Guvernatorul Băncii Spaniei cere reducerea contribuției pentru șomaj pentru a încuraja revenirea la muncă și a diminua rata șomajului

Fostul ministru al Incluziunii, Securității Sociale și Migrației solicită revizuirea stimulentelor pentru șomeri de a reveni la muncă și, în special, propune reducerea contribuției pentru șomaj, stabilită la 7,05%, nivel care dublează contribuțiile plătite de angajați și companii în alte țări, scrie El Economista.

„Nu am obținut rezultate atât de strălucite în reducerea ratei șomajului. Avem un decalaj de patru puncte procentuale față de media zonei euro. Este o problemă structurală care ar trebui să ne dea de gândit, deoarece este o rată neobișnuit de ridicată”, a declarat guvernatorul. Acesta a explicat că analiza Băncii Spaniei se concentrează pe politicile active de ocupare și pe stimulentele pentru revenirea în câmpul muncii ca factori care explică o mare parte din problema actuală a șomajului.

Contribuția pentru șomaj în cazul contractelor pe perioadă nedeterminată în Spania este de 7,05%, în timp ce pentru contractele pe durată determinată ajunge la 8,3%, ceea ce duce media la 7,95% în comparațiile internaționale. Asociația Internațională a Securității Sociale centralizează aceste date la nivel global, iar Spania se remarcă prin nivelul ridicat al acestor contribuții.

Ce procente plătesc alte țări

Procentul plătit către sistemul de șomaj este aproape dublu față de cel din Franța (4,7%, suportat integral de angajator) și de peste două ori mai mare decât în Italia (3,01%) sau Țările de Jos (2,94%), unde, de asemenea, costul este suportat de angajator. În Germania (2,4%) sau Elveția (2,2%), unde contribuțiile sunt împărțite între angajat și angajator, nivelul rămâne mult mai scăzut decât în Spania.

Contribuția spaniolă pentru finanțarea sistemului de șomaj depășește cu aproximativ cinci puncte procentuale nivelul acestor țări, ceea ce reprezintă o povară comparativă pentru companii. De altfel, analiza recentă arată că cheltuiala medie per beneficiar a crescut la 1.168 de euro pe lună. Potrivit datelor provizorii, în 2025 s-au cheltuit 24 de miliarde de euro pentru prestații și ajutoare de șomaj, cu 6,8% mai mult decât în anul precedent.

Dincolo de problema nepotrivirii între locurile de muncă disponibile și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, Escrivá a subliniat și efectul de descurajare creat de nivelul actual de protecție socială. Acesta este măsurat prin rata de acoperire, adică procentul șomerilor care primesc beneficii. „Spania are particularități, cum ar fi o rată de acoperire de peste 80%”, a precizat economistul, amintind că în perioadele anterioare, când șomajul era de 10%, acest procent era de doar 60%.

Spania, țara cu cel mai generos șomaj

În prezent, contribuția pentru șomaj este de 7,05% din salariu, din care angajatorul plătește 5,5%, iar angajatul restul. „Avem o particularitate care probabil avea sens când rata șomajului era mult mai mare: contribuția este de șapte puncte, mai mult decât dublul mediei europene. Se contribuie foarte mult, în special de către angajatori”, a subliniat guvernatorul.

Aceste contribuții sunt destinate finanțării prestațiilor pentru șomeri, iar guvernele din anii ’80 și ’90 au majorat treptat nivelul lor pentru a asigura resurse suficiente în perioade de criză. Dacă în 1980 contribuția era de 3%, la finalul anilor ’90 ajunsese la 7,8%, iar în 2010 a fost redusă la nivelul actual pentru a stimula angajările. Totuși, în comparație cu UE, nivelul rămâne ridicat.

Escrivá a evidențiat și caracterul excepțional al ajutorului acordat persoanelor de peste 52 de ani, care poate fi primit până la pensionare. În plus, acești beneficiari contribuie pentru pensie la nivelul a 125% din salariul minim, adică mai mult decât unii angajați activi, ceea ce reduce stimulentele pentru acceptarea unui loc de muncă plătit cu aproximativ 1.221 de euro.

„Ne putem întreba dacă acest sistem creează cele mai bune condiții pentru reintegrarea pe piața muncii”, a concluzionat guvernatorul, subliniind că studiile arată că actualul model nu oferă cele mai eficiente stimulente. În ultimii ani, Spania a creat în medie 500.000 de locuri de muncă anual, fără a reuși să reducă rata șomajului sub 10%, în parte din cauza creșterii populației active, dar și a dificultăților de reintegrare a șomerilor de lungă durată.