[ANALIZĂ] România vs. Spania, violența domestică în cifre: Câte cazuri de monitorizare cu brățări electronice are fiecare țară

Peste 72.000 de intervenții ale poliției în România

În România, polițiștii au intervenit în primele șase luni ale anului 2026 la 72.859 de sesizări în contextul violenței domestice, dintre care 35.844 în mediul urban și 37.015 în mediul rural. În aceeași perioadă au fost înregistrate 27.829 de infracțiuni asociate violenței domestice. Cea mai frecventă faptă a fost „lovirea sau alte violențe”, cu 15.189 de cazuri, reprezentând 55% din total.

Datele Poliției Române se referă la situațiile care ajung în atenția autorităților și nu reprezintă numărul tuturor cazurilor de violență domestică.

În primele șase luni din 2026, polițiștii au emis 9.562 de ordine de protecție provizorii. Dintre acestea, 3.476 au fost transformate în ordine de protecție de către instanțe. Separat, instanțele au emis 8.326 de ordine de protecție.

3.723 de măsuri de monitorizare electronică

Monitorizarea electronică este una dintre măsurile prin care autoritățile române pot urmări respectarea obligațiilor impuse agresorilor. Sistemul Informatic de Monitorizare Electronică (SIME) a fost extins la nivel național începând cu 1 octombrie 2024.

În primele șase luni din 2026, măsura obligării agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere a fost pusă în aplicare în 3.723 de situații.

Dintre acestea, 2.054 de măsuri au fost dispuse în cazul ordinelor de protecție provizorii, reprezentând 21,5% din totalul celor 9.562 de ordine emise de polițiști. Alte 1.669 de măsuri de monitorizare electronică au fost dispuse de instanțele de judecată, reprezentând 20% dintre cele 8.326 de ordine de protecție emise de instanțe.

În aceeași perioadă, au fost înregistrate 811 infracțiuni privind încălcarea ordinelor de protecție provizorii și alte 3.416 infracțiuni privind încălcarea ordinelor de protecție emise de instanțe. În total, cele două categorii însumează 4.227 de infracțiuni.

Spania: peste 111.000 de cazuri active și supravegheate

În Spania, mecanismul de protecție este organizat în jurul sistemului VioGén, lansat în 2007 în baza Legii organice din 2004 privind măsurile de protecție integrală împotriva violenței de gen.

La 31 august 2026, în VioGén figurau 111.166 de cazuri active și supravegheate ale unor femei victime ale violenței de gen care beneficiau de protecție polițienească. Numărul era cu 1,3% mai mic decât în urmă cu un an, arată datele publicate de EFEminista.

Dintre acestea, 1.378 erau adolescente, cu vârsta sub 18 ani, iar 2.683 erau femei cu vârsta de peste 65 de ani. Ambele categorii sunt considerate deosebit de vulnerabile în cadrul sistemului.

Din cele 106.549 de femei victime cu cazuri active, fără cazurile aflate în perioada de supraveghere specială, 54.772 aveau copii minori în întreținere. Dintre acești copii, 1.715 trăiau, la rândul lor, sub protecție polițienească.

21 de femei în risc extrem

VioGén nu se limitează la numărarea cazurilor. Sistemul evaluează nivelul de risc pentru fiecare femeie care denunță abuzul, pentru a stabili măsurile de protecție necesare.

În august, dintre cele 106.549 de femei și adolescente cu cazuri active și nivel de risc stabilit de poliție, 21 erau încadrate la risc extrem, categorie în care autoritățile consideră că viața victimei este în pericol.

Alte 1.157 de femei se aflau la risc ridicat, 16.355 la risc mediu, iar 89.016 la risc scăzut.

Sistemul urmărește separat și riscul pentru copii. În august, 1.715 copii erau considerați expuși riscului de a fi agresați de agresorii mamelor lor. Trei se aflau la risc extrem, 155 la risc ridicat și 1.557 la risc mediu.

Din martie 2019, când Ministerul de Interne spaniol a început să evalueze situația copiilor femeilor victime, VioGén a identificat 6.083 de cazuri de minori expuși unei potențiale violențe vicare.

Mii de cazuri considerate deosebit de grave

VioGén identifică și cazurile considerate de „relevanță specială”, în care există o probabilitate ridicată ca agresorul să exercite asupra victimei o formă de violență foarte gravă sau letală.

La sfârșitul lunii august erau 14.046 de astfel de cazuri, cu 17,2% mai multe decât în urmă cu un an. Dintre acestea, 21 erau la nivel extrem de risc, 1.110 la nivel ridicat și 12.915 la nivel mediu.

Din 2019 până în august 2026, autoritățile au identificat 60.700 de cazuri de acest tip.

VioGén folosește un formular care analizează 35 de parametri pentru evaluarea situației victimei. Formularul este actualizat permanent și se bazează, potrivit sursei spaniole, pe cercetări naționale și internaționale și pe participarea unor specialiști, cadre universitare și oameni de știință.

Atunci când este identificată o situație de vulnerabilitate, informația este transmisă instanței și parchetului pentru ca acestea să poată solicita o evaluare medico-legală și să adopte măsurile de protecție necesare.

Aproape un milion de cazuri analizate de VioGén

Dimensiunea sistemului spaniol poate fi observată și în datele acumulate de la lansarea sa. De la începutul evaluării riscului, VioGén a strâns informații despre 948.429 de cazuri și a evaluat riscul în cazul a 807.449 de femei victime ale violenței de gen.

Din 2007, polițiștii spanioli au identificat 800.119 de agresori înscriși în VioGén. Dintre aceștia, 86.990, adică 10,87%, sunt considerați agresori persistenți sau recidiviști, după ce au fost denunțați de două sau mai multe femei.

Numărul total al agresorilor înscriși în sistem a crescut cu 2,56% în șase luni, de la 780.113 în decembrie 2025. Numărul agresorilor persistenți a crescut cu 4,37%, de la 83.341 în aceeași perioadă.

România vs. Spania: brățara este doar o parte a sistemului

Aici apare una dintre cele mai importante diferențe dintre cele două modele. În România, cele 3.723 de măsuri de monitorizare electronică aplicate în primele șase luni din 2026 reprezintă folosirea concretă a unui dispozitiv electronic pentru supravegherea respectării unor măsuri impuse agresorului. SIME este, în acest sens, un instrument de monitorizare electronică.

În Spania, VioGén are o funcție mult mai largă. Sistemul urmărește cazul victimei, evaluează riscul, stabilește nivelul de protecție și permite schimbul de informații între instituțiile implicate.

VioGén este accesibil Poliției Naționale, Gărzii Civile, Poliției Forale din Navarra (Poliția Regională din Navarra) și agenților din 862 de poliții locale. Au acces, de asemenea, autorități judiciare și procurori, specialiști medico-legali, servicii sociale și instituții penitenciare.

Statisticile VioGén nu includ însă cazurile din Catalonia și Țara Bascilor, unde acestea sunt gestionate de Mossos d’Esquadra și Ertzaintza.

Prin urmare, cele 3.723 de măsuri de monitorizare electronică din România și cele 111.166 de cazuri active și supravegheate din Spania nu sunt două cifre care pot fi puse direct una lângă alta ca și cum ar măsura același lucru. Prima arată cât de des a fost folosită monitorizarea electronică în cadrul ordinelor de protecție în România, în primele șase luni ale anului. A doua arată dimensiunea cazurilor aflate în sistemul spaniol de protecție și urmărire.

În primele șase luni ale anului 2026, în Spania au fost instalate 1.594 de dispozitive de monitorizare telematică pentru cazuri de violență de gen, dacă adunăm dispozitivele instalate în ianuarie (214), februarie (228), martie (270), aprilie (275), mai (291) și iunie (316). La 30 iunie, însă, erau active 4.366 de dispozitive pentru femei victime ale violenței de gen, fiecare dispozitiv al victimei fiind asociat cu unul purtat de agresor pentru a-i geolocaliza și a transmite o alertă dacă este încălcat ordinul de restricție.

Diferența dintre cele două țări este, însă, vizibilă în modul în care sunt organizate datele. România are instrumente distincte pentru evaluarea riscului, ordinele de protecție și monitorizarea electronică. Spania le-a reunit într-un sistem național de urmărire a cazurilor, în care fiecărei situații îi este asociat un nivel de risc și un mecanism de protecție.

În același timp, datele disponibile arată că fenomenul este urmărit prin indicatori diferiți în cele două țări. În România sunt raportate intervenții ale poliției, infracțiuni, ordine de protecție și măsuri de monitorizare electronică, în timp ce VioGén permite urmărirea evoluției unui caz de violență de gen și a nivelului de risc asociat acestuia.

Cifrele se schimbă când sunt raportate la populație

Privite în cifre absolute, diferența dintre România și Spania nu pare foarte mare: aproximativ 3.723 de măsuri de monitorizare electronică în România, față de 4.366 de femei care aveau o brățară telematică activă în Spania la 30 iunie 2026. Dar cele două țări au populații foarte diferite.

Spania avea la 1 iulie 2026 aproape 49,8 milioane de locuitori, în timp ce populația rezidentă permanentă a României era de aproximativ 21,6 milioane. Raportate la populație, cele 4.366 de brățări active din Spania înseamnă aproximativ 88 de cazuri la un milion de locuitori. În România, 3.500 de măsuri raportate la circa 21,6 milioane de locuitori înseamnă aproximativ 162 la un milion.

Astfel, raportarea la populație arată o diferență pe care cifrele brute nu o evidențiază: pentru fiecare milion de locuitori, România ar avea aproape de două ori mai multe măsuri de monitorizare electronică decât Spania, dacă cele două valori sunt puse în această comparație.