Cea mai mare sursă de petrol pentru Spania se pregătește să inunde Europa cu țiței, într-o „revoluție” coordonată din SUA

Africa, continentul cel mai sărac din lume, găzduiește numeroase țări cu resurse naturale uriașe. Unele dintre ele au rezerve vaste de petrol în subsol, iar deși se află foarte aproape de Europa, unul dintre cei mai mari consumatori de țiței din lume, producția lor este încă departe de potențialul real, scrie El Economista.

Gestionarea acestor resurse și stabilitatea politică sunt esențiale pentru ca petrolul din subsol să fie extras și transformat în bogăție. Un exemplu relevant este Libia, unul dintre cei mai importanți furnizori de petrol ai Spaniei, care deține cele mai mari rezerve de țiței din Africa, dar a cărei producție nu este încă suficientă pentru a-și valorifica pe deplin resursele.

Acest lucru ar putea să se schimbe în curând. Cei doi mari furnizori de petrol ai Spaniei, Statele Unite (indirect, prin investiții) și Libia (direct, prin zăcămintele sale), au un plan comun pentru a crește masiv producția libiană și a „inunda” Europa cu petrol din această țară.

Libia, între producție și instabilitate

Producția de petrol din Libia reflectă în mod direct situația politică internă. Atunci când extracția scade sau se oprește, este semn de instabilitate. Când depășește pragul de 1 milion de barili pe zi pentru perioade mai lungi, țara traversează, de obicei, o fază de relativă stabilitate.

În prezent, Libia produce aproximativ 1,39 milioane de barili pe zi, apropiindu-se de nivelul Nigeriei, cel mai mare producător african. Obiectivul declarat este depășirea Nigeriei și consolidarea poziției de lider în Africa.

În spatele acestui optimism se află, potrivit articolului, investiții și interese ale companiilor americane, care vizează creșterea producției și valorificarea apropierii geografice de Europa.

Redeschiderea zăcămintelor și revenirea investițiilor

Un semnal important este redeschiderea zăcământului Al Mabruk, închis timp de peste 10 ani și repornit la începutul lui 2025. Producția inițială a fost de aproximativ 5.000 de barili pe zi, urmând să crească treptat.

Compania Națională de Petrol din Libia (NOC) a anunțat că, după repornirea unei noi unități de producție, extracția ar putea ajunge la circa 40.000 de barili pe zi pentru anumite câmpuri până la finalul lunii martie.

Zăcământul fusese închis din 2015, în urma unui atac al unor grupări armate, care a provocat pierderi semnificative.

Cooperarea dintre facțiunile libiene

Un alt element considerat esențial este cooperarea dintre facțiunile din estul și vestul Libiei. Pentru prima dată după războiul civil, forțe rivale participă la exerciții militare comune, sub supravegherea Statelor Unite.

Scopul acestor acțiuni este stabilizarea țării și reducerea tensiunilor care au afectat în mod repetat producția de petrol. Statele Unite consideră că o Libie stabilă ar putea deveni un furnizor major de energie pentru Europa și o zonă de investiții pentru companiile americane.

Libia deține rezerve estimate la aproximativ 48 de miliarde de barili, cele mai mari din Africa.

Obiectiv: 2 milioane de barili pe zi

Autoritățile libiene își propun să crească producția de la aproximativ 1,3 milioane de barili pe zi la 2 milioane. Pentru acest obiectiv ar fi necesare investiții de aproximativ 20 de miliarde de dolari și o stabilitate politică durabilă.

Înainte de 2011, Libia producea circa 1,6 milioane de barili pe zi. De atunci, conflictele, blocajele și luptele dintre grupări armate au afectat constant industria petrolieră.

În prezent, țara exportă deja aproximativ 1 milion de barili pe zi către Europa, iar petrolul său ușor și cu conținut redus de sulf este tot mai important pe piața globală.

Rolul companiilor americane și europene

Mai multe companii internaționale sunt implicate în extinderea producției. ConocoPhillips, Chevron și ExxonMobil au revenit sau analizează revenirea pe piața libiană, iar alte companii precum Eni, QatarEnergy și Repsol au obținut drepturi de explorare.

Blocurile licitate conțin rezerve estimate la aproximativ 10 miliarde de barili, cu alte zeci de miliarde potențiale încă nedescoperite.

În paralel, există și actori intermediari din zona securității private și a energiei, care își extind influența în regiune.

O miză economică și geopolitică majoră

Un oficial militar american a declarat că stabilizarea Libiei ar reduce riscurile pentru investiții și ar deschide oportunități economice importante. Administrația americană consideră energia o pârghie strategică majoră.

O Libie mai stabilă ar putea oferi Europei o sursă apropiată de petrol și gaze, ar reduce presiunea migrației și ar limita influența altor puteri în regiune.

Totuși, Agenția Internațională a Energiei estimează că producția Libiei va rămâne în jur de 1,3–1,4 milioane de barili pe zi până în 2027, dacă nu apar schimbări majore.

Provocarea stabilității politice

Deși există semne de cooperare, Libia rămâne profund divizată. Grupările armate controlează infrastructura petrolieră, iar conflictele locale pot bloca rapid producția.

De la căderea lui Muammar Gaddafi, țara a trecut prin război civil, blocaje ale câmpurilor petroliere și pierderi masive de producție. În unele perioade, extracția a scăzut sub 700.000 de barili pe zi.

Chiar dacă există exerciții militare comune și discuții politice, mulți experți consideră că acestea nu sunt suficiente pentru o unificare reală a țării.

Planul de creștere a producției de petrol din Libia este susținut de investiții internaționale și de interese strategice majore, dar depinde în mod direct de stabilitatea politică internă.

Dacă obiectivul de 2 milioane de barili pe zi va fi atins, Libia ar putea deveni un furnizor și mai important pentru Europa. Dacă nu, industria petrolieră va rămâne vulnerabilă în fața conflictelor interne și a fragmentării politice.