Raportul european „Educate to Empower 2026”, realizat de compania Focaldata în numele Epson, a analizat situația din șase țări: Spania, Franța, Italia, Germania, Marea Britanie și Polonia. Cercetarea s-a bazat pe un sondaj desfășurat în lunile iulie și august 2026, la care au participat 3.360 de persoane, printre care profesori, elevi (16-18 ani), viitoare cadre didactice și administratori IT.
Pentru a evalua situația, cercetătorii au creat un indice special care măsoară echilibrul dintre ecranele individuale (laptopuri, tablete), ecranele comune (proiectoare) și metodele tradiționale (hârtie, cărți, judecată umană).
Media europeană a obținut un scor de doar 5 din 10 – o notă care, echivalată cu standardele Bacalaureatului European, reprezintă pragul minim de promovare. Orice valoare mai mică este considerată un eșec.
Situația pe țări arată diferențe importante în privința acestui echilibru:
Cea mai puternică concluzie a studiului este dorința profesorilor de a pune frână digitalizării exclusive. În Spania și Marea Britanie, un procent record de 92% dintre profesorii chestionați afirmă cu tărie că un echilibru mai bun între tehnologie și manualele clasice ar îmbunătăți vizibil notele elevilor. Nici Franța nu este departe, unde 75% (trei din patru profesori) cer exact același lucru.
Această reacție vine în contextul în care datele internaționale (precum testele PISA) arată că performanțele la matematică și citire au scăzut semnificativ în Europa. Mai mult, studiul avertizează că elevii distrași de colegii care folosesc dispozitive digitale la orele de matematică pierd în medie 15 puncte la testările PISA față de cei care nu au astfel de distrageri. Din acest motiv, țări precum Suedia au adoptat deja o politică radicală de „întoarcere la fundamentele învățării”, revenind masiv la cărțile de hârtie.
Profesorii europeni trag un semnal de alarmă: ecranele individuale (laptopuri și tablete) afectează procesul de învățare.
Ca soluție, majoritatea profesorilor din Europa cer o tranziție către ecrane comune (cum sunt proiectoarele), care creează un punct unic de interes în clasă și stimulează colaborarea, spre deosebire de tablete, care izolează elevii.
O altă prăpastie uriașă apare în privința inteligenței artificiale (AI). Tinerii sunt extrem de deschiși: 85% dintre elevii din Spania se așteaptă să poată folosi AI la școală, un interes mult mai mare decât în Marea Britanie, unde doar 53% dintre elevi au această așteptare.
În schimb, 80% dintre profesorii europeni se tem că AI pătrunde în clase mult mai repede decât pot școlile să gestioneze fenomenul. Profesorii se tem de un fenomen de „descărcare cognitivă” (elevii lasă AI-ul să gândească în locul lor) și 88% dintre ei cer reguli stricte și o introducere controlată până când se vor găsi metode eficiente de monitorizare.
Studiul evidențiază și o problemă majoră de management administrativ. În Spania, 76% dintre responsabilii IT din școli admit că s-au investit bani în tehnologie mult mai repede decât poate fi ea integrată eficient în predare. În mod surprinzător, în Polonia doar 34% dintre administratorii IT simt această problemă, semn că acolo integrarea a fost mai bine planificată.
La nivel general, 78% dintre responsabilii IT europeni se plâng că obținerea fondurilor pentru a asigura o tehnologie de calitate rămâne o provocare uriașă, mulți profesori reclamând că adesea le lipsesc lucruri de bază, cum ar fi o simplă imprimantă funcțională pentru a le trage elevilor fișe de lucru pe hârtie.
Concluzia raportului nu este aceea de a elimina tehnologia, ci de a schimba radical perspectiva: deciziile din școli nu ar trebui să pornească de la întrebarea „ce gadget nou mai cumpărăm?”, ci de la întrebarea „ce anume îi ajută pe elevi să învețe cu adevărat?”.