De ce e atât de cântat „Bella Ciao”, devenit imn al mișcărilor „revoluționare”. Popularul serial spaniol „Casa de Papel” l-a făcut și mai cunoscut

Un nou eseu analizează impactul acestei piese devenite simbol al luptei pentru libertate și împotriva fascismului, care a cunoscut un uriaș val de popularitate la nivel mondial după ce a fost inclusă în coloana sonoră a serialului spaniol La Casa de Papel.

Nu există protest în care să nu se intoneze acest vechi imn al rezistenței. Deși ecoul său a devenit global, fiind cântat de la tranșeele înghețate din Ucraina până în Gaza sau pe străzile din Statele Unite în timpul marșurilor politice de stânga, originea sa exactă continuă să stârne dezbateri printre istorici.

De când se cântă, de fapt, „Cântecul Partizanului”? Profesorul italian Marcello Flores a lansat un scurt eseu intitular „Bella Ciao: Istoria unui imn popular”, prin care încearcă să lumineze nașterea acestei piese, adunând la un loc principalele ipoteze avansate de experți în ultimele decenii.

Avocată specializată în dreptul familiei: „Nu îți poți da soțul sau soția afară din casă. Este necesară o decizie judecătorească”

Foametea se agravează în lume. Ce scor are România și de ce Spania nu apare în clasament

„Ne aflăm în fața unei istorii complicate, asupra căreia nu există încă o concluzie definitivă și unanim acceptată”, recunoaște autorul.

Versurile spun povestea simplă a unui luptător de gherilă care, trezindu-se cu dușmanul la ușă, își roagă partenera ca, în cazul în care va cădea la datorie, să îl îngroape în munți, „la umbra unei flori frumoase”, astfel încât sacrificiul său pentru libertate să nu fie uitat.

Structura melodiei este elementară și minimalistă: versuri în limba italiană, nouă strofe și un refren, repetat insistent. Această simplitate, îmbinată cu mesajul profund și cu o linie melodică extrem de ușor de reținut, nu doar că a fixat piesa în memoria sonoră a Italiei, dar a transformat-o într-un imn universal al libertății, adoptat de toate protestele de stânga. Dar cu mare succes și prin discoteci sau la petreceri ale tinerilor.

Membrii Rezistenței, protestele din anii ’60 și Yves Montand

Care este însă adevărata istorie din spatele „Bella Ciao”? Teoria cea mai răspândită susține că piesa făcea parte din repertoriul cu care partizanii italieni luptau pentru eliberarea țării de sub regimul fascist în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, dovezile istorice din timpul războiului sunt neclare.

Cel mai faimos imn al acelor ani a fost de fapt „Fischia il vento”, scris de un medic genovez, Felice Cascione, alăturat mișcării de rezistență din munți în 1943. Flores explică faptul că s-a păstrat chiar și textul original al acestei piese, purtând corecturile mamei autorului, care era învățătoare.

Cazul piesei „Bella Ciao” este mai complex, deoarece mărturiile scrise din timpul conflagrației care să ateste că acest cântec ar fi fost intonat pe front sunt destul de rare. Ceea ce se știe cu siguranță este că melodia s-a popularizat masiv în anii ’60, când tineretul italian a protestat împotriva sprijinului acordat de post-fasciștii din Mișcarea Socială Italiană guvernului creștin-democrat condus de Fernando Tambroni.

Din acel moment, piesa a intrat în folclorul protestatar, fapt confirmat și de lansarea unui spectacol omagial la Festivalul de la Spoleto în 1964. Ulterior, a depășit granițele Italiei prin vocea celebrului artist francez Yves Montand, el însuși fiu al unor refugiați italieni care fugiseră din calea regimului lui Benito Mussolini.

De la culegătoarele de orez din Emilia-Romagna la tradiția idiș

Eseul arată însă că rădăcinile piesei ar putea fi mult mai vechi. Printre ipotezele analizate se numără cea a istoricului Cesare Bermani, care susține că femeile ce lucrau pe plantațiile de orez din regiunea Emilia-Romagna (în nordul Italiei) cântau o variantă a acestei melodii cu mulți ani înainte de apariția fascismului. De asemenea, există dovezi privind prezența unei linii melodice similare în timpul Primului Război Mondial, într-un cântec de protest compus după dezastruoasa bătălie de la Caporetto din 1917.

Cartea merge și mai departe în timp, analizând posibile legături cu cântece populare franceze sau spaniole din secolul al XVI-lea, sau chiar cu piese din tradiția muzicală idiș a comunităților evreiești din Europa Centrală de la începutul secolului XX.

Cu toate acestea, Flores subliniază că „Bella Ciao” a fost într-adevăr cântată de unii partizani italieni. „Este un fapt sigur”, insistă istoricul, menționând că informația i-a fost confirmată personal de Ettore Troilo, comandantul istoricei Brigăzi antifasciste Maiella: „Am avut șansa să îl cunosc pe comandantul fondator și pe alți veterani care mi-au garantat că o intonau pe front,” relatează Heraldo.

Un imn universal al stângii

Dincolo de incertitudinile istorice, cântecul continuă să ofere curaj celor care luptă în lumea contemporană. Este intonat de femeile kurde, de soldații ucraineni, de activiștii din comunitățile internaționale sau de tinerii de stânga care protestează pe străzile marilor orașe europene.

Profesorul Marcello Flores consideră că forța ieșită din comun a cântecului constă în fuziunea sa ideologică: spre deosebire de „Fischia il vento”, care avea o nuanță clar comunistă, „Bella Ciao” nu aparține unei doctrine politice rigide. Cu toate acestea, realitatea îl cam contrazice. „Bella ciao” e folosită mai mult de protestatarii de stânga.

Spre exemplu, în martie 2023, premierul de extremă dreaptă al Italiei, Giorgia Meloni, a fost întâmpinată cu acest cântec în timpul unei vizite la cel mai mare sindicat din țară.