Agenția Fiscală Spaniolă (AEAT) a alocat resurse importante pentru verificarea activităților economice din mediul digital, iar greșelile frecvente, precum nedeclararea cadourilor, utilizarea unor firme-paravan sau manipularea rezidenței fiscale, pot atrage sancțiuni foarte mari, scrie merca2.
Pe măsură ce sezonul declarațiilor fiscale se apropie de final, mesajul autorităților este clar: activitatea influencerilor nu mai este tratată ca un hobby, ci ca o activitate economică în toată regula.
Una dintre cele mai frecvente greșeli făcute de influenceri este convingerea că produsele sau serviciile primite gratuit nu trebuie declarate. În realitate, Agenția Fiscală Spaniolă consideră că orice beneficiu primit în schimbul promovării – fie că este vorba de produse, vacanțe sau servicii – reprezintă venit în natură și trebuie inclus în declarația fiscală.
Astfel, o geantă de lux, un sejur într-un resort sau un tratament cosmetic oferit de un brand sunt considerate câștiguri impozabile. Dacă valoarea acestor beneficii depășește 2.000 de euro anual și nu sunt declarate, Fiscul poate solicita explicații și poate aplica penalități de până la 150% din suma datorată, la care se adaugă dobânzi de întârziere.
În plus, tranzacțiile ulterioare, cum ar fi revânzarea produselor pe platforme precum Vinted sau Wallapop, pot fi urmărite, iar autoritățile pot corela aceste date cu declarațiile fiscale.
Mesajul autorităților este ferm: un cadou din partea unui brand nu este o simplă favoare, ci o formă de plată.
Pentru a reduce taxele, mulți influenceri din Spania au apelat la înființarea unor societăți comerciale prin care își facturează colaborările. Impozitul pe profit este de aproximativ 25%, semnificativ mai mic decât impozitul pe venit, care poate depăși 47%.
Totuși, instanțele și autoritățile fiscale au început să sancționeze aceste practici atunci când firma nu reflectă o activitate economică reală. Dacă veniturile provin în principal din imaginea personală a influencerului, iar compania există doar pentru optimizare fiscală, Fiscul poate reclasifica veniturile ca fiind obținute de persoana fizică.
Un caz cunoscut este cel al lui El Rubius, unde instanța a stabilit că utilizarea unei firme a avut ca scop reducerea taxelor, obligându-l să plătească aproximativ 73.000 de euro.
Autoritățile verifică în detaliu contractele de sponsorizare și pot solicita explicații dacă majoritatea veniturilor provin din activitatea personală. În astfel de situații, contribuabilul poate fi obligat să plătească diferențele de impozit, dar și contribuții restante pentru activități independente.
O altă practică frecventă în rândul creatorilor de conținut spanioli este schimbarea rezidenței fiscale în Andorra, unde impozitul este de aproximativ 10%. Totuși, Agenția Fiscală Spaniolă analizează cu atenție aceste situații.
Rezidența fiscală nu depinde doar de numărul de zile petrecute într-o țară, ci mai ales de locul unde se desfășoară activitatea economică principală. Dacă un influencer continuă să creeze conținut pentru publicul din Spania și are contracte cu branduri locale, autoritățile pot considera că rezidența fiscală rămâne în Spania.
În plus, rețelele sociale oferă suficiente dovezi: postările geolocalizate, transmisiunile live sau chiar istoricul activității online pot fi utilizate în controale. În unele cazuri, inspectorii fiscali au folosit conținut de pe Instagram ca probă în anchete.
În ultimii ani, controalele fiscale asupra influencerilor au devenit mult mai riguroase. Din 2024, legislația spaniolă a introdus o categorie specifică pentru serviciile de publicitate în media digitală, iar în 2026 autoritățile aplică pentru prima dată un protocol complet de verificare.
Agenția Fiscală compară declarațiile contribuabililor cu datele furnizate de platforme precum YouTube, Twitch, Instagram sau TikTok, dar și cu informațiile provenite de la agenții de marketing.
În acest context, devine aproape imposibil ca veniturile din sponsorizări să rămână nedeclarate. Deoarece majoritatea influencerilor combină mai multe surse de venit – monetizare online, colaborări, evenimente și vânzări proprii – riscul de erori fiscale crește semnificativ.
Pentru a evita sancțiunile, creatorii de conținut trebuie să trateze activitatea lor ca pe o afacere, nu ca pe o activitate informală. Este esențială declararea tuturor veniturilor, inclusiv a celor în natură, precum și menținerea unei evidențe contabile clare.
De asemenea, cei care facturează prin intermediul unei firme trebuie să demonstreze că aceasta are o structură reală și o activitate economică justificată. În caz contrar, riscul de reîncadrare fiscală este ridicat.
Termenul limită pentru depunerea declarației de venit în Spania este 30 iunie, iar obligațiile fiscale trimestriale trebuie respectate strict. În cazul în care au fost omise venituri, acestea pot fi corectate prin depunerea unei declarații rectificative, înainte de declanșarea unui control.
Penalitățile pot ajunge până la 150% din suma datorată, ceea ce face ca orice greșeală să fie extrem de costisitoare.
Controalele din 2026 confirmă o schimbare majoră: influencerii sunt tratați de autoritățile fiscale ca orice alt contribuabil. Într-un domeniu în care granița dintre viața personală și activitatea economică este adesea neclară, transparența fiscală devine esențială.
Pentru creatorii români care activează sau obțin venituri în Spania, aceste reguli sunt cu atât mai importante. Fiscul spaniol își extinde constant capacitatea de monitorizare, iar rețelele sociale, care aduc venituri consistente, devin în același timp un instrument de control fiscal extrem de eficient.