Guvernul olandez dă Spania ca exemplu. Parlamentul cere un cod de conduită pentru presă privind relatările despre femicid, după modelul Iberic

O majoritate a membrilor Camerei Reprezentanților din Olanda (Tweede Kamer) consideră că presa ar trebui să acorde mai multă atenție modului în care relatează cazurile de femicid și violență de gen. Parlamentarii din partidele D66, VVD, PRO, SP, JA21 și BBB îi cer ministrului Educației, Culturii și Științei, Letschert, să discute cu organizațiile media despre introducerea unui cod voluntar de conduită, după modelul celui aplicat în Spania, scrie presa din Olanda.

Propunerea a fost înaintată de Hanneke van der Werf, membră a partidului D66. Luna trecută, ea a vizitat Spania împreună cu alți parlamentari. Țara are politici de combatere a violenței de gen încă din 2004.

„În Spania se depun eforturi active pentru combaterea femicidului în numeroase domenii”, a declarat Van der Werf. „Și presa are un rol activ, în special în ceea ce privește sensibilizarea publicului cu privire la această problemă.”

Guvernul nu poate impune reguli organizațiilor media, dar poate purta discuții cu acestea. Unul dintre subiectele importante este limbajul folosit în articole și reportaje. Parlamentara consideră că jurnaliștii trebuie să precizeze cât mai clar cine este victima și cine este agresorul.

Formulări precum „dramă familială” nu descriu în mod corect ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise, într-o relație de cuplu, a explicat Van der Werf. Ea a propus și ca articolele să ofere mai mult context și să îndrume cititorii către informații suplimentare. În Olanda, o astfel de practică există deja în cazul serviciului 113 de prevenire a suicidului.

Cum relatează presa din Spania cazurile de femicid

În Spania nu există un set oficial de reguli pe care toți jurnaliștii să fie obligați să îl respecte. Totuși, două legi menționează în mod explicit responsabilitatea presei. Pornind de la prevederile acestora și de la experiența jurnaliștilor specializați, organizațiile media și-au stabilit propriile reguli de lucru.

Laura De Grado Alonso, jurnalistă la agenția spaniolă de presă EFE, este specializată în relatarea cazurilor de violență de gen. Ea spune că abordarea Spaniei a început să se schimbe după cazul Anei Orantes.

Femeia a fost supusă violenței domestice timp de 40 de ani, pe parcursul relației cu José Parejo. Poliția nu a tratat cu seriozitate abuzurile la care era supusă. În cele din urmă, Ana Orantes a divorțat de el în 1996. La 4 decembrie 1997, și-a povestit experiențele la televizor, un gest fără precedent la vremea respectivă. La mai puțin de două săptămâni după apariția televizată, fostul soț a ucis-o.

Cazul a avut un impact puternic și a atras o atenție considerabilă din partea presei. Până atunci, violența împotriva femeilor era adesea privită ca o problemă privată, o chestiune de familie sau o situație care privea doar persoanele implicate. Cazul Anei Orantes a schimbat această percepție, a explicat De Grado.

În Spania a crescut astfel convingerea că sunt necesare schimbări pentru reducerea violenței împotriva femeilor. Câțiva ani mai târziu, în 2004, în timpul guvernării socialiste conduse de premierul José Luis Rodríguez Zapatero, au fost făcuți primii pași pentru adoptarea unei legi împotriva violenței de gen. În anii următori, organizațiile media spaniole și-au elaborat propriile reguli pentru relatarea acestor cazuri.

Regulile agenției EFE pentru relatările despre violența de gen

Agenția EFE are propriile reguli scrise, a explicat De Grado. În primul rând, jurnaliștii nu prezintă niciodată violența de gen ca pe un incident izolat sau ca pe un conflict între două persoane. Relatările trebuie să includă contextul mai larg al inegalității de gen și al violenței împotriva femeilor, pentru a arăta că este vorba despre o problemă socială.

Această abordare a dus și la schimbarea limbajului folosit în presă. Atunci când este vorba despre un femicid, jurnaliștii EFE numesc explicit fapta și evită, pe cât posibil, termenii care ascund realitatea, precum „decedat”. De asemenea, nu folosesc formulări care transferă responsabilitatea asupra victimei și încearcă să prezinte fiecare femeie ucisă ca pe o persoană, nu doar ca pe o cifră într-o statistică.

În Spania, datele despre femicid și violența de gen sunt înregistrate la nivel național din 2003. Din 2022, statisticile fac distincție și între diferitele tipuri de omor. În Olanda, o astfel de evidență nu există.

De Grado consideră că statisticile sunt importante. Jurnaliștii EFE menționează întotdeauna câte femei au fost ucise în anul respectiv și câte au fost ucise de la începutul înregistrării datelor, în 2003. Totuși, ea atrage atenția că relatarea nu trebuie să se limiteze la prezentarea cifrelor.

Un alt aspect important este ca jurnaliștii să fie conștienți de rolul lor. Ei nu ar trebui să relateze despre violența de gen doar atunci când este prea târziu și o femeie a fost deja ucisă, ci să acorde mai multă atenție fenomenului în sine.

Deocamdată, nu se știe dacă organizațiile media din Olanda vor accepta să discute despre introducerea unor reguli similare. Van der Werf speră însă că propunerea sa reprezintă un prim pas.

„Sperăm că astfel societatea va deveni mai conștientă de semnalele de alarmă care apar înaintea unor astfel de acte de violență și că oamenii le vor putea recunoaște mai devreme”, a declarat parlamentara.