Asimetria craniană a lui Gaudí ar putea fi secretul din spatele geniului său

De-a lungul timpului, oamenii de știință au încercat să găsească explicații anatomice pentru genialitate. de la analiza creierului lui Albert Einstein până la vechile (și astăzi discreditatele) teorii frenologice din secolul al XIX-lea. Noua ipoteză privind geniul lui Gaudí aparține dramaturgului și regizoarei Teresa Vilardell, care a studiat în detaliu o copie din bronz a măștii mortuare a arhitectului, realizată de ucenicul său, sculptorul Joan Matamala.

Observând masca, Vilardell a sesizat o asimetrie evidentă: jumătatea dreaptă a feței și ochiul drept erau considerabil mai mici decât partea stângă, o trăsătură anatomică pe care Matamala o mascase ulterior în busturile oficiale.

[VIDEO] O româncă transformă Peninsula Iberică într-un hub de tehnologie curată. Bianca Dragomir: Spania astăzi este o superputere în domeniul energiilor regenerabile

Cât costă o casă în cartierul bogaților din Barcelona? Penélope Cruz, Leo Messi sau membri ai familiei regale a Spaniei au cumpărat locuințe de lux aici

Această asimetrie a fost legată de afecțiunea de care suferea arhitectul: anizometropia. Conform mărturiilor colaboratorilor săi (precum Josep Bergós), Gaudí avea o vedere atipică: cu un ochi privea excelent la distanță, iar cu celălalt capta detaliile de aproape.

Adaptații neuronale și dezvoltarea cognitivă

Pentru a-și valida ipoteza, Vilardell a colaborat cu osteopatul cranian Yves Haëring și cu specialistul în neurodezvoltare infantilă Jordi Balaguer. În urma analizei măștii mortuare, aceștia au identificat o leziune numită SBR, apărută cel mai probabil în timpul sarcinii sau la naștere.

Cercetătorii explică mecanismul prin care această anomalie a influențat geniul arhitectului:

• Percepția vizuală se dezvoltă de la naștere până la 10 ani și implică peste 35 de zone cerebrale. Atunci când stimulii vizuali sunt atipici, creierul caută căi alternative de adaptare și soluții cognitive neconvenționale.

• Pe lângă asimetria craniană și vederea duală, Gaudí a suferit în copilărie de o boală reumatică severă, care i-a limitat mișcarea și a forțat o reorganizare a bazelor senzoriale și psihomotorii.

Un mod unic de a privi lumea

Deși ar fi putut să își corecteze vederea cu ajutorul unui monoclu, Antoni Gaudí a refuzat constant acest lucru. În viziunea autorilor studiiului, arhitectul își consolidase deja un mod atipic și personal de a experimenta realitatea.

„Dacă neuroștiința afirmă că sistemul cognitiv se construiește din percepția senzorială, Gaudí a dezvoltat un sistem cognitiv unic, manifestat în munca sa și în discursul său”, susține Vilardell. În final, întreaga operă arhitecturală a lui Gaudí nu este altceva decât reflexia fizică a percepției sale vizuale extraordinare, scrie La Vanguardia.