Dar pentru cei care locuiesc acolo tot anul, explozia turismului a transformat viața de zi cu zi într-o problemă tot mai greu de gestionat, cu locuințe inaccesibile și presiune tot mai mare pe infrastructura insulelor.
Ivan Murray, profesor de Geografie la Universitat de les Illes Balears, a explicat pentru Cadena SER că Baleare au ajuns într-un „punct fără ieșire”, după decenii în care turismul a fost constant forțat la maximum.
Una dintre principalele dificultăți este accesul la locuințe. Murray remarcă faptul că aproximativ 35% din parcul imobiliar din Baleare este format din locuințe secundare sau neocupate. O parte importantă a acestor proprietăți este legată de închirierea turistică, ceea ce reduce și mai mult oferta disponibilă pentru oamenii care trăiesc și muncesc în insule.
Profesorul susține că nu este suficientă combaterea închirierilor turistice ilegale și că o parte semnificativă a acestui tip de activitate ar trebui eliminată pentru ca locuințele să-și îndeplinească din nou „funcția socială”, așa cum o numește el.
Problema nu este doar numărul turiștilor, ci și capacitatea insulelor de a-i primi. Aeroporturile din Baleare au devenit porți de intrare pentru un flux uriaș de vizitatori, iar Murray consideră că este nevoie de reducerea capacității de primire.
El vorbește mai ales despre sloturile aeroporturilor din Palma de Mallorca și Ibiza, despre care spune că au fost extinse sau urmează să fie extinse, în loc să fie limitate. „Ar trebui să oprim imediat acest lucru și să începem să dăm înapoi”, mai spune el.
Pentru locuitori, presiunea turistică se traduce în perioade de vară în aglomerație, trafic, prețuri mai mari și o competiție tot mai dură pentru locuințe și servicii.
Murray consideră că problema este și mai profundă: Balearele au devenit atât de dependente de turism încât orice criză care oprește circulația turiștilor poate lovi puternic întreaga societate.
Profesorul amintește experiența pandemiei de COVID-19, când economia insulelor Baleare și Canare au fost printre cele mai afectate din Spania, deoarece oprirea turismului a însemnat practic blocarea unei mari bucăți a activității economice.
De aceea, el propune ca o parte din banii obținuți prin taxa turistică să fie folosiți pentru „desturistificarea” economiei. Concret, pentru dezvoltarea unor sectoare care să reducă dependența de industria ospitalității și de sosirea continuă a turiștilor.
Balearele sunt unul dintre marile succese turistice ale Spaniei, dar tocmai acest succes începe să aibă un preț pentru populația locală.
În loc să se întrebe doar câți turiști mai pot veni, dezbaterea se mută tot mai mult spre o altă întrebare, potrivit lui Murray. Câți turiști pot suporta, de fapt, insulele Baleare, fără ca viața celor care locuiesc acolo tot anul să devină tot mai dificilă?