24 august 79 d.Hr. - Erupţia vulcanului Vezuviu distruge oraşul Pompeii

Pompeii era un oraş prosper, situat la aproximativ 8 kilometri de vulcan, care avea circa 20.000 de locuitori. Aici se găseau temple, teatre, băi publice, taverne, bordeluri şi vile luxoase. Herculaneum era un oraş mai mic, situat la aproximativ 12 kilometri de vulcan, care avea circa 5.000 de locuitori. Aici se găseau case modeste, dar şi unele somptuoase, precum şi o bibliotecă cu peste 1.800 de suluri de papirus.

În ziua de 24 august 79 e.n., în jurul orei 13, Vezuviu a erupt cu o forţă uriaşă, aruncând în aer un nor gigantic de cenuşă, pietre şi gaze. Norul s-a ridicat la o înălţime de peste 30 de kilometri şi s-a întins pe o suprafaţă de peste 500 de kilometri pătraţi. Cenuşa a început să cadă peste Pompeii şi Herculaneum, acoperind totul cu un strat gros. Mulţi locuitori au încercat să fugă, dar alţii au rămas în casele lor sau în adăposturi improvizate, sperând că vor supravieţui.

În noaptea dintre 24 şi 25 august, situaţia s-a înrăutăţit. Vulcanul a continuat să erupă şi să arunce materiale piroclastice (amestecuri fierbinţi de cenuşă, pietre şi gaze) care au curgut cu viteză mare pe versanţii săi. Aceste valuri au ajuns la Pompeii şi Herculaneum, distrugând tot ce le-a ieşit în cale. Temperatura materialelor piroclastice era între 250 şi 400 de grade Celsius, suficient pentru a ucide instantaneu orice formă de viaţă. Locuitorii oraşelor au murit prin sufocare sau prin arsuri severe, iar corpurile lor au fost acoperite de un strat gros de cenuşă şi lavă.

După erupţie, Pompeii şi Herculaneum au rămas îngropate sub un strat de aproximativ 6 metri la Pompeii şi de aproximativ 20 de metri la Herculaneum. Oraşele au fost uitate timp de secole, până când au fost redescoperite accidental în secolul XVIII. Săpăturile arheologice au început în secolul XIX şi continuă şi astăzi. Ele au scos la iveală clădiri, obiecte, picturi, mozaicuri, inscripţii şi chiar alimente care au fost conservate în stare bună datorită lipsei aerului şi umidităţii.

Unul dintre cele mai impresionante descoperiri a fost cea a cadavrelor conservate ale locuitorilor oraşelor. Acestea au fost găsite în diferite poziţii: unii stând în picioare, alţii culcaţi pe spate sau pe burtă, alţii îmbrăţişaţi sau ţinându-se de mână. Unii aveau expresii de groază sau durere pe chipurile lor, alţii păreau calmi sau resemnaţi. Cadavrele nu erau intacte, ci doar nişte goluri lăsate în stratul de cenuşă după ce carnea şi oasele s-au descompus. Arheologii au turnat ghips în aceste goluri, obţinând astfel nişte matriţe care au redat forma şi postura cadavrelor.

Cadavrele conservate ne oferă o imagine emoţionantă a ultimelor momente de viaţă ale locuitorilor Pompeii şi Herculaneum. Ele ne arată şi cât de diversă era populaţia acestor oraşe, care includea bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, sclavi şi liberi, bogati şi săraci, romani şi străini. Ele ne arată şi cât de fragilă este viaţa umană în faţa forţelor naturii.

Erupţia vulcanului Vezuviu din anul 79 e.n. a fost o catastrofă care a distrus două oraşe romane, dar a păstrat o parte din istoria şi cultura lor. Pompeii şi Herculaneum sunt astăzi situri arheologice de importanţă mondială, care atrag milioane de vizitatori în fiecare an. Ele ne oferă o fereastră spre trecut, unde putem admira frumuseţea artei şi arhitecturii romane, dar şi să ne compătimim de soarta tragică a locuitorilor lor.