4 august 1964 - Al doilea ,,incident" din Golful Tonkin determină SUA să înceapă războiul împotriva Vietnamului de Nord

,,Incidentul" a constat într-o confruntare pe 2 august 1964, când forţele Statelor Unite efectuau operaţiuni secrete aproape de apele teritoriale nord-vietnameze, până când forţele nord-vietnameze ar fi răspuns. 

Guvernul Statelor Unite a afirmat fals că un al doilea incident a avut loc pe 4 august 1964, între navele nord-vietnameze şi cele americane în apele Golfului Tonkin.

SUA au învinovăţit Vietnamul de Nord pentru ,,incidentul" de pe 4 august.

O investigaţie ulterioară a dezvăluit că al doilea atac nu a avut loc niciodată; afirmaţia oficială americană este că s-a bazat în mare parte pe interceptări de comunicaţii interpretate eronat. 

Agenţia Naţională de Securitate, o filială a Departamentului Apărării SUA, a distorsionat intenţionat informaţiile pentru a crea impresia că a fost efectuat un atac. 

Pe 2 august 1964, distrugătorul USS Maddox, în timp ce efectua o patrulare de inteligenţă semnalistică ca parte a operaţiunilor DESOTO, a fost lovit de trei torpiloare nord-vietnameze ale Escadrilei 135 de Torpile.

Maddox a tras focuri de avertisment şi bărcile nord-vietnameze au atacat cu torpile şi focuri de mitralieră.

În angajamentul care a urmat, un avion american (care fusese lansat de portavionul USS Ticonderoga) a fost avariat, trei torpiloare nord-vietnameze au fost deteriorate şi patru marinari nord-vietnamezi au fost ucişi, iar alţi şase au fost răniţi.

Nu au existat victime americane. 

Maddox a scăpat doar cu o gaură de glonţ provenită de la un foc de mitralieră nord-vietnameză. 

Pe 3 august 1964, distrugătorul USS Turner Joy s-a alăturat vasului Maddox şi cele două distrugatoare au continuat misiunea DESOTO. În seara zilei de 4 august, navele au deschis focul după interceptări de comunicaţii care indicau că un atac nord-vietnamez era iminent.

Comandantul forţei Maddox, căpitanul John Herrick, a raportat că navele erau atacate de bărcile nord-vietnameze când, de fapt, nu existau bărci nord-vietnameze în zonă.

Deşi Herrick a raportat curând îndoieli cu privire la atac, administraţia Johnson s-a bazat pe interceptările eronate ce au fost comunicate şi interpretate de către Agenţia Naţională de Securitate pentru a concluziona că atacul a fost real. 

Deşi îndoielile cu privire la presupusul al doilea atac au fost exprimate încă din 1964, nu a fost decât după ani mai târziu că s-a demonstrat în mod concludent că nu a avut loc niciodată.

Fostul secretar american al apărării Robert S. McNamara a recunoscut în documentarul ,,Fog of War" din 2003 că presupusul atac din 4 august, pentru care Washingtonul a autorizat represalii, nu s-a întâmplat niciodată.

În 1995, McNamara s-a întâlnit cu fostul general al Armatei Populare Nord-Vietnameze Võ Nguyên Giáp. L-a întrebat ce s-a întâmplat pe 4 august 1964.

“Absolut nimic”, a răspuns Giáp.  Giáp a confirmat că atacul a fost ,,imaginar".