Unul dintre cele mai spectaculoase astfel de trasee este Vía Verde de la Val de Zafán, care străbate o regiune cunoscută drept „Toscana spaniolă”, conectând comunitățile autonome Aragon și Catalonia.
Traseul a fost construit inițial la inițiativa guvernului din Aragon, care își dorea acces direct la Marea Mediterană pentru a-și exporta produsele. Linia ferată făcea legătura între localitatea La Puebla de Híjar (din Teruel) și orașul Tortosa (din Tarragona), capitala regiunii Ebrul de Jos, fără a mai ajunge însă până la linia țărmului.
Calea ferată a funcționat timp de 31 de ani (între 1882 și 1973). Astăzi, ruta măsoară un total de 130 de kilometri, împărțiți în 81,6 km pe teritoriul aragonez și 48,4 km pe cel catalan.
Ruta pornește din inima provinciei Teruel, la vechea stație feroviară din La Puebla de Híjar. Pe parcursul traseului, călătorii traversează un peisaj pitoresc punctat de Podul La Torica și Tunelul Montecico, construcții inginerești impresionante ridicate pentru a depăși relieful accidentat și formațiunile stâncoase.
Câmpurile aragoneze alternează între livezi de măslini, migdali, păduri de pini și culturi agricole, iar de pe viaductul râului Matarraña se deschide o panoramă spectaculoasă spre localitatea La Fresneda, precum și spre sate de o frumusețe aparte, cum ar fi Valderrobres sau Cretas.
Pe măsură ce înaintează, peisajul se schimbă treptat pentru a face loc regiunii Tierra Alta (Ținutul de Sus), străbătând munții Pàndols și Cavalls de-a lungul râului Canaleta.
Pătrunderea în regiunea Tierra Alta aduce drumeții într-un loc cu o încărcătură artistică deosebită: satul Horta de Sant Joan. Marele pictor Pablo Picasso s-a îndrăgostit iremediabil de acest colț de lume, declarând ulterior: „Tot ce știu am învățat la Horta de Sant Joan”.
El a mers până acolo încât a afirmat că mișcarea cubistă s-a născut datorită peisajelor din această zonă, unde a descoperit viața rurală autentică după anii de studiu din Barcelona.
Picasso a ajuns aici la doar 16 ani, revenind 10 ani mai târziu ca artist consacrat. Tablouri celebre din acea perioadă, precum „La Balsa” și „La Fábrica”, sunt inspirate direct de peisajele din Horta (astăzi sunt expuse la Muzeul de Artă Modernă din Moscova).
Astăzi, satul găzduiește Centrul Picasso, amplasat într-o clădire renascentistă din secolul al XVI-lea.
Continuând drumul pe Vía Verde, traseul ajunge la Sanctuarul Fontcalda, un punct unicat ale călătoriei. Aici, râul șerpuiește printre pereți stâncoși abrupți, formând defileuri spectaculoase și ochiuri naturale de apă.
Lăsând munții în urmă, peisajul se deschide către valea Ebrului, unde livezile de pomi fructiferi și grădinile de legume vestesc oprirea finală: Tortosa. Orașul este ușor de recunoscut după celebrul său pod roșu din fier, realizat într-o estetică similară podurilor din San Francisco, scrie Viajar.