – chemat şi eu la DNA, după demitere, cum vrea acum să-l aducă Alexandra Toader pe părintele Preda, n-au putut constata decît o sigură ”contravenţie”: că nu mi-am făcut mutaţie pe buletin, rămas cu vechea mea adresă de la Braşov.  
 
Sînt sigur că şi în cazul lui Radu Preda va fi la fel. Plîngerea făcută de Alexandra Toader împotriva lui, atît de tîrziu şi care, pompos, poartă ”binecuvîntarea” unui fost control al Curţii de Conturi, e numai o disperată încercare, de a opri o posibilă (şi absolut necesară, în opinia mea), revenire a lui la cîrma IICCMER. Dacă premierul Ciucă vrea, într-adevăr, să vadă în România trei muzee ale comunismului, care sînt prevăzute şi în PNRR, aşa cum i-a spus recent lui Edwin Feulner, preşedinte al ”Victims of Communism Memorial Foundation”, trebuie în primul rînd să facă ceva cu Alexandra Toader. Să o mute oriunde, ca să nu o dea de tot afară, că a fost consilieră a lui Iohannis. E interşanjabilă.  

Doi ani fără istorie 

Doamna Toader este un director de instituţie care nici nu-şi cunoaşte angajaţii, la aproape doi ani de la numirea ei în funcţie. Ei o văd rar părăsindu-şi biroul (de fapt, nici nu mai au voie să urce la ”etajul cinci”, unde e situat acesta, cu două etaje deasupra cercetătorilor). În birou nimeni nu ştie ce face, în afară de a emite tot felul de ”regulamente de ordine interioară”, care ajung două etaje mai jos şi cuprind tot felul de intredicţii, inclusiv cea expresă de a se vorbi cu presa. Ca să nu se afle că la IICCMER nu s-a dus la bun sfîrşit, în doi ani, niciun proiect de cercetare. 
 
Imediat după numirea ei, la îndemnul mentorului şi ”proptelei” ei la Guvern, consilierul prezidenţial Muraru, a scăpat şi de mine şi de Gheorghe Petrov, şeful echipei de arheologi, alături de care am întemeiat programul naţional de exhumare a victimelor comunismului. Pe care l-a şi închis. După care s-a închis şi ea în birou. A anunţat presei, pe la început, după numire, cu vocabularul ei limitat şi şters, cîteva proiecte de cercetare. Dar acolo, acestea s-au şi oprit. Au rămas doar pe hîrtie şi în spaţiul virtual.
 
În schimb, dacă Radu Preda se face vinovat, în opinia ei, că a încheiat nişte contracte de consultanţă pentru renovarea fostului Penitenciar de la Rîmnicu Sărat, care nu s-au finalizat (şi asta n-a fost vina lui, ci a Secretariatului General al Guvernului, care n-a mai dat niciun ban pentru începerea lucrărilor, după ce-i avansase pe cei pentru consultanţa de specialitate şi proiectele de restaurare), atunci vina doamnei Toader e mult mai mare: a condus, din postura de demnitar (funcţia ei e echivalentă cu cea de secretar de stat) o instituţie care n-a produs nimic, în doi ani. Pe numele ei ar trebui mai degrabă să se întocmească un ”dosar”, ca să returneze la bugetul de stat banii tocaţi doi ani, perioadă care apare în istoria IICCMER ca o imensă pată albă. Sau, mai degrabă, neagră.

Radu Preda reacţionează

Reacţionînd faţă de ”denunţarea” lui la DNA, de la Munchen, părintele Preda a scris că ”în situaţia în care avizele şi studiile, făcute în urma unei licitaţii care a avut loc înaintea venirii mele la IICCMER pot fi oricînd actualizate, nimic nefiind structural modificat, precum un traseu de autostradă, cheltuiala publică este minimală. De unde apare, aşadar, dauna? Pe durata mandatului meu, am avansat discuţii inclusiv cu Compania Naţională de Investiţii. Tocmai pentru a vedea dus proiectul la capăt. Afirmaţiile mele pot fi verificate, în memoria instituţională”. Radu Preda spune şi el că acel comunicat prin care se anunţa ieri că e dat pe mîna DNA-ului are legătură cu posibilia lui revenire la Institut: ”intenţia mea de a reveni în Ţară şi situaţia deplorabilă în care a ajuns IICCMER a trezit unora, de o parte şi de alta, speranţe, dar şi spaime. Nu promit nimic, dar nici nu ameninţ pe cineva.
 
Ce pot afirma acum, în plină recuperare medicală, care sper să se încheie cît de curînd, este altceva, dincolo de persoana mea: memoria recentă a fost, mai ales în ultimele luni, ideologizată, înregimentată politic şi, mai grav, gestionată fără profesionalism. Confruntaţi cu aceste realităţi instituţionale şi ideologice, străine menirii IICCMER, a protestat, printre primele organizaţii şi actori publici, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), dar nu numai.
 
În fine, intenţia mea de a reveni în Ţară şi situaţia deplorabilă în care a ajuns IICCMER a trezit unora, de o parte şi de alta, speranţe, dar şi spaime. Nu promit nimic, dar nici nu ameninţ pe cineva. Ce pot afirma acum, în plină recuperare medicală, care sper să se încheie cît de curînd, este altceva, dincolo de persoana mea: memoria recentă a fost, mai ales în ultimele luni, ideologizată, înregimentată politic şi, mai grav, gestionată fără profesionalism. Desigur, ceea s-a distrus ar putea fi reparat, fie şi parţial, aşa cum proiectele amînate, reluate. În cazul unui gest de încredere, fără povara politicianismului – pe care în cei aproape şase ani nu am simţit-o nicio secundă –, sînt convins că putem, iarăşi: cu realism, să vedem în 2024, la trei decenii şi jumătate de la căderea simbolică a regimului comunist, o Românie recunoscătoare celor care au suferit pentru libertatea ei de azi, dar şi matură, învăţînd, în sfîrşit, din greşelile unei istorii atît de zbuciumate”.
 
Într-adevăr, acest institut e absolut necesar pentru expertiză, dacă se vor face trei muzee ale comunismului. Un muzeu nu e totuna cu o autostradă. Dacă s-a angajat să le facă, premierul Ciucă trebuie să-l aducă înapoi pe Radu Preda, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. 
 
Personal, n-am de ce să-l apăr, ori susţin pe părintele Preda. Eu susţin instituţia, nu pe el. În şapte ani cît a condus IICCMER, nu a scos un post la concurs, pentru a putea să ocup, alfel decît ”detaşat” şi depinzînd din şase în şase luni de voinţa lui, un post la Institutul pe care-l fondasem. Ca şi Andrei Muraru, care a resimţit permanent prezenţa mea acolo ca pe un rău necesar (am fost reprimit în 2012, pentru a relua programul de arheologie a victimelor comunismului, alături de Petrov), a preferat să mă ţină ”în şah”, chiar şi după ce i-am spus, răspicat, că n-am de gînd vreodată să-l ”sap” şi să-mi reiau locul. 
 
Totuşi, susţin, departe de vreun interes personal, că reîntoarcerea lui Radu Preda la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc e absolut necesară, dacă premierul Ciucă are de gînd să se ţină de cuvînt şi să facă ceva, din ce-a promis şi conştientizează că e absolut necesar. Acest popor are nevoie de o memorie şi de o istorie. Nu de sinecuri, pentru consilieri ai consilierilor. 
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici