[ANALIZĂ] Spania și România fac întrecere la sărăcie: o țară are peste un milion de angajați care nu își permit cheltuielile de bază, iar cealaltă are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei din UE 

Riscul de sărăcie sau excluziune socială este în scădere în Spania de aproximativ un deceniu, însă această îmbunătățire nu se reflectă și în situația persoanelor care au un loc de muncă. Numărul salariaților care, deși au venituri, nu își permit cheltuieli esențiale, precum încălzirea locuinței pe timpul iernii, acoperirea cheltuielilor neprevăzute sau plata chiriei la timp, s-a dublat față de 2019 și depășește acum un milion.

Potrivit datelor din Sondajul privind condițiile de viață, folosit de Eurostat pentru măsurarea sărăciei în Uniunea Europeană, este vorba despre persoane care se confruntă cu deprivare materială și socială severă. Indicatorul îi include pe cei care nu își pot permite cel puțin șapte dintre cele 13 cheltuieli și activități considerate esențiale, de la consumul de carne sau pește o dată la două zile până la înlocuirea hainelor uzate sau întâlnirile cu prietenii cel puțin o dată pe lună.

Trucul cu capace de bere care a devenit viral după ce a apărut într-un serial și care ajută la eliminarea dăunătorilor din grădină

Insula din Spania cu doar 11.400 de locuitori e în stare de urgență, după ce peste 3.300 de migranți au ajuns în câteva zile

În 2019, 591.000 de salariați din Spania, reprezentând 3,6% din total, se aflau în această situație. În 2025, numărul lor a ajuns la 1,25 milioane, adică 6,9% dintre salariați. Prin comparație, media europeană a crescut foarte puțin în același interval de șase ani, de la 3,3% la 3,7%, notează El Economista.

Incapacitatea de a face față acestor cheltuieli este unul dintre cei trei factori care determină încadrarea unei persoane în categoria celor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Celelalte două criterii sunt traiul într-o gospodărie cu venituri sub 60% din venitul median sau într-o gospodărie în care membrii apți de muncă au o participare redusă pe piața muncii, situație cunoscută drept intensitate scăzută a muncii.

Cei trei factori definesc rata AROPE (At Risk of Poverty or Social Exclusion), indicatorul folosit de Uniunea Europeană pentru stabilirea obiectivelor sociale.

În rândul salariaților din Spania, rata AROPE a crescut de la 12,7% în 2015 la 14,8% în 2025, cel mai ridicat nivel de la începutul seriei statistice. Creșterea a fost de aproape un punct procentual numai în ultimul an. În schimb, în rândul populației cu vârste între 18 și 64 de ani, rata a scăzut de la 31,3% la 25,5%.

În spatele procentului de 14,8% se află 2,69 milioane de salariați, cu 928.000 mai mulți decât în 2015. O parte din această creștere se explică prin faptul că numărul persoanelor angajate este acum mai mare. Dacă rata ar fi rămas la nivelul de 12,7% din 2015, numărul salariaților expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială ar fi crescut cu aproximativ 550.000. Diferența de circa 380.000 de persoane este explicată de creșterea ratei.

Venituri peste pragul sărăciei, dar fără bani pentru cheltuielile de bază

Dintre cele trei componente ale ratei AROPE, doar cea referitoare la venituri a înregistrat o îmbunătățire. Procentul salariaților care trăiesc în gospodării cu venituri sub pragul sărăciei a scăzut de la 11,4% în 2019 la 9,6% în prezent.

Cu toate acestea, majoritatea salariaților care se confruntă cu lipsuri materiale severe au venituri peste pragul sărăciei. Rezultatul estimării arată că, dintre cei 1,25 milioane de salariați care se confruntă cu deprivare materială și socială severă, între 870.000 și 950.000 au venituri peste pragul sărăciei, adică între 70% și 75% din total. În 2019, numărul acestora era estimat la 210.000-295.000, reprezentând între 36% și 50% din totalul celor 591.000 de salariați afectați.

Explicația ține de modul în care este calculat pragul sărăciei. Acesta reprezintă anual 60% din venitul median, adică venitul care împarte populația în două categorii egale. Dacă veniturile cresc la nivel general, pragul crește și el, chiar dacă puterea de cumpărare a gospodăriilor cu cele mai mici venituri nu se îmbunătățește. În schimb, indicatorul deprivării materiale măsoară ce își poate permite efectiv o familie la prețurile actuale.

Un fenomen asemănător s-a produs în timpul crizei financiare. Pe măsură ce veniturile scădeau, pragul sărăciei se reducea și el. Astfel, procentul salariaților cu venituri sub acest prag a coborât la 8,3% în 2013, în perioada în care pierderile de locuri de muncă au atins nivelul maxim. Rata nu a început să crească din nou decât în 2014.

Creșterea prețurilor pare să fie principalul factor care explică agravarea situației. Prima creștere importantă a fost înregistrată în 2020, anul pandemiei, când procentul salariaților care nu își permiteau cheltuielile de bază a ajuns la 5,5%. A doua creștere a venit în 2023, după inflația din anul precedent, când indicatorul a urcat la 6,8%. De atunci, a oscilat între 6,5% și 6,9%.

Datele Eurostat nu permit însă stabilirea exactă a ponderii pe care o au scumpirile în această evoluție și nici identificarea cheltuielilor la care salariații au fost nevoiți să renunțe.

Spania, a treia țară din UE la sărăcia severă în rândul salariaților

În 2015, Spania ocupa locul 14 în Uniunea Europeană în ceea ce privește deprivarea materială severă în rândul salariaților, cu o rată sub media europeană de 5,1%. În prezent, țara a ajuns pe locul al treilea, după Grecia (9,2%) și Bulgaria (8,2%). Rata din Spania este aproape dublă față de media europeană și e urmată îndeaproape de România.

Evoluția este diferită în alte economii din sudul Europei. Italia și Portugalia, care în urmă cu un deceniu aveau rate mult mai ridicate decât Spania, au reușit să le reducă semnificativ. În Italia, procentul a coborât de la 7,7% la 3,1%, iar în Portugalia, de la 6,4% la 2,2%.

Dintre marile economii europene, doar Germania a înregistrat o creștere a ponderii salariaților afectați de acest fenomen față de 2019, de la 1,2% la 3,6%. Chiar și așa, nivelul rămâne mult sub cel din Spania. În Franța, rata este de 3,9%.

România, printre țările UE cu cele mai ridicate rate ale sărăciei

Datele Eurostat arată că România se confruntă, la rândul său, cu probleme importante legate de sărăcie și deprivare materială.

În 2023, România a înregistrat cea mai mare rată a deprivării materiale și sociale severe din Uniunea Europeană, de 19,8%, urmată de Bulgaria (18%), Grecia (13,5%), Ungaria (10,4%) și Spania (9%). Media UE era de 6,8%, ușor peste nivelul de 6,7% din 2022.

Situația este îngrijorătoare și în cazul gospodăriilor cu copii aflați în întreținere. În 2025, cele mai ridicate rate ale deprivării materiale și sociale au fost înregistrate în Spania (29,9%), România (29,4%) și Bulgaria (29,1%). La polul opus s-au aflat Cipru (12,2%), Țările de Jos (11,7%) și Slovenia (10,4%).

În gospodăriile fără copii aflați în întreținere, cele mai mari procente au fost raportate în Letonia (33,4%), Lituania (32,3%) și Bulgaria (28,9%). Cele mai mici rate s-au înregistrat în Luxemburg (12,8%), Slovacia (12,3%) și Cehia (9,6%).

O altă statistică Eurostat, referitoare la riscul de sărăcie sau excluziune socială (AROPE), arată că în 2025 aproximativ 92,7 milioane de persoane din Uniunea Europeană se aflau în această situație, echivalentul a 20,9% din populația totală.

Diferențele dintre statele membre sunt considerabile. Bulgaria (29%), Grecia (27,5%) și România (27,4%) au avut cele mai mari ponderi ale populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. La polul opus s-au situat Țările de Jos, Slovenia, Polonia și Cehia, toate cu rate sub 16%.

Sursa tabel: EUROSTAT