Ce este siesta și de ce nu mai există în formă pură în orașele mari

Siesta există în continuare, dar nu mai are forma pe care o avea în urmă cu câteva decenii. Pentru mulți spanioli, mai ales pentru cei care lucrează în orașe și au program continuu, pauza de la mijlocul zilei înseamnă mai degrabă prânz și câteva minute de odihnă decât două sau trei ore de somn.

Ce este, de fapt, siesta

Cuvântul siesta vine din expresia latină hora sexta, „ora a șasea”, care desemna perioada de la mijlocul zilei în calculul roman al orelor. În timp, termenul a ajuns să fie folosit pentru somnul sau odihna de după prânz.

Obiceiul nu este exclusiv spaniol. Somnul de după masa de prânz a existat în diferite societăți și este întâlnit și astăzi în țări în care temperaturile ridicate și programul zilnic favorizează o pauză în mijlocul zilei.

Spania oferă o întreagă localitate cu 0 euro: 12 case și 15.000 de metri pătrați pentru cine vrea să spună „da”

Cât câștigă în realitate un șofer de camion în Spania

În Spania, siesta a ajuns însă să fie legată de un anumit mod de organizare a zilei: prânz târziu, pauză lungă la mijlocul zilei și revenirea la serviciu după-amiaza.

De ce era nevoie de o pauză atât de lungă

Clima a avut un rol important, mai ales în regiunile în care temperaturile de la mijlocul zilei pot fi foarte ridicate. Înainte ca aerul condiționat să devină obișnuit, era mai dificil să lucrezi în cele mai fierbinți ore ale zilei.

O pauză după prânz avea și o explicație practică. Într-un program de lucru împărțit în două, oamenii puteau pleca de la serviciu, lua masa acasă și se odihni înainte să se întoarcă la lucru.

De aici vine și imaginea magazinelor care se închid câteva ore la prânz. Acest program mai există în unele localități și în anumite afaceri, însă este mult mai puțin întâlnit în marile centre urbane.

Siesta nu înseamnă neapărat somn

Un lucru important este că siesta nu a însemnat întotdeauna să dormi. Pentru unii oameni, era pur și simplu o perioadă de odihnă după masa de prânz, înainte de reluarea activităților.

Și astăzi, cine spune că „ține siesta” poate însemna că doarme puțin, se întinde, se odihnește sau petrece un timp liniștit acasă după masă.

De aceea, ideea că fiecare spaniol doarme în fiecare zi câteva ore după prânz este mai degrabă un stereotip decât o descriere a vieții actuale.

De ce a început să dispară din marile orașe

Principalul motiv este schimbarea programului de lucru. În marile orașe, foarte mulți angajați lucrează acum într-un program continuu și nu mai au timp să meargă acasă pentru o pauză de două sau trei ore.

Un angajat care lucrează în centrul Madridului sau al Barcelonei poate avea o pauză de prânz de o oră. În acest timp trebuie să mănânce, iar apoi să se întoarcă la birou. Pentru el, siesta tradițională nu mai este o opțiune realistă.

Programul magazinelor s-a schimbat și el. Portalul oficial de turism al Spaniei arată că, în general, magazinele funcționează între aproximativ 10:00 și 21:00, iar în marile orașe și zonele turistice există numeroase magazine care rămân deschise pe tot parcursul zilei. Unele afaceri mai mici păstrează însă pauza de după-amiază.

În orașele mari, programul nu mai permite siesta tradițională

Viața urbană a schimbat și distanța dintre locul de muncă și casă. Pentru cine locuiește într-o suburbie și lucrează în centrul orașului, o pauză de două ore nu este suficientă pentru a ajunge acasă, a lua masa, a dormi și a reveni la serviciu.

În schimb, prânzul poate fi luat la restaurant, la cantină sau la locul de muncă. Pauza rămâne, dar somnul de după masă dispare.

Acesta este unul dintre motivele pentru care siesta este mult mai vizibilă în localitățile mici și în anumite regiuni decât în centrele urbane aglomerate.

Magazinele încă se mai închid după prânz

Siesta nu a dispărut complet nici din comerț. În Spania există în continuare magazine și afaceri care își împart programul în două, mai ales în localitățile mici și în zonele în care ritmul de viață este mai puțin legat de programul marilor companii.

Spain.info menționează că unele magazine pot închide între aproximativ 14:00 și 17:00, în special vara. În schimb, în marile orașe, multe magazine au program continuu.

Așadar, dacă un român care locuiește în Madrid găsește un magazin deschis la ora 16:00, iar într-un sat din altă regiune găsește ușa închisă, nu este vorba despre două reguli diferite. Este diferența dintre două moduri de organizare a zilei.

De ce spaniolii încă mănâncă târziu

Dispariția siestei nu a schimbat complet programul meselor. Prânzul este încă servit, în mod obișnuit, între 13:00 și 16:00, iar cina între 20:00 și 23:30, potrivit portalului oficial de turism al Spaniei.

De aceea, un român care se mută în Spania poate avea impresia că siesta încă există peste tot. Prânzul târziu, pauzele dintre mese și programul mai lung al restaurantelor au rămas parte din ritmul cotidian, chiar dacă somnul de după prânz nu mai este o regulă.

Mai există oameni care dorm după prânz?

Da. Siesta nu a dispărut și nici nu este privită ca un obicei învechit de toată lumea. Pentru unii oameni, mai ales în zilele libere, o perioadă scurtă de somn după prânz este încă parte din rutina zilnică.

În timpul verii, temperaturile foarte ridicate pot face odihna de la mijlocul zilei mai atractivă, mai ales în sudul țării. În plus, programul de seară este mai târziu decât în multe alte țări europene, iar o scurtă perioadă de odihnă poate fi utilă pentru cine are o zi lungă.

Siesta s-a schimbat, nu a dispărut

Pentru românii care trăiesc în Spania, diferența se vede cel mai ușor în funcție de locul în care locuiesc și lucrează. În Madrid sau Barcelona, o pauză lungă de după prânz este dificil de împăcat cu programul de lucru și cu distanțele din oraș. Într-o localitate mică, aceeași tradiție poate fi încă prezentă în programul magazinelor sau în rutina familiilor.

Siesta de astăzi este, prin urmare, mai degrabă un obicei flexibil decât o regulă națională. Pentru unii înseamnă câteva minute de odihnă, pentru alții un somn scurt, iar pentru mulți nu mai înseamnă deloc somn. Ceea ce a rămas este pauza de la mijlocul zilei și un program al meselor mai târziu decât cel întâlnit în multe alte țări europene.