De ce ne culcăm atât de târziu, deși știm că vom regreta dimineața. Explicația psihologilor spanioli
Fenomenul este cunoscut drept „amânarea somnului din răzbunare” și descrie tendința de a amâna în mod deliberat ora de culcare pentru a câștiga câteva momente care să ne aparțină doar nouă, notează El Diario.
Alfredo Rodríguez Muñoz, profesor și director al Departamentului de Psihologie Socială, a Muncii și Diferențială de la Universitatea Complutense din Madrid, explică faptul că oamenii recurg la acest comportament atunci când simt că întreaga zi a fost consumată de obligații și că singurul interval rămas pentru ei este cel dinaintea somnului.
De ce alegem să sacrificăm somnul
Potrivit specialistului, cheia fenomenului este nevoia de autonomie. Atunci când, pe parcursul zilei, oamenii au impresia că răspund permanent cerințelor altora, seara apare dorința de a recâștiga controlul asupra propriului timp. Chiar și o oră petrecută privind un serial sau citind poate crea senzația că ziua nu a fost complet confiscată de muncă și responsabilități.
Există însă o capcană. Pe măsură ce se lasă noaptea, capacitatea de autocontrol scade. După zeci de decizii și probleme rezolvate peste zi, creierul caută recompense imediate. Un episod dintr-un serial sau câteva minute pe rețelele sociale oferă satisfacție instantanee, în timp ce beneficiul culcării mai devreme se simte abia a doua zi. Tocmai de aceea, multe persoane aleg recompensa prezentului, chiar dacă știu că vor plăti prețul dimineața.
Specialistul compară somnul cu o monedă de schimb: îl sacrificăm pentru a cumpăra puțină libertate, însă factura vine inevitabil sub forma oboselii, a dificultății de concentrare și a senzației că ziua următoare începe deja cu un handicap.
O problemă care depășește voința individuală
Psihologii spun că fenomenul nu trebuie redus la lipsa de disciplină. Sociologul spaniol Jorge Moruno consideră că el reflectă modul în care viața modernă a ajuns să colonizeze timpul liber. Telefonul mobil, e-mailurile și notificările prelungesc mental ziua de muncă, chiar și după închiderea laptopului. În acest context, noaptea devine ultimul refugiu în care oamenii simt că își pot recupera timpul personal.
Situația este și mai evidentă în cazul părinților sau al persoanelor care încearcă să împace viața profesională cu proiectele personale. Artista Amaia Gracia povestește că, după ce a devenit mamă, orele „furate” somnului au devenit singura modalitate de a mai găsi timp pentru creație și pentru propria identitate. Pentru ea, acele momente de liniște au devenit un refugiu indispensabil.
Soluția nu este doar să te culci mai devreme
Rodríguez Muñoz susține că soluția nu constă doar în a ne impune să stingem lumina mai devreme. Problema apare atunci când oamenii simt că nu mai au control asupra propriului timp.
De aceea, recomandarea este să existe mici momente de autonomie și în timpul zilei, iar angajatorii să respecte mai bine dreptul la deconectare digitală.
Atunci când cineva ajunge să fure ore din somn pentru a simți că trăiește și pentru el, cauza poate fi mult mai profundă decât simpla lipsă de voință.