Fotbaliștii români care au jucat în Spania. Cine a fost cel mai important jucător pentru spanioli

Foto: Mediafax

16 iun. 2026, 07:30,

Mădălina Dinu

Fotbalul românesc se află de câțiva ani într-un con de umbră la nivel internațional. Ultimul Campionat Mondial disputat de naționala „tricoloră” a fost Franța 1998, o dovadă clară că perioada de maximă strălucire a trecut. De fapt, dacă există un deceniu de aur în fotbalul românesc, acela este sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, notează AS.

Mai exact, perioada dintre momentul în care Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni (1986) și cel în care naționala României a ajuns în sferturile de finală ale Mondialului din Statele Unite 1994, cea mai bună performanță din istorie.

Circuli în Spania cu permis românesc? Cum funcționează sistemul de puncte și unde să verifici sancțiunile

Vacanțele în Spania nu vor mai fi la fel: restaurantele și hotelurile au crescut prețurile în 2026

Chiar și așa, acest lucru nu înseamnă că România nu a continuat să exporte talent de-a lungul timpului. Inclusiv în campionatul spaniol. Mai mulți fotbaliști români au jucat în La Liga, unii dintre ei lăsând o amprentă profundă la unul sau mai multe cluburi.

Aceștia sunt cei mai remarcabili fotbaliști români:

Gheorghe Craioveanu (Real Sociedad / Villarreal / Getafe)

Deși tizul său Hagi este considerat în mod universal cel mai bun fotbalist român din istorie, se poate afirma cu aceeași tărie că Gheorghe Craioveanu este cel mai important jucător român din istoria fotbalului spaniol. „Gică”, așa cum era cunoscut de-a lungul carierei, a lăsat o amprentă oriunde a jucat, devenind idol atât la Real Sociedad, cât și la Villarreal și Getafe.

Craioveanu a ajuns în La Liga în 1995, venind de la Steaua București. După cum a declarat într-un interviu, „avea nevoie de o schimbare”, iar deși avea mai multe oferte, a ales fotbalul spaniol. Nu a greșit. La San Sebastián a petrecut trei sezoane, în care a jucat 97 de meciuri și a marcat 27 de goluri. A plecat de la Real împotriva voinței sale, din cauza unui conflict cu antrenorul Bernd Krauss.

Nu a vrut să părăsească Spania, așa că a semnat cu Villarreal, echipă proaspăt promovată în Primera División. De altfel, a marcat primul gol din istoria „Submarinului Galben” în prima ligă. În total, a petrecut patru sezoane la El Madrigal, unul dintre ele în Segunda. Nu a abandonat echipa și a fost unul dintre eroii promovării, consolidându-și statutul de legendă a clubului.

În 2002, Craioveanu a semnat cu Getafe, pe atunci în Segunda División. Deși avea 34 de ani, a mai jucat patru sezoane la echipa madrilenă, participând la o nouă promovare. În total, a disputat 69 de meciuri și a marcat 7 goluri.

În 2006, a decis să se retragă din fotbalul mare, deși a continuat în fotbalul în sală. De asemenea, a început o carieră ca analist sportiv în mass-media.

Cosmin Contra (Alavés / Atlético de Madrid / Getafe)

Figura lui Cosmin Contra este atât de legată de fotbalul spaniol încât a ajuns chiar să obțină cetățenia spaniolă. Fundașul dreapta a ajuns pentru prima dată în Spania la Alavés, care l-a transferat în sezonul 1999/2000. S-a impus rapid ca titular într-o echipă legendară, care în sezonul 2000/01 a ajuns în finala Cupei UEFA împotriva lui Liverpool.

Deși bascii au pierdut finala cu 5-4, au scris una dintre cele mai memorabile povești din fotbalul european. Contra a jucat toate cele 120 de minute ale finalei, fiind considerat la acea vreme unul dintre cei mai solizi fundași laterali din Europa.

Campania excelentă de la Alavés i-a adus transferul la AC Milan. Deși a jucat 44 de meciuri într-un sezon, nu a fost titular incontestabil, motiv pentru care a căutat o plecare. În sezonul 2002/03 a ajuns la Atlético de Madrid. A semnat pe cinci ani, dar a jucat doar două sezoane, al doilea fiind afectat de o accidentare gravă la genunchi care l-a ținut departe de teren aproape doi ani.

După recuperare, a fost împrumutat la Getafe, unde și-a regăsit forma și a rămas până la finalul contractului. A jucat cinci sezoane la club și a făcut parte din echipa care a ajuns în sferturile Cupei UEFA 2007/08.

Constantin Gâlcă (Mallorca, Espanyol, Villarreal, Zaragoza, Almería, Gimnàstic de Tarragona)

Mijlocașul Constantin Gâlcă este jucătorul român care a evoluat pentru cele mai multe echipe din Spania. În total, a îmbrăcat tricoul a cinci cluburi din acest campionat, după cum arată parcursul său. A ajuns în Spania în 1996 și a petrecut aproximativ un deceniu jucând pentru Mallorca, Espanyol, Villarreal, Zaragoza, Almería și Gimnàstic de Tarragona.

Și-a încheiat cariera în 2007, la clubul catalan Gimnàstic de Tarragona, iar cel mai important moment al său a fost câștigarea Cupei Regelui cu Espanyol în anul 2000, într-o finală disputată împotriva lui Atlético de Madrid.

Adrian Ilie (Valencia, Alavés)

„Este letal, este ca o cobră, te mușcă și te omoară.” Dacă Claudio Ranieri ți-a spus „cobra”, nu este întâmplător. Adrian Ilie a intrat rapid în inimile suporterilor valencieni după ce a marcat 13 goluri în primele 20 de meciuri pentru Valencia.

A trăit din interior perioadele în care echipa a ajuns de două ori finalistă în Liga Campionilor, iar după cinci ani a plecat cu un palmares solid: o Cupă a Spaniei, un titlu de campion și două Supercupe ale Spaniei.

În 2002 s-a transferat la Alavés, unde a jucat două sezoane pe stadionul din Mendizorroza, perioadă încheiată cu retrogradarea echipei în Segunda División. Cariera sa ar fi putut lua o altă direcție încă de la începutul perioadei din Valencia.

„După Cupa Mondială din 1998, am primit o ofertă de la Real Madrid. De asemenea, am fost contactat de Manchester United.”

Gheorghe Hagi (Barcelona, Real Madrid)

Cel mai important fotbalist din istoria României, Gheorghe Hagi, a evoluat pentru cele mai mari două cluburi din Spania: Real Madrid și FC Barcelona. „Maradona din Carpați” a ajuns în 1990 la Real Madrid, transfer realizat pentru aproximativ 4,3 milioane de euro. Venit după un Campionat Mondial foarte bun în Italia, Hagi a marcat 20 de goluri în 84 de meciuri pentru echipa din Madrid.

Gheorghe Hagi a fost supranumit „Maradona din Carpați” pentru a evidenția abilitățile sale fotbalistice excepționale. Totuși, acest lucru nu explică pe deplin stilul său de joc, care era destul de diferit de cel al lui Maradona. Ceea ce fotbalistul român deținea (și împărtășea cu argentinianul) era un picior stâng fin, capabil să plaseze mingea exact acolo unde își dorea.

Hagi este considerat în unanimitate cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. Cu toate acestea, cele două perioade petrecute în Spania nu au lăsat o impresie deosebit de durabilă.

A semnat prima dată cu Real Madrid. Echipa „Los Blancos” a fost impresionată de el la Italia ’90 și nu a ezitat să cheltuiască peste 4 milioane de dolari pentru transferul său. A petrecut două sezoane în capitala Spaniei. A arătat sclipiri ale talentului său incontestabil, dar nu s-a adaptat niciodată pe deplin stilului de joc și a ajuns să fie vândut la Brescia.

Doi ani mai târziu, istoria s-a repetat, deși de data aceasta cu Barcelona în prim-plan. După ce a strălucit la USA ’94, clubul catalan i-a oferit tricoul cu numărul 10. A rămas la „blaugrana” încă două sezoane, dar, din nou, nu a menținut niciodată constanța așteptată de la o vedetă internațională ca el. A plecat la Galatasaray, o echipă construită special în jurul său, care a câștigat Cupa UEFA în anul 2000.

Iulian Filipescu (Real Betis)

Iulian Filipescu a ajuns la Real Betis în perioada de transferuri din iarna anului 1999. Fundașul și-a petrecut cea mai mare parte a carierei în Sevilla. A evoluat în LaLiga în 94 de meciuri și a plecat în 2004 în Germania, după probleme cu conducerea clubului bético, care dorea rezilierea contractului său pe termen lung, ce expira în 2006. Cu toate acestea, a fost foarte apreciat de suporterii verdiblanco în cei trei ani și jumătate petrecuți la echipa de pe Benito Villamarín.

Bogdan Stelea (Mallorca, Salamanca)

Perioada cea mai de succes din istoria echipei naționale a României nu poate fi înțeleasă fără portarul său de la 2 Campionate Europene și 3 Campionate Mondiale, Bogdan Stelea. Portarul a semnat cu Mallorca în 1992, unde a jucat un sezon, iar apoi au trecut 5 ani până când Stelea a revenit în Spania, unde a avut cele mai bune evoluții la Unión Deportiva Salamanca.

În 1997 a semnat cu echipa din Heliópolis, iar doar un împrumut de câteva luni la Rapid București în 2002 i-a întrerupt parcursul la clubul din Salamanca. Pentru Salamanca a jucat 82 de meciuri și a plecat în 2004.

Miodrag Belodedici (Valencia, Valladolid, Villarreal)

Unul dintre ultimii liberi din fotbal și dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu două cluburi din estul continentului (Steaua București și Steaua Roșie Belgrad). Miodrag Belodedici a jucat la trei echipe din Spania. Înainte de a ajunge la Valencia, prima sa experiență în LaLiga, a fugit de regimul lui Ceaușescu și de războiul din Serbia.

Belodedici a semnat cu Valencia în 1992, iar schimbarea de la poziția de libero la linie defensivă de 4 i-a afectat jocul. În 1994 a semnat cu Real Valladolid, iar un an mai târziu a plecat la Villarreal, în Segunda División. În Spania a jucat un total de 67 de meciuri.

Gheorghe Popescu (Barcelona)

Gheorghe Popescu a ajuns la Fútbol Club Barcelona în 1995 și, în doar doi ani petrecuți la clubul catalan, a devenit căpitanul echipei și a câștigat o Cupă a Spaniei, o Cupă a Cupelor Europene și două Supercupe ale Spaniei.

De 6 ori desemnat cel mai bun jucător al României, a avut de asemenea evoluții importante la Galatasaray și PSV Eindhoven. În prezent este președintele clubului Farul Constanța, unde Gică Hagi este antrenor și proprietar, alături de fostul jucător de la Getafe Ciprian Marica.

Florin Răducioiu (Espanyol)

La Espanyol a jucat unul dintre cei mai speciali atacanți ai României, Florin Răducioiu. O mare parte din succesul carierei sale i se datorează antrenorului Mircea Lucescu, care l-a debutat la Dinamo București la vârsta de 15 ani. După perioada din Italia, la cluburi precum AC Milan sau Brescia, a ajuns în Spania în 1994, la Sarrià, stadion care din copilărie îi trezea amintiri.

A explicat acest lucru astfel: „Îmi amintesc din copilărie că urmăream acasă Campionatul Mondial din Italia, cu Paolo Rossi, împotriva Argentinei și Braziliei în acel grup al morții. Și era pe Sarrià. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am semnat cu Espanyol, pentru că aveam acel stadion idealizat.”

La „pericos” (porecla jucătorilor Espanyol) a marcat 18 goluri în 52 de meciuri. În plus, este jucătorul român cu cele mai multe goluri marcate într-o singură ediție de Campionat Mondial (4), realizate la SUA 1994, anul în care a ajuns în Spania.

Marius Lăcătuș (Real Oviedo)

Marius Lăcătuș a semnat cu Real Oviedo în 1991, după ce trecuse pe la Fiorentina și, anterior, câștigase Cupa Campionilor Europeni cu Steaua București în fața Barcelonei. Atacantul din Brașov a evoluat două sezoane pentru formația asturiană și a apucat să joace și în Cupa UEFA.