De ce vin turiștii în acest sat spaniol cu mai puțin de o sută de locuitori

Castrillo de los Polvazares, din provincia León, atrage turiștii atât prin arhitectura tradițională, cât și printr-o specialitate gastronomică neobișnuită: un fel de mâncare care se servește în ordine inversă față de alte preparate similare.

Localitatea se află în regiunea istorică Maragatería, la câțiva kilometri de Astorga și în apropierea celebrului Camino de Santiago. Este inclusă în asociația „Cele mai frumoase sate din Spania” și are statut de ansamblu istorico-artistic.

Castrillo de los Polvazares și atmosfera din altă epocă

Străzile din Castrillo de los Polvazares sunt pietruite, iar casele din sat au porți masive și arcade construite pentru a permite trecerea carelor.

Arhitectura păstrează amintirea unei perioade în care localitatea era legată de transportul mărfurilor. Locuitorii regiunii Maragatería erau cunoscuți pentru activitatea lor de cărăuși, iar sosirea căii ferate în secolul al XIX-lea a contribuit la declinul acestui sistem de transport. Urmele trecutului au rămas însă vizibile în forma caselor și a străzilor.

Una dintre cele mai frumoase zone este Calle Real, principala arteră a satului. Printre obiectivele turistice se numără biserica Santa María Magdalena, cu cele două clopotnițe, crucea Cristo de Arriba și vechiul pod peste râul Jerga.

Preparatul pentru care vin turiștii în Castrillo de los Polvazares

Dincolo de peisaj și de patrimoniul arhitectural, Castrillo de los Polvazares este cunoscut pentru cocido maragato, o mâncare tradițională consistentă, cu o particularitate care o diferențiază de alte preparate spaniole de acest fel: se mănâncă în ordine inversă.

Masa începe cu carnea, continuă cu năutul și legumele și se încheie cu supa. Primul fel include carne de vită, șuncă sărată, coaste, găină, slănină și chorizo, alături de o specialitate locală numită relleno, preparată din miez de pâine, usturoi și pătrunjel, apoi prăjită.

Urmează năutul, în special varietatea locală pico pardal, cu boabe mici și coajă subțire, servit de obicei cu varză și un amestec de usturoi și boia. La final vine supa cu tăiței fini, pregătită din zeama în care au fiert ingredientele.

O explicație populară pentru această ordine îi leagă obiceiul de vechii cărăuși maragatos și de soldați, care ar fi preferat să înceapă masa cu alimentele cele mai consistente înaintea unor zile lungi de drum.

Satul care a inspirat și literatura

Localitatea are și o legătură cu literatura spaniolă. Scriitoarea Concha Espina a ales Castrillo de los Polvazares drept sursă de inspirație pentru romanul La esfinge maragata, în care satul apare sub numele fictiv Valdecruces. Cartea descrie viața și tradițiile comunității maragatos de la începutul secolului al XX-lea.