De ce presa spaniolă nu mai dezvăluie naționalitatea suspecților în știrile despre crime și infracțiuni. Explicația unei antropoloage

„De ce multe ziare nu mai spun de ce origine este suspectul unei infracțiuni?”, Antropoloaga a dezbătut o regulă jurnalistică prezentă în presa spaniolă și explică mecanismul cognitiv care poate sta în spatele acestei precauții.

Potrivit acesteia, originea unei persoane ar trebui menționată doar atunci când este „strict relevantă pentru știre”. Motivul este evitarea generalizărilor și a stereotipurilor care pot apărea atunci când originea este asociată cu un comportament negativ.

Antón precizează însă că această regulă jurnalistică nu a apărut în urma unui studiu științific. „Acest lucru este clar o normă născută din profesia de jurnalist, nu are în spate nicio metodă științifică”, spune ea.

Experimentul din 1976 care explică mecanismul

Pentru a explica de ce această precauție poate avea totuși legătură cu un mecanism cognitiv real, Antón face referire la un experiment realizat în 1976 de doi psihologi.

Cercetătorii au creat două grupuri, unul având de două ori mai mulți membri decât celălalt. Participanților le-au fost prezentate povești despre comportamente bune și rele ale membrilor celor două grupuri, păstrând de fiecare dată exact aceeași proporție.

Deși statistic cele două grupuri erau identice în ceea ce privește comportamentele prezentate, participanții și-au amintit grupul mai mic ca fiind mult mai negativ decât grupul mai mare.

Explicația, spune Antón, ține de felul în care funcționează memoria: un comportament negativ asociat unui grup mic combină două lucruri rare, iar ceea ce este rar este reținut mai ușor decât ceea ce este frecvent.

Ce legătură are cu știrile despre infracțiuni

Antón subliniază că experimentul nu demonstrează că regulile jurnalistice au fost concepute pornind de la această cercetare. „Asta, desigur, nu demonstrează că manualele de stil ale ziarelor au fost scrise ținând cont de acest experiment”, spune ea.

În schimb, rezultatul experimentului arată, în explicația sa, că există un mecanism cognitiv real și documentat care poate ajuta la înțelegerea acestei precauții jurnalistice.

În cazul unei știri despre o infracțiune, întrebarea devine astfel dacă originea suspectului este cu adevărat relevantă pentru înțelegerea cazului. Dacă nu este, menționarea ei poate face ca un comportament negativ al unei persoane să fie asociat mai ușor cu grupul din care aceasta face parte.

La finalul videoclipului, Antón le propune urmăritorilor un exercițiu simplu: data viitoare când citesc o știre despre o infracțiune, să se întrebe dacă originea persoanei este relevantă pentru informația prezentată sau nu.

„Menționarea originii persoanei care a comis-o este relevantă pentru știre sau nu?”, întreabă ea.

România vs. Spania: aceeași idee de bază, reguli profesionale diferite

Atât în România, cât și în Spania, menționarea naționalității sau originii unei persoane nu este, în sine, interzisă în orice știre despre o infracțiune. Diferența este mai ales la nivelul regulilor deontologice și al modului în care acestea sunt aplicate în profesie.

În România, Codul Deontologic al MediaSind prevede că jurnalistul trebuie să menționeze rasa, naționalitatea sau apartenența unei persoane la o comunitate doar atunci când informația este relevantă pentru subiectul tratat. În cazul audiovizualului, regulile CNA interzic, între altele, manifestările rasiste, antisemite și xenofobe, precum și mesajele degradante sau ofensatoare adresate unor persoane ori grupuri pe criterii precum originea etnică sau apartenența la o minoritate națională.

În Spania, Codul Deontologic al FAPE funcționează în cadrul sistemului de autoreglementare profesională a presei. Aplicarea principiilor poate fi observată inclusiv în deciziile Comisiei de Arbitraj, Plângeri și Deontologie a Jurnalismului. Într-un caz analizat de Comisie, referitor la un articol despre o altercație în care era evidențiată naționalitatea participanților, aceasta a considerat că menționarea naționalității era relevantă pentru explicarea și înțelegerea faptelor și nu a constatat o încălcare a codului.

Prin urmare, regula nu este una absolută nici în Spania: criteriul central rămâne relevanța informației pentru știre. Tocmai această idee este și punctul de plecare al explicației oferite de Candela Antón: înainte de a preciza naționalitatea unei persoane într-o știre despre o infracțiune, jurnalistul ar trebui să se întrebe dacă acel detaliu ajută publicul să înțeleagă cazul sau doar asociază un comportament individual cu un grup mai larg.