Cimitirul cu un singur mormânt din Valea Aranului. O povestea de dragoste cu final tragic

E un cimitir conceput pentru o singură persoană. În spatele acestui colț montan de o rară frumusețe stă o impresionantă poveste de dragoste.

Povestea „amanților din Bausen”

La începutul secolului XX, Teresa și Francesc (cunoscut de localnici sub numele de Sisco), doi tineri din Bausen, s-au îndrăgostit și au decis să se căsătorească. Întrucât erau rude îndepărtate, biserica le cerea o dispensă, un permis special care implica o sumă considerabilă de bani pe care tinerii nu și-o permiteau. Bazându-se doar pe dragostea lor, au ales să trăiască împreună fără cununie religioasă, având împreună doi copii.

Liniștea le-a fost curmată la 10 mai 1916, când Teresa s-a stins din viață din cauza unei pneumonii, la doar 33 de ani. Considerând că femeia trăise în „păcat”, preotul satului a refuzat categoric să o înmormânteze în cimitirul parohial.

Indignați de decizia clericului, locuitorii din Bausen s-au mobilizat și, în puțin peste 24 de ore, au construit un cimitir separat, pe o mică esplanadă la marginea localității (numită El Coret), pentru a-i oferi Teresei o înmormântare demnă.

Împrejmuit cu un gard de fier pe o suprafață de doar 8 pe 10 metri, cimitirul adăpostește o singură piatră funerară fără simboluri religioase, pe care stă scris simplu: „A amada Teresa” („Iubitei mele Teresa”) și un mesaj de la copii: „A nuestra querida madre” („Dragei noastre mame”).

Despărțiți în moarte

Sisco nu a apucat să fie înmormântat alături de iubirea vieții sale; odată cu izbucnirea Războiului Civil Spaniol, el a fost obligat să se refugieze în Franța. Astăzi, nepoții lor, stabiliți dincolo de graniță, sunt cei care trec periodic frontiera pentru a îngriji mormântul și a-i aduce flori proaspete Teresei.

În anul 2020, Consiliul General din Val d’Aran a declarat cimitirul Teresei drept Bun Cultural de Interes Local, protejând oficial memoria celei mai înduioșătoare povești de dragoste din Pirinei.

Bausen și pădurea Carlac, o incursiune în natura sălbatică a Pirineilor

Pe lângă mormântul solitar al Teresei, satul Bausen, cu o populație actuală de sub 70 de locuitori, oferă o experiență montană de o frumusețe aparte. Există și istorie și locuri minunate de vizitat. Plus multă liniște și aer curat.

În 1823, un incendiu devastator a distrus vechiul sat, care a fost reconstrui ulterior din piatră masivă și ardezie neagră, cu balcoane din lemn și fațade decorate cu flori, scrie National Geographic.

Pădurea de fagi Carlac se găsește în nordul satului, pe o rută circulară de 5 kilometri. O pădure umbroasă de fagi seculari, ale căror trunchiuri s-au rotit în forme fantastice (localnicii spunând chiar că unul dintre fagi are formă de dragon).

O altă ciudățenie e că apa râuletului Carlac nu se scurge spre Mediterana, ci se varsă în fluviul Garona, croindu-și drum spre Oceanul Atlantic.

Traseul montan din jurul cimitirului Teresei urcă până în punctul Coret de Pan, de unde se deschide o panoramă spectaculoasă spre masivul Maladeta și vârful Aneto (3.404 m), cel mai înalt punct din Pirinei. Un drum al amintirilor, al naturii neatinse și al unei iubiri care a învins intoleranța vremii.