Impozitul pe succesiune în Spania, numit oficial impozit pe moșteniri și donații (Impuesto sobre Sucesiones y Donaciones – ISD), este o taxă plătită de persoanele care primesc bunuri în urma unui deces. Spre deosebire de alte țări, nu masa succesorală plătește impozitul, ci fiecare moștenitor în parte, în funcție de ceea ce primește, potrivit BBVA.
Acest impozit se aplică asupra mai multor tipuri de bunuri: proprietăți imobiliare, conturi bancare, investiții sau participații în afaceri. Atât rezidenții, cât și nerezidenții pot avea obligații fiscale în Spania, în funcție de situația lor.
Poți datora acest impozit dacă moștenești bunuri aflate în Spania, dacă persoana decedată era rezidentă în Spania sau dacă tu ești rezident și primești bunuri oriunde în lume.
Rezidenții fiscali din Spania sunt impozitați pentru moștenirile globale, în timp ce nerezidenții plătesc doar pentru bunurile aflate pe teritoriul spaniol. În cazul acestora din urmă, este necesar și un număr de identificare fiscală pentru străini (NIE – Número de Identidad de Extranjero).
La nivel național, impozitul este progresiv, cu cote cuprinse între 7,65% și 34%. Valoarea finală depinde de mai mulți factori: valoarea moștenirii, gradul de rudenie cu persoana decedată, averea existentă a moștenitorului și regiunea în care se aplică impozitul.
Calculul se face în mai multe etape. Mai întâi se stabilește valoarea netă a bunurilor moștenite, din care se pot scădea datoriile. Apoi se aplică cotele progresive stabilite la nivel de stat. În final, se aplică reducerile regionale și coeficienții în funcție de situația personală a beneficiarului.
Un aspect important este că nu există o sumă unică neimpozabilă la nivel național. Fiecare comunitate autonomă stabilește propriile reduceri, ceea ce poate duce la diferențe foarte mari între regiuni.
Spania este împărțită în 17 regiuni, numite comunități autonome (n.r. Comunidades Autónomas), iar fiecare dintre acestea au propriul guvern care poate modifica reducerile și facilitățile fiscale.
De exemplu, în unele regiuni, cum ar fi Madrid sau Andaluzia, rudele apropiate (soț, copii) pot beneficia de reduceri de până la 99%. În alte zone, impozitul poate fi semnificativ mai mare pentru aceleași valori moștenite.
Aceasta înseamnă că două moșteniri identice pot genera impozite complet diferite în funcție de regiunea în care se aplică legislația.
Legea spaniolă împarte moștenitorii în patru categorii, de la copii minori până la persoane fără legătură de rudenie. Cu cât relația este mai apropiată, cu atât reducerile sunt mai mari și impozitul mai mic.
Soții sunt obligați să plătească impozitul, dar în multe regiuni beneficiază de reduceri importante. În schimb, rudele îndepărtate sau persoanele fără legături de familie plătesc, de regulă, mai mult.
Impozitul pe succesiune trebuie declarat și plătit în termen de șase luni de la data decesului. Se poate solicita o prelungire de încă șase luni, dar doar în anumite condiții.
Nerespectarea termenului poate duce la penalități, dobânzi și costuri suplimentare, de aceea este important ca procedura să fie începută din timp.
În România nu există un impozit pe moștenire similar cu cel din Spania. Moștenitorii plătesc în principal taxe notariale, iar dacă succesiunea este finalizată în termen de doi ani, nu se aplică impozit. După acest termen, se percepe un impozit de 1% din valoarea masei succesorale.
Această diferență face ca planificarea succesorală să fie mult mai importantă în cazul bunurilor deținute în Spania.