Locuința îi împinge pe aproape 2 milioane de oameni din Spania sub pragul sărăciei. Cum arată „sărăcia ascunsă” după plata chiriei

Costul locuinței schimbă semnificativ modul în care este măsurată sărăcia în Spania. Potrivit unui studiu realizat de Fundația pentru Studii de Economie Aplicată (Fedea), în 2025, 1,95 milioane de persoane se aflau în ceea ce cercetătorii numesc „sărăcie ascunsă”: nu erau considerate sărace pe baza veniturilor disponibile, însă coborau sub pragul sărăciei după ce era luat în calcul costul locuinței, scrie El Economista.

Fenomenul este important mai ales pentru cei care locuiesc cu chirie. Studiul arată că 72,5% dintre persoanele aflate în această categorie locuiesc cu chirie, ceea ce evidențiază presiunea tot mai mare exercitată de prețurile locuințelor asupra bugetelor familiilor.

Chiria schimbă radical situația financiară a unor gospodării

În mod obișnuit, rata sărăciei este calculată pornind de la venitul disponibil al unei persoane sau gospodării. Problema este că două familii cu venituri similare pot avea o situație financiară foarte diferită dacă una plătește o chirie ridicată, iar cealaltă locuiește într-o casă proprietate personală și nu mai are credit ipotecar.

Fedea a analizat tocmai această diferență, calculând situația gospodăriilor după scăderea costurilor legate de locuință. Rezultatul arată că rata sărăciei în Spania ajunge la 23,5%, față de 19,5% atunci când se ia în calcul doar venitul disponibil.

Cu alte cuvinte, aproape patru persoane din 100 care nu apar în statisticile convenționale privind sărăcia ajung sub prag după ce își plătesc locuința. Diferența reprezintă aproape două milioane de persoane.

Situația este deosebit de vizibilă în cazul chiriașilor care plătesc chirii la nivelul pieței. În 2025, 32,8% dintre aceste persoane erau considerate sărace înainte de luarea în calcul a chiriei, însă procentul urca la 49,9% după scăderea chiriei efectiv plătite.

Unul din patru chiriași trece pragul sărăciei după plata chiriei

Studiul Fedea evidențiază o situație și mai clară: unul din patru chiriași care inițial nu era considerat sărac ajunge sub pragul sărăciei după ce își plătește chiria.

Fenomenul este legat de schimbarea structurii locuirii în Spania. Ponderea populației care locuiește în chirii la prețul pieței a crescut de la 12,1% în 2014 la 17,4% în 2025. Potrivit studiului, tocmai acest tip de locuire este cel mai expus creșterilor de preț și concentrează cea mai mare parte a „sărăciei ascunse”.

În ultimii ani, presiunea este deosebit de puternică pentru gospodăriile care nu dețin o locuință și sunt nevoite să suporte lunar costurile pieței chiriilor. O creștere a venitului nu înseamnă automat și o îmbunătățire a nivelului de trai dacă o parte tot mai mare din bani este absorbită de locuință.

Tinerii și străinii sunt printre cei mai afectați

„Sărăcia ascunsă” nu este distribuită uniform în populație. Studiul indică o vulnerabilitate mai mare în rândul tinerilor și persoanelor născute în afara Uniunii Europene, în special atunci când locuiesc în zone în care piața imobiliară este foarte scumpă.

Printre zonele menționate se află Madrid, Insulele Baleare și Catalonia, unde presiunea costurilor locuințelor este mai ridicată. Pentru persoanele care nu au o locuință proprie și depind de piața chiriilor, venitul rămas după plata locuinței poate fi mult mai mic decât sugerează statisticile bazate exclusiv pe venit.

Acest lucru este relevant și pentru comunitățile de străini din Spania, deoarece chiria este una dintre principalele modalități prin care persoanele nou-venite sau cele care nu au acces la o locuință proprietate personală își asigură locuința.

Proprietarii fără credit au o situație opusă

Studiul scoate în evidență și fenomenul invers. Există aproximativ 3,38 milioane de persoane care sunt considerate sărace atunci când sunt analizate doar veniturile lor, dar care nu mai apar în această categorie după ce se ține cont de faptul că nu trebuie să plătească o chirie la nivelul pieței.

În această situație se află în special proprietarii mai în vârstă care și-au achitat locuința și nu mai au credit ipotecar. Pentru ei, venitul disponibil poate fi relativ redus, însă lipsa unei cheltuieli lunare importante pentru locuință schimbă substanțial situația economică reală.

Astfel, studiul arată că simpla analiză a veniturilor nu surprinde întotdeauna diferențele dintre gospodării. Două persoane cu venituri similare pot avea o capacitate de cheltuire foarte diferită, în funcție de costurile pe care le suportă pentru locuință.

Fedea cere o analiză diferită a sărăciei

Cercetătorii nu susțin că evoluția generală a sărăciei din Spania ar fi inversată atunci când sunt incluse costurile locuinței. Studiul arată că rata sărăciei a scăzut în ultimul deceniu, însă imaginea devine diferită atunci când se ia în calcul cât din venitul unei gospodării este consumat pentru a avea un acoperiș deasupra capului.

Concluzia este că venitul disponibil rămâne un indicator important, dar nu este suficient pentru a arăta întotdeauna cât de mult poate cheltui efectiv o familie după plata locuinței.

Pentru Spania, problema este cu atât mai importantă cu cât ponderea celor care locuiesc cu chirie la prețul pieței a crescut în ultimul deceniu. Studiul Fedea arată astfel o categorie de persoane care poate lipsi din statisticile convenționale ale sărăciei, dar pentru care plata chiriei schimbă radical situația economică de la o lună la alta.