În ultimii ani, Spania a trecut la un sistem unificat, neutru din punct de vedere al genului, denumit oficial „concediu pentru naștere și îngrijirea copilului” (permiso por nacimiento y cuidado del menor). Deși în limbajul uzual se folosesc în continuare termenii de concediu de maternitate și concediu paternal, în practică drepturile sunt egale pentru ambii părinți.
Începând cu reforma intrată în vigoare la 31 iulie 2025, durata concediului a fost extinsă. În familiile cu doi părinți, fiecare beneficiază de 19 săptămâni de concediu plătit, față de 16 săptămâni anterior. În cazul familiilor monoparentale, concediul ajunge la 32 de săptămâni, dublu față de sistemul anterior. Acest drept este individual și netransferabil, ceea ce înseamnă că fiecare părinte își utilizează propriile săptămâni, fără posibilitatea de a le ceda partenerului.
Un element esențial îl reprezintă perioada obligatorie imediat după naștere, adopție sau plasament, care este de șase săptămâni și trebuie efectuată consecutiv, cu normă întreagă. Restul săptămânilor pot fi utilizate flexibil, fie într-un singur bloc, fie fracționat, și chiar cu normă parțială, dacă există acordul angajatorului.
Reforma aduce și o flexibilitate suplimentară: o parte din săptămânile adiționale poate fi folosită până când copilul împlinește opt ani. Astfel, în familiile cu doi părinți, două dintre cele trei săptămâni suplimentare pot fi amânate, iar în familiile monoparentale, patru dintre cele 16 săptămâni suplimentare pot fi utilizate ulterior.
Pe durata concediului pentru naștere și îngrijirea copilului, venitul este asigurat de sistemul public de securitate socială din Spania, nu de angajator. Indemnizația este, în general, echivalentă cu aproximativ 100% din baza de calcul, stabilită pe baza contribuțiilor recente ale lucrătorului.
Atât angajații, cât și lucrătorii independenți (autónomos) pot beneficia de această prestație, dacă îndeplinesc condițiile de contribuție. Acestea variază în funcție de vârstă: persoanele sub 21 de ani nu au o perioadă minimă de contribuție, cele între 21 și 26 de ani trebuie să fi contribuit cel puțin 90 de zile în ultimii 7 ani sau 180 de zile pe parcursul vieții profesionale, iar pentru cei de peste 26 de ani sunt necesare 180 de zile în ultimii 7 ani sau 360 de zile în total.
Contractul de muncă este suspendat pe durata concediului, dar nu încetat, ceea ce înseamnă că angajatul își păstrează locul de muncă și drepturile esențiale. Concedierea legată de sarcină sau exercitarea drepturilor parentale este, în general, considerată nulă, dacă nu există motive obiective independente de aceste situații.
După finalizarea concediului plătit, legislația spaniolă oferă mai multe opțiuni pentru continuarea îngrijirii copilului. Concediul pentru alăptare (permiso de lactancia) este disponibil pentru oricare dintre părinți până când copilul împlinește nouă luni și constă, în mod obișnuit, într-o oră liberă plătită pe zi, care poate fi împărțită sau cumulată în zile libere.
De asemenea, părinții pot opta pentru reducerea programului de lucru, de regulă între o optime și jumătate din durata normală, pentru a îngriji copilul. În acest caz, salariul se reduce proporțional, dar angajatul beneficiază de protecție suplimentară împotriva concedierii.
O altă opțiune este concediul neplătit pentru creșterea copilului (excedencia por cuidado de hijos), care poate dura până la trei ani. În această perioadă, contractul este suspendat, dar angajatul își păstrează dreptul de a reveni la locul de muncă și își menține anumite beneficii, inclusiv vechimea.