„Cu accentul ăsta nu poți lucra cu publicul”. Cum sunt discriminați oamenii în Spania pentru felul în care vorbesc

Comediantul Lamine Thior, născut în Senegal, dar crescut în provincia Cádiz, povestește într-un videoclip cum a intrat într-un bar gol și a cerut o cafea unui ospătar care stătea cu spatele. Când s-a întors cu băutura, bărbatul s-a uitat în stânga și în dreapta, apoi a întrebat: „Nu era aici un andaluz?”. Thior, care este de culoare, a trebuit să îi explice că el era andaluzul.

Actrița Kira Miró a vorbit, la rândul ei, într-un interviu recent, despre accentul canarian, care este modul ei firesc de a vorbi. Cu toate acestea, publicul o asociază cu spaniola standard, fără particularități regionale, pe care i se cere să o folosească la serviciu, inclusiv atunci când interpretează personaje canariene.

Sunt două exemple de discriminare pe baza accentului, un fenomen întâlnit în toate țările, dar care capătă forme specifice în Spania. Pentru prima dată, o cercetare științifică își propune să le identifice și să le clarifice, notează El Espanol.

Ce este glotofobia și cum se manifestă în Spania

Proiectul Estigma este un program de cercetare care urmărește să studieze și să clasifice formele de discriminare și prejudecățile legate de accent sau de felul în care vorbesc oamenii în Spania, în limba spaniolă. Denumirea oficială a studiului este „Cercetare sociolingvistică, atitudinală și identitară asupra glotofobiei și microagresiunilor în limba spaniolă actuală din Spania”.

Glotofobia reprezintă discriminarea de care au parte unele persoane din cauza felului în care vorbesc, a accentului sau a modului în care folosesc limba.

Termenul a apărut în Franța, în 2016, fiind introdus de sociolingvistul Philippe Blanchet pentru a descrie prejudecățile față de persoanele care nu vorbesc franceza standard din regiunea Île-de-France, în principal zona Parisului. De exemplu, accentul din Marsilia este asociat cu persoane considerate mai puțin demne de încredere.

Există cercetări similare și în Marea Britanie sau Statele Unite. În engleză se folosește termenul accentism, care poate fi tradus prin „discriminare pe baza accentului”. Acesta se referă, de exemplu, la accentele din nordul Angliei, considerate mai puțin corecte decât cel londonez, sau la felul de a vorbi asociat cu chavs, termen folosit pentru persoane din cartiere muncitorești. În Statele Unite, cercetările se referă adesea la accentul atribuit persoanelor afro-americane.

María del Carmen Méndez Santos, cercetătoare la Universitatea din Vigo și directoarea Proiectului Estigma, explică faptul că discriminarea apare mai ales la locul de muncă și se manifestă în două moduri: „Unul este să nu te angajeze, pur și simplu. Celălalt, să îți ceară să îți schimbi accentul”.

Este un tip de prejudecată care se intersectează cu xenofobia și rasismul, dar poate afecta și vorbitorii nativi. În Spania, printre accentele vizate se numără cel andaluz, galician, murcian sau canarian.

Cercetătorii încearcă să identifice situațiile în care această practică poate fi considerată o formă de discriminare profesională. Un exemplu este cel al profesorilor de spaniolă pentru străini cărora li s-a cerut să își schimbe accentul.

„Nu are nicio legătură cu aptitudinile, abilitățile sau cunoștințele tale și nu te face un angajat mai slab. Acest lucru este recunoscut de Organizația Internațională a Muncii (OIM)”, explică Méndez Santos.

Accentul poate influența accesul la o locuință

Una dintre cercetările Proiectului Estigma a urmărit să verifice dacă există discriminare pe baza accentului atunci când oamenii încearcă să închirieze o locuință. Cercetătorii au creat același personaj, interpretat de mai multe persoane, care a sunat la anunțuri de închiriere din diferite orașe ale Spaniei.

Profilul era unul care, în mod normal, ar fi trebuit să inspire încredere unui proprietar: o profesoară de liceu cu post permanent în sistemul public, deci cu stabilitate financiară, necăsătorită, fără câine și nefumătoare.

Rezultatele au arătat că șansele de a primi o ofertă de vizionare depindeau de nume și de felul în care vorbea persoana respectivă, povestește cercetătoarea. Cele mai nefavorabile rezultate au fost înregistrate în cazul unei studente cu un ușor accent marocan, născută și calificată profesional în Spania.

„Când suna, era întrebată dacă va putea într-adevăr să plătească și lucruri de acest fel. În cazul studentei cu accent german sau al celei care vorbea spaniola standard, nu apăreau niciodată probleme”, adaugă Méndez Santos.

În acest caz, fenomenul combină xenofobia cu aporofobia, adică prejudecățile față de persoanele sărace. O anumită naționalitate este asociată cu trăsături negative, inclusiv cu lipsa resurselor financiare, iar accentul devine un indiciu pe baza căruia persoana este judecată înainte chiar de a putea trece de conversația telefonică.

„Vorbești prea gay”: prejudecățile legate de felul în care se exprimă oamenii

O altă direcție actuală de cercetare privește conceptul de „plumă”, termen folosit pentru a descrie felul în care expresia de gen a unor bărbați gay este considerată incorectă sau nepotrivită.

Unul dintre cazurile analizate este cel al unui instructor de sală de sport căruia șefii i-au reproșat că „vorbea prea gay” pentru a putea fi antrenor personal.

„Ceea ce încercăm să descriem sunt toate criteriile prin care societatea te poate eticheta. Este vorba despre o comunitate stigmatizată din cauza felului în care vorbești”, adaugă Méndez Santos.

Cercetătoarea recunoaște că aceste aspecte sunt „foarte subiective”. Ceea ce este considerat „plumă” poate varia de la o regiune la alta, însă stereotipurile rezultate au efecte concrete.

În interviurile realizate în 2025 și 2026, echipa a observat că persoane din diferite zone ale Spaniei își schimbă felul de a vorbi atunci când cred că sunt contactate în legătură cu un loc de muncă.

„Există oameni care nu își schimbă felul de a vorbi. Mă gândesc la comedianți și actori care au mers mai departe, nu au avut probleme și și-au asumat identitatea. Dar omul obișnuit, dacă aparține unui grup vizat de astfel de prejudecăți, se adaptează”, spune profesoara.

Discriminarea poate ajunge până la numele de botez, nu neapărat pentru că acesta sună străin, ci pentru că este asociat cu grupuri considerate tradițional ca având un statut socioeconomic mai scăzut.

De exemplu, cercetătorii au constatat că numele Jonathan este asociat cu o clasă socială inferioară. „Dacă un avocat se numește așa, oamenii nu cred că va fi cel mai profesionist”, explică cercetătoarea.

De ce contează accentele și în filme sau seriale

Fenomenul este atât de complex, încât cercetătorii analizează și reacțiile publicului la accentele folosite în producțiile de ficțiune, inclusiv în serialul La peste, a cărui acțiune se desfășoară în Sevilla secolului al XVII-lea.

Méndez Santos face distincția între două concepte. Primul este inteligibilitatea, care poate fi măsurată științific prin factori precum articularea, poziția vocalelor sau viteza vorbirii.

Al doilea este comprehensibilitatea, care depinde de disponibilitatea ascultătorului de a înțelege ceea ce aude. „Dacă nu suntem obișnuiți să vedem în seriale oameni cu accente diferite de cel standard, tindem să îi respingem”, explică cercetătoarea.

Echipa a întâlnit și actori din Andaluzia sau Murcia cărora li s-a cerut să vorbească precum cineva din Madrid. Răspunsul lor a fost: „Dar eu locuiesc în Madrid”, povestește directoarea proiectului.

Spania a avut inclusiv un prim-ministru cu accent andaluz, Felipe González, și unul cu accent galician, Mariano Rajoy. În acest context, María del Carmen Méndez Santos amintește un lucru esențial: „Toată lumea are un accent, indiferent care este acesta”.