În primul rând, este esențial de știut că, pentru a avea dreptul la o pensie contributivă de pensionare, trebuie să fi fost cotizați minimum 15 ani (și ca cel puțin doi dintre aceștia să fie în ultimii 15 ani). Așa cum specifică articolul 205 litera b) din Legea Generală a Securității Sociale:
„Să existe acoperită o perioadă minimă de cotizare de cincisprezece ani, dintre care cel puțin doi trebuie să fie cuprinși în cei cincisprezece ani imediat anteriori momentului deschiderii dreptului. În scopul calculării anilor cotizați nu se va lua în considerare partea proporțională corespunzătoare plăților extraordinare.”
Prin urmare, o persoană care a cotizat 15 ani și dorește să se pensioneze în 2026 va putea avea acces la o pensie contributivă de pensionare, dar pentru a-i cunoaște cuantumul va trebui să efectueze anumite calcule, notează El Economista.
În primul rând, persoana interesată trebuie să calculeze baza de calcul. Până în anul 2025 exista o singură modalitate posibilă pentru realizarea acestui calcul, însă, odată cu schimbările introduse de la 1 ianuarie 2026 prin reforma pensiilor, în prezent există două modalități de a realiza acest calcul.
Pe de o parte, există metoda veche pentru stabilirea bazei de calcul, care se realizează împărțind bazele de cotizare din ultimele 300 de luni (25 de ani) la 350; iar pe de altă parte există modelul nou, care între anii 2026 și 2040 va crește progresiv perioadele de cotizare necesare pentru realizarea acestui calcul (de la 25 la 27 de ani), cu scopul ca, începând din 2044, să fie utilizate întotdeauna cele mai bune 324 de baze de cotizare din ultimele 348 de luni (cei mai buni 27 de ani din ultimii 29).
Astfel, în mod progresiv, la fel cum s-a întâmplat și cu alte modificări legate de pensii, în fiecare an se va extinde perioada de cotizare necesară pentru realizarea acestui calcul prin noua metodă, astfel că, în funcție de anul pensionării, bazele de cotizare necesare pentru această a doua metodă vor fi diferite.
În concluzie, în cazul persoanelor care se pensionează în 2026, se va alege implicit (așa cum indică dispoziția tranzitorie a patra din Legea Securității Sociale) metoda de calcul care avantajează cel mai mult persoana:
Astfel, deși perioadele de cotizare vor crește progresiv, în cazul persoanelor care se pensionează între 2026 și 2044, se va selecta întotdeauna modelul cel mai avantajos, fie cel vechi, fie cel nou, în timp ce, începând din 2044, va putea fi utilizată doar metoda nouă (27 de ani).
Prin urmare, pentru persoanele care se pensionează în 2026, se va putea alege între ultimele 300 de baze de cotizare împărțite la 350 și ultimele 302 baze de cotizare împărțite la 352,33.
În cazul persoanelor care nu au cotizat toate lunile luate în calcul pentru baza de calcul (pentru 2026, 300 sau 302 luni, în funcție de metoda cea mai avantajoasă), Securitatea Socială prevede integrarea perioadelor fără cotizare, completând lunile necontribuite cu baze fictive (cu excepția lucrătorilor independenți), pentru a putea realiza calculul:
În plus, Securitatea Socială ia în considerare efectul inflației asupra bazei de calcul, cu excepția ultimilor doi ani, deoarece se consideră că o bază de cotizare de 1.000 de euro în anul 2000 nu avea aceeași putere de cumpărare ca în 2026.
După calcularea bazei de calcul (prin oricare dintre cele două metode), mai rămâne de calculat procentul corespunzător, care depinde de perioada cotizată și de anul pensionării:
Pentru cei care se pensionează în 2026:
Prin urmare, în cazul persoanelor care au cotizat 15 ani și se pensionează în 2026, acestea vor primi 50% din baza de calcul ca pensie de pensionare.
Totuși, Securitatea Socială stabilește anual o pensie minimă, astfel încât, dacă 50% din baza de calcul este sub această valoare, se poate solicita un supliment până la nivelul minim.
Pentru a beneficia de acest supliment, persoana trebuie să locuiască în Spania și să nu depășească limitele de venit stabilite.
Între 2026 și 2037: vor coexista ambele metode de calcul, cea veche (25 de ani) și cea nouă (care va crește progresiv până la 27 de ani), alegându-se cea mai avantajoasă.
Între 2037 și 2040: vor continua să coexiste ambele metode, cea veche (25 de ani) și cea nouă (27 de ani), alegându-se cea mai avantajoasă.
Între 2041 și 2043: se va putea alege între modelul nou (27 de ani) și modelul vechi (care va utiliza 25,5 ani în 2041, 26 ani în 2042 și 26,5 ani în 2043).
Începând din 2044: se vor utiliza în mod implicit cei mai buni 27 de ani din ultimii 29.