Deși astăzi este o figură emblematică a televiziunii, drumul său spre succes a fost pavat cu nopți nedormite și o muncă titanică începută încă de la vârsta de 16 ani. Sorin Bontea a rememorat perioada dificilă în care a fost nevoit să profeseze departe de casă, menționând că dorul de familie și ritmul de lucru infernal au reprezentat cele mai mari provocări ale tinereții sale.
Pentru Sorin Bontea, plecarea din țară nu a fost un moft, ci o necesitate dictată de vremurile de atunci. Acesta a povestit că primele sale contracte în străinătate au venit la pachet cu mari dezamăgiri financiare. În Cipru, de exemplu, deși i s-a promis un salariu de 750 de dolari, a fost remunerat în final cu doar 450 de dolari.
Ulterior, bucătarul a ajuns să lucreze pe vase de croazieră în America, o experiență pe care o descrie ca fiind de-a dreptul „groaznică” la început, departe de mirajul pe care mulți și-l imaginează, a povestit acesta la Radio Românul.
„Nu exista nicio zi liberă, conceptul de ‘day-off’ era complet necunoscut. Când am urcat prima dată pe vas, am observat că toți angajații aveau ochii roșii de oboseală. După o lună sau două, din cauza muncii constante, ajunsesem să arăt exact ca ei”, a mărturisit chef-ul.
Ritmul era atât de alert încât perioadele petrecute acasă, alături de soție și copii, păreau doar niște scurte pauze de respirație: „Stăteai câte 7-8 luni plecat și veneai acasă doar o lună sau o lună și jumătate. Nici nu se usca bine șorțul pe sârmă și trebuia să pleci înapoi”.
După ani de disciplină și zbucium în bucătării de top din Germania și de pe ocean, Sorin Bontea recunoaște că și-a găsit refugiul ideal în cultura spaniolă. Acesta a dezvăluit că și-ar dori extrem de mult să își petreacă bătrânețea în Spania, chiar dacă soția sa este încă reticentă în privința acestei mutări.
Cunoscutul bucătar se declară un mare admirator al stilului de viață mediteraneean, punctând că spaniolii au o cultură unică a socializării în aer liber. El a observat acest fenomen inclusiv în perioada în care fiica sa a studiat la Barcelona. Cautându-i chirie, Bontea a realizat că apartamentele din Spania nici nu sunt concepute pentru gătitul acasă, bucătăriile fiind dotate doar cu un echipament minimalist, deoarece localnicii preferă să mănânce aproape exclusiv în oraș.
Sorin Bontea a descris cu nostalgie tabloul perfect al dimineților spaniene, în care și-ar dori să se trezească, să cumpere churros de la cafeneaua din colțul străzii, să-i înmoaie în cafea și să se plimbe fără nicio grijă.
O amintire puternică din Madrid l-a marcat profund și l-a făcut să reflecteze la diferențele culturale dintre România și Occident. În timp ce savura câteva porții de jamon într-o jamonerie locală, a observat un cuplu de octogenari care au venit, au băut un pahar de vin și o bere, au gustat câteva măsline și, după 45 de minute de discuții calde, s-au luat de mână și au plecat.
Această imagine l-a determinat pe cunoscutul bucătar să facă o paralelă tristă cu realitatea din țara natală:
„Bătrânii noștri, în schimb, muncesc din greu. Îi vezi cum mai stau pe câmp, mai cară una-alta, trag continuu până la sfârșitul vieții. Tocmai de aceea, mi-ar plăcea tare mult să-mi trăiesc bătrânețea în stilul acesta relaxat și frumos al spaniolilor”, a concluzionat Sorin Bontea.