Trei țări din Europa de Est au depășit Spania la venituri. Cum au reușit să ajungă înaintea unei economii considerate mult timp superioare

Puterea actuală a economiei spaniole este incontestabilă. Cu toate acestea, cifrele privind creșterea PIB-ului și ocuparea forței de muncă ascund o realitate diferită, resimțită de gospodăriile din Spania: dificultățile tot mai mari de a face față cheltuielilor și de a-și menține puterea de cumpărare, scrie elEconomista.

Unul dintre indicatorii care arată această diferență este venitul pe cap de locuitor, un reper important pentru evaluarea prosperității populației în economiile dezvoltate. Comparația cu statele din Europa de Est arată o schimbare majoră față de situația de la începutul acestui secol: Spania a fost depășită de Republica Cehă, Slovenia și Lituania.

În urmă cu doar trei decenii, Spania privea economiile fostului bloc socialist de pe o poziție de superioritate economică. Diferențele de venituri, salarii, infrastructură și nivel de trai păreau atât de mari încât era greu de imaginat că unele dintre aceste țări ar putea ajunge din urmă economia spaniolă într-o singură generație.

Totuși, acest lucru s-a întâmplat. Lituania, Slovenia și Republica Cehă au trecut prin transformări economice importante, bazate pe trecerea la economia de piață, integrarea în piața unică europeană, atragerea investițiilor străine și dezvoltarea unor industrii și servicii cu valoare adăugată mai mare.

Spania a fost depășită de trei economii din Europa de Est

În timp ce aceste state și-au îmbunătățit productivitatea, Spania a continuat să crească, dar cu probleme persistente în ceea ce privește productivitatea și valoarea generată de fiecare angajat.

Spre deosebire de țările menționate, economia spaniolă s-a bazat în mare măsură pe creșterea numărului de persoane angajate, nu pe obținerea unei producții mai mari pentru fiecare oră lucrată. Rezultatul este vizibil în datele Fondului Monetar Internațional (FMI).

În 1995, Spania avea un PIB pe cap de locuitor, ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPA), de 19.540 de dolari internaționali. Republica Cehă înregistra 15.602 dolari, Slovenia 14.307 dolari, iar Lituania doar 7.024 de dolari.

Cu alte cuvinte, nivelul indicatorului pentru Spania era cu 25% mai mare decât cel al Republicii Cehe, cu 37% peste cel al Sloveniei și de aproape trei ori mai mare decât cel al Lituaniei.

Trei decenii mai târziu, situația s-a schimbat. În 2025, Republica Cehă a ajuns la 60.899 de dolari internaționali pe cap de locuitor, Slovenia la 58.465 de dolari, iar Lituania la 57.826 de dolari. Spania a rămas în urmă, cu 57.282 de dolari.

Aceste valori sunt ajustate în funcție de paritatea puterii de cumpărare, ceea ce permite compararea nivelului economic al țărilor ținând cont de diferențele de preț dintre ele.

Când au depășit cele trei țări economia spaniolă

Depășirile nu au avut loc în același timp. Republica Cehă a fost prima, în 2019, când PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 45.520 de dolari internaționali, față de 43.857 de dolari în Spania.

Slovenia a depășit Spania în 2023, cu 53.959 de dolari, comparativ cu 52.042 de dolari. Lituania a reușit acest lucru în 2024, la o diferență foarte mică: 54.789 de dolari internaționali pe cap de locuitor, față de 54.762 de dolari în cazul Spaniei. Lituania mai depășise temporar Spania și în 2020.

Diferențele se văd și în cazul salariilor. Datele Eurostat privind salariile medii anuale ajustate în funcție de timpul lucrat indică un venit brut de 37.000 de euro în Slovenia, față de 35.125 de euro în Spania.

Cum a reușit Lituania să recupereze decalajul economic

Cel mai spectaculos exemplu este cel al Lituaniei. În 1995, țara era una dintre cele mai sărace economii europene. În următoarele trei decenii, PIB-ul său pe cap de locuitor, ajustat la paritatea puterii de cumpărare, a crescut de peste opt ori. În Spania, creșterea a fost de mai puțin de trei ori.

O parte din această evoluție reflectă revenirea economică după destrămarea Uniunii Sovietice, dar și transformarea structurii economiei. Lituania a trecut de la activități industriale tradiționale la o economie mai deschisă, orientată spre export și diversificată.

Serviciile pentru companii, tehnologia informației, ingineria și activitățile financiare au câștigat tot mai mult teren.

În analiza economică din 2025 dedicată Lituaniei, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) evidențiază apropierea rapidă a nivelului de trai de cel din economiile dezvoltate. Un rol important l-au avut și măsurile adoptate după criza financiară din 2008, când țara a trecut printr-un proces dificil de ajustare economică, iar îmbunătățirea competitivității a consolidat exporturile.

Privatizarea, modernizarea companiilor, atragerea capitalului străin și integrarea în lanțurile de producție europene au contribuit la această evoluție. Lituania a aderat la Uniunea Europeană în 2004 și a adoptat moneda euro în 2015.

Cu toate acestea, țara continuă să se confrunte cu probleme demografice, diferențe de dezvoltare între regiuni și nevoia unor investiții mai mari în inovare.

Republica Cehă și Slovenia au mizat pe industrie și specializare

Republica Cehă a urmat un model diferit, bazat în principal pe dezvoltarea industriei și integrarea în lanțurile de producție europene, în special în cele din Germania și Austria.

Industria prelucrătoare a devenit unul dintre pilonii economiei cehe. Țara s-a specializat în producția de automobile, utilaje, componente industriale și inginerie, valorificând apropierea de unele dintre cele mai puternice economii europene.

Conform raportului Comisiei Europene din 2026 privind Republica Cehă, industria reprezintă 25,7% din valoarea adăugată brută a țării, a doua cea mai mare pondere din Uniunea Europeană.

Exporturile echivalează cu 74,8% din PIB, ceea ce arată dependența economiei de competitivitatea pe piețele internaționale. Investițiile străine au avut, de asemenea, un rol important: companiile cu capital străin generează 40,1% din valoarea adăugată brută a țării, potrivit datelor prezentate de Comisia Europeană.

Modelul ceh s-a bazat pe utilizarea industriei pentru transferul de tehnologie și creșterea productivității. Multinaționalele, echipamentele moderne și transferul de cunoștințe au contribuit la creșterea producției per angajat și la dezvoltarea unei rețele de furnizori locali specializați.

În paralel, tehnologiile informației și comunicațiilor au câștigat teren. Ponderea acestui sector în valoarea adăugată națională a crescut de la 5% în 2016 la 7,5% în 2025.

Totuși, Comisia Europeană avertizează că productivitatea Republicii Cehe a stagnat în ultimii ani, iar apropierea de media europeană a încetinit după 2020.

Slovenia reprezintă un alt exemplu de transformare economică. Cu o populație de puțin peste două milioane de locuitori, țara a reușit să dezvolte o bază industrială diversificată, alături de servicii comerciale și tehnologice.

Economia slovenă se bazează pe producția de utilaje, componente auto, produse farmaceutice și bunuri industriale specializate. Relațiile comerciale strânse cu Germania, Austria și Italia au susținut dezvoltarea exporturilor.

Spre deosebire de economiile care au încercat să atragă investiții în principal prin salarii mici, Slovenia a mizat pe calificarea angajaților, capacitatea de export și specializarea producției.

Țara a aderat la Uniunea Europeană în 2004 și a adoptat moneda euro în 2007, devenind primul dintre noile state membre care a trecut la moneda unică. Integrarea în rețelele industriale europene și stabilitatea instituțională au contribuit la atragerea investițiilor.

Potrivit Comisiei Europene, productivitatea muncii din Slovenia reprezintă aproximativ 86% din media Uniunii Europene. Cu toate acestea, investițiile insuficiente și ritmul lent al inovării continuă să limiteze potențialul economiei.

OCDE consideră că reformele în domeniul concurenței, al impozitării muncii și al sistemului de pensii ar putea îmbunătăți în continuare veniturile. Într-un studiu din 2024, organizația a estimat că un pachet de măsuri în aceste trei domenii ar putea avea un impact cumulat de 6% asupra venitului pe cap de locuitor într-un interval de zece ani.

De ce economia Spaniei nu ține pasul cu statele din Europa de Est

Un element comun al celor trei economii este transformarea modelului economic, de la planificarea centralizată la economia de piață. Integrarea europeană a accelerat acest proces prin deschiderea piețelor, investițiile companiilor multinaționale, accesul la fonduri europene și adaptarea instituțiilor la regulile Uniunii Europene.

Fondul Monetar Internațional a analizat această evoluție în studiul „Beneficiile economice ale integrării profunde: la 20 de ani după extinderea UE din 2004”, realizat de economiștii Robert Beyer, Claire Yi Li și Sebastian Weber. Autorii arată că veniturile pe cap de locuitor din statele care au aderat ulterior la Uniunea Europeană s-au apropiat rapid de media blocului comunitar, cu o evoluție deosebit de vizibilă în țările baltice.

Spania a beneficiat, la rândul său, de piața unică, investițiile străine și fondurile europene, însă rezultatele în privința productivității au fost mult mai slabe.

Un raport realizat de Fedea și BBVA Research, publicat la sfârșitul lunii octombrie 2026, identifică mai multe dintre cauzele acestei diferențe. Cercetătorii au comparat Spania cu opt economii europene dezvoltate: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Olanda și Suedia.

În perioada 2008-2013, productivitatea Spaniei pe oră lucrată reprezenta 73,5% din nivelul înregistrat în aceste opt țări. Între 2020 și 2025, proporția a ajuns la numai 73,6%.

Cu alte cuvinte, în aproape două decenii, Spania a redus foarte puțin diferența de productivitate față de principalii săi parteneri europeni.

Spania ar putea pierde și mai mult teren până în 2030

Previziunile FMI indică faptul că diferența dintre Spania și cele trei economii est-europene ar putea crește în următorii ani.

Până în 2030, Republica Cehă ar putea ajunge la un PIB pe cap de locuitor de 76.417 dolari internaționali, Lituania la 74.119 dolari, iar Slovenia la 73.817 dolari. În cazul Spaniei, estimarea este de 68.084 de dolari.

Dacă aceste proiecții se confirmă, diferențele nu vor mai fi de câteva zecimi de procent, ci vor deveni mult mai consistente. Totuși, valorile sunt exprimate în dolari internaționali actuali și nu trebuie interpretate direct ca o măsură a creșterii reale a productivității.

Depășirea Spaniei de către cele trei state transmite o lecție economică importantă: prosperitatea unei țări nu depinde doar de ritmul de creștere a PIB-ului, ci și de valoarea pe care economia o generează cu resursele disponibile și de modul în care această creștere se reflectă în veniturile populației.

Lituania, Slovenia și Republica Cehă au pornit de la niveluri economice mult mai scăzute și au reușit să recupereze decalajul prin transformarea industriei, deschiderea către piețele internaționale și creșterea specializării economice.

Spania are în continuare puncte forte în servicii, turism, infrastructură și anumite ramuri industriale. Pentru a recupera terenul pierdut, însă, are nevoie de investiții productive, inovare și o creștere a productivității la nivelul unui număr mai mare de companii.