Șase din zece angajați din Spania nu au protecție dacă inflația crește. Doar 39,4% au clauză de majorare salarială
Datele Ministerului Muncii din Spania, citate de Merca2, arată o diferență importantă între sectoare în ceea ce privește protecția veniturilor. Până în august, aproximativ 8,8 milioane de angajați erau acoperiți de contracte colective înregistrate, însă doar 3.480.952 dintre ei aveau inclusă o clauză de protecție salarială.
Asta înseamnă că aproximativ șase din zece angajați aflați sub incidența unui contract colectiv nu beneficiază de o ajustare automată a salariului dacă inflația depășește nivelul majorării negociate. Într-un context în care prețurile cresc din nou, diferența poate însemna o pierdere reală de putere de cumpărare.
Agricultura este cel mai puțin protejată
Diferențele dintre domenii sunt foarte mari. În industrie, 74,4% dintre angajații acoperiți de contracte colective au o clauză de revizuire salarială, iar în construcții procentul ajunge la 72,7%.
Situația este radical diferită în agricultură și servicii. Doar 7,6% dintre angajații din agricultură beneficiază de o astfel de protecție, adică 9.265 de persoane dintr-un total de 121.220. În servicii, procentul este de 24,5%, ceea ce înseamnă 1.475.732 de angajați protejați dintr-un total de peste șase milioane.
Și la nivelul contractelor colective situația este similară. Doar 29,9% dintre contractele înregistrate între ianuarie și august au inclus o clauză de garantare salarială. Dintre acestea, 604 prevăd efecte retroactive.
Salariile cresc cu 3,04%, dar inflația este mai mare
Salariile negociate prin contractele colective au crescut în medie cu 3,04% până în august. Problema este că această majorare rămâne sub rata anuală a inflației, estimată la 4,3%, potrivit datelor avansate care urmează să fie confirmate de Institutul Național de Statistică din Spania.
Diferența dintre cele două procente înseamnă o pierdere reală de venit pentru angajații care nu au clauză de revizuire salarială. De exemplu, pentru un angajat care câștigă 20.000 de euro brut pe an, diferența actuală dintre majorarea salarială și inflație înseamnă peste 250 de euro pierduți anual din puterea de cumpărare.
Pe sectoare, serviciile au înregistrat cea mai mare creștere medie a salariilor negociate, de 3,07%, urmate de construcții, cu 3,06%, și industrie, cu 2,95%. Agricultura se află la coadă, cu o majorare medie de numai 2,71%.
Sindicatele cer majorări de 4% pe an
În acest context, negocierile pentru un nou Acord pentru ocuparea forței de muncă și negocierea colectivă, AENC, devin importante. Acordul anterior a expirat în decembrie și prevedea pentru 2025 o creștere salarială recomandată de 3%, împreună cu o clauză care permitea o majorare suplimentară de până la 1% în cazul unei inflații mai mari decât estimările.
UGT (Uniunea Generală a Muncitorilor) și CCOO (Comisiile Muncitorești) propun acum patronatelor o creștere fixă a salariilor de 4% pe an pentru următorii trei ani. Dacă propunerea ar fi aplicată integral, majorarea cumulată până în 2028 ar ajunge la 12%.
Sindicatele cer și majorări suplimentare pentru salariile aflate mult sub media națională. Astfel, ar urma să fie acordat încă 1% pentru contractele în care salariile sunt cu 10% sub media salarială, 2% dacă diferența ajunge la 20% și 3% dacă salariile sunt cu 30% sub medie.
În plus, UGT și CCOO cer o clauză de revizuire de 1,5% pe an, care să intre în funcțiune dacă inflația depășește nivelul anticipat. Pentru angajații din sectoarele cu cea mai slabă protecție salarială, rezultatul acestor negocieri poate determina cât de mult vor reuși salariile să țină pasul cu prețurile în următorii ani.