Nici eșecuri în dragoste, nici traume: motivul real pentru care tot mai mulți români merg la terapie

Tot mai mulți români apelează la terapie din cauza stresului financiar și a presiunilor de la locul de muncă, arată observațiile din cabinet ale psihoterapeutului Florentina Niculescu. În ultimii doi ani, numărul pacienților care vin pentru astfel de probleme a crescut cu aproximativ 30%, iar în prezent aproape 4 din 10 persoane aflate în terapie se confruntă cu anxietate legată de bani și carieră.

Într-un context marcat de creșterea costului vieții și incertitudine economică, tot mai mulți angajați descriu o stare de tensiune continuă, în care grija pentru stabilitatea financiară devine o sursă constantă de stres.

Cum își aleg spaniolii restaurantul în vacanță: ce contează mai mult decât prețul

Tot mai puțin cash în Spania: plățile cu cardul ating un nivel record

„Observ din ce în ce mai des persoane care ajung în cabinet nu doar pentru că sunt obosite sau stresate, ci pentru că trăiesc permanent cu teama că nu vor putea face față financiar. Pentru mulți angajați, presiunea de a menține un anumit nivel de venit și nesiguranța privind viitorul profesional generează o stare constantă de alertă care, în timp, afectează sănătatea emoțională, relațiile și calitatea vieții. De multe ori, oamenii nu realizează cât de mult îi consumă această presiune până când apar simptome precum anxietatea, insomnia, iritabilitatea sau epuizarea”, explică psihoterapeutul Florentina Niculescu, cu peste 10 ani de practică în lucrul cu trauma, somatizarea și reglarea sistemului nervos.

Munca, principalul factor de stres emoțional

Cele mai frecvente motive pentru care românii ajung la terapie sunt epuizarea profesională, suprasolicitarea, dificultățile din mediul de lucru, lipsa de motivație și anxietatea legată de stabilitatea financiară.

Majoritatea pacienților au între 28 și 45 de ani și lucrează în domenii precum IT, financiar, vânzări, marketing, consultanță sau sănătate, ocupând adesea poziții cu responsabilitate ridicată.

Stresul cronic, o realitate tot mai prezentă

Potrivit specialistului, stresul de performanță a devenit o stare aproape permanentă pentru mulți angajați, care rămân conectați la muncă inclusiv în afara programului.

„Mulți oameni funcționează luni sau chiar ani într-o stare de suprasolicitare continuă. Chiar și în afara programului de lucru, rămân conectați mental la sarcini, termene limită și responsabilități. Telefonul, e-mailurile și presiunea de a fi permanent disponibili fac ca perioada reală de recuperare să fie din ce în ce mai redusă. Organismul nu mai are timp să se refacă, iar efectele se acumulează treptat”, afirmă Florentina Niculescu.

Această stare se traduce frecvent prin anxietate, insomnie, tensiune fizică și dificultăți de concentrare.

Când valoarea personală depinde de carieră

O altă tendință observată frecvent în terapie este asocierea valorii personale cu rezultatele profesionale. Potrivit psihoterapeutului, acest tipar este întâlnit foarte des în rândul persoanelor care au standarde foarte ridicate și simt nevoia permanentă de validare prin rezultate.

„Întâlnesc foarte frecvent persoane care simt că trebuie să demonstreze permanent că sunt suficient de bune. Valoarea lor personală devine dependentă de performanță, de aprecierea primită la locul de muncă sau de nivelul veniturilor. Atunci când apar dificultăți profesionale sau financiare, acestea nu sunt percepute doar ca probleme de context, ci ca un eșec personal. În astfel de situații, anxietatea și autocritica se intensifică semnificativ”, explică specialistul.

Potrivit acesteia, fenomenul apare frecvent în cazul persoanelor care au crescut într-un mediu în care aprecierea era condiționată de rezultate sau care și-au construit standarde interne foarte rigide, devenind excesiv de critice cu ele însele.

Burnout-ul se construiește în timp

Burnout-ul nu apare brusc, ci este rezultatul acumulării de stres, perfecționism și lipsa limitelor clare între muncă și viața personală.

De asemenea, multe persoane continuă să funcționeze în același ritm chiar și atunci când resursele fizice și emoționale sunt aproape epuizate, intrând într-un mod de funcționare pe „pilot automat”.

„Persoanele care ajung în burnout sunt adesea cele mai implicate și mai conștiincioase. Problema este că își asumă constant mai mult decât poate susține pe termen lung și ignoră propriile nevoi. Continuă să funcționeze chiar și atunci când corpul transmite semnale clare că are nevoie de odihnă și recuperare. La un moment dat însă, organismul și psihicul nu mai pot menține același ritm, iar consecințele devin inevitabile”, concluzionează psihoterapeutul Florentina Niculescu.

Specialiștii atrag atenția că identificarea timpurie a semnelor de stres cronic și solicitarea ajutorului înainte de instalarea burnout-ului pot reduce semnificativ impactul asupra sănătății și pot contribui la recuperarea echilibrului emoțional, personal și profesional.