GALERIE FOTO | Ruta Gaudi despre care nu vorbesc ghidurile de turism: locuri secrete din Barcelona și împrejurimi unde găsești cladiri și parcuri realizate de artistul catalan

Deși repere celebre precum Sagrada Família, Casa Batlló, Casa Milà (La Pedrera), Parcul Güell sau Palatul Güell atrag anual milioane de vizitatori, moștenirea genialului arhitect ascunde și alte minunății. Împrejurimile metropolei și cartierele mai puțin explorate din Barcelona au funcționat ca adevărate laboratoare de creație în care Gaudí, alături de colaboratori precum Josep Maria Jujol, a experimentat soluțiile structurale ce aveau să revoluționeze arhitectura modernă.

Pentru început trebuie să spunem că pe vremea lui Gaudi Barcelona, ca oraș, se termina acolo unde astăzi e Diagonal. Dincolo de această graniță, erau suburbiile unde cei bogați construiau case de vacanță (vara era mai răcoare), pentru că totul era împădurit atunci) sau fabrici înconjurate de cartiere muncitorești și tot ce aveau cei care lucrau nevoie.

Calalonia era în epoca modernistă o zonă dezvoltată industrial, industrii care au decăzut cu timpul cedând locațiile fabricilor pentru turism.

1. Cripta de la Colònia Güell și Grădina Elementelor (Santa Coloma de Cervelló)

Considerată de specialiști adevărata „bijuterie din coroană” a operei lui Gaudí și laboratorul de testare pentru Sagrada Família, Cripta din Colònia Güell (inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în iulie 2005) se află la doar 20 de minute de Barcelona. În acest ansamblu al unei colonii textile industriale, arhitectul a testat structurile cu coloane înclinate și arce catenare fără de care bazilica din Barcelona nu ar fi fost posibilă.

• Grădina lui Gaudí (Jardín de los elementos): Situată chiar în spatele Criptei, această zonă adăpostește o expoziție cu materialele de construcție și elementele arhitecturale originale destinate bisericii, care nu au mai fost folosite din cauza sistării lucrărilor.

• Colonia Industrială: Vizita este completată de Centrul de Interpretare (situat în clădirea fostei cooperative de consum) și de plimbarea pe străzile ansamblului industrial, un exemplu excepțional de modernism aplicat vieții comunitare.

2. Grădina Invizibilă și Cascada Gaudí (Sant Boi de Llobregat)

Relația lui Gaudí cu municipiul Sant Boi de Llobregat este strâns legată de anii în care lucra la Cripta Güell (1898–1914). Călătorind cu trenul de la Barcelona la Cornellà și apoi cu trăsura trasă de cai, arhitectul trecea frecvent pe lângă terenurile fostului spital de sănătate mintală din localitate.

Între anii 1903 și 1912, în cadrul centrului s-a ridicat un complex enigmatic de grote, piețe, fântâni, partere și bănci, cunoscut sub numele de Grădina Invizibilă (Jardín Invisible).

• Construcțiile din rocă și trencadís: Complexul cuprinde Cova Cascada, Capela Fecioarei și o piațetă decorată cu bănci din mozaic ceramic (trencadís), structuri ce amintesc direct de băncile din Park Güell.

• Aducerea la viață a Cascadei Gaudí: Parcul găzduiește o reproducere fidelă, la scară reală, a fântânii dispărute pe care Gaudí o construise inițial la Casa Vicens. Apa conecta spațial și formal toate cele trei ansambluri ale grădinii.

• Legătura cu meșterii locali: Arhivele păstrează facturi semnate direct de Gaudí pentru atelierele meșteșugărești din Sant Boi și pentru călătoriile cu diligența, confirmând că mulți dintre zidarii care au lucrat la Criptă și la prima fază a Park Güell (sub conducerea meșterului Lluís Parés) erau originari din Sant Boi.

3. Comori moderniste și piese arhitecturale ascunse în Barcelona

Rămânând în capitala catalană, dar departe de aglomerația marelui turism, există clădiri și structuri unde stilul lui Gaudí se poate observa într-o manieră intimă și experimentală.

• Casa Vicens (în Gràcia): Una dintre primele comenzi majore ale arhitectului după terminarea studiilor (1883), realizată ca reședință de vară pentru Manuel Vicens i Montaner, bun prieten cu Gaudi. Clădirea se remarcă prin influențe orientale, având fațada acoperită cu ceramică multicoloră și plafoane interioare ce amintesc de Generalife din Alhambra (Granada).

• Casa Calvet (pe strada Casp, Eixample): Recompensată în 1900 cu primul premiu al concursului anual de clădiri artistice din Barcelona, este cea mai conservatoare lucrare a sa. Se distinge prin utilizarea pietrei de Montjuïc, a cărămizii, a fierului forjat și prin ornamentele sculptate cu motive naturale (ciuperci, fructe, turturele). Clădirea a depășit la vremea respectivă înălțimea maximă permisă de primărie, detaliu pe care Gaudí a refuzat să îl modifice.

• Torre Bellesguard / Casa Figueres (în partea de jos a parcului natural Collserola): Construită din 1900 în stil neogotic pe ruinele unui castel medieval ale cărui elemente au fost reutilizate, piesa de rezistență a clădirii o reprezintă turnul înalt, zidurile reconstruite și utilizarea mozaicului din piatră și cărămidă. Grădinile proprietății adăpostesc detalii simbolice din fier forjat, crucea cu patru brațe și stema Cataloniei.

• Pavilionul Güell (în Pedralbes): Amplasat pe fosta moșie a lui Eusebi Güell, din cele patru clădiri originale se mai păstrează astăzi trei: grajdurile, manajul și casa portarului, alături de zidul împrejmuitor. Proiectul a început în 1883 în stil oriental, cu bolți și cupole de inspirație arabă. Poarta principală din fier forjat înfățișează celebrul dragon inspirat din poemul La Atlàntida al lui Jacint Verdaguer, iar în grădini rezistă Fântâna lui Hercule, decorată cu bustul eroului grec și stema Cataloniei.

• Portalul de la Finca Miralles (pe Manuel Girona, 55–57): Deși este o lucrare de mai mici dimensiuni, acest zid ondulat concentrează trăsăturile definitorii ale stilului lui Gaudi: linii sinuoase, elemente din fier forjat, mozaic trencadís, arcul lobat și marchize în formă de carapace de țestoasă.