ALEGERI ÎN VENEZUELA: Ţara a înregistrat progrese sociale în perioada Chavez, dar se confruntă cu provocări

Totul în Venezuela ţine de statutul acestei ţări de putere petrolieră, iar Chavez nu face excepţie. Ales în decembrie 1998, într-o perioadă în care ţara suferea de aproximativ 20 de ani de pe urma unei grave crize cauzate de scăderea preţului ţiţeiului, el a reuşit să se menţină la putere cu ajutorul creşterii cotaţiei şi miliardelor de petro-dolari investiţi în "misiunile sale sociale" destinate claselor populare.

"Acţionez astfel încât veniturile din domeniul petrolier să meargă direct la popor, în crearea de locuinţe, în educaţie, pentru viaţă", declară preşedintele acestei ţări care dispune de cele mai importante rezerve de petrol brut din lume şi pentru care ţiţeiul reprezintă 90% din resursele în devize.

De la preluarea funcţiei, în 1999, PIB-ul Venezuelei a "zburat", în opinia sa, de la 91 la 328 de miliarde de dolari, preţul barilului crescând de la 17 dolari, la momentul preluării puterii, la 100 de dolari, în 2011. Al cincilea cel mai important exportator de petrol la nivel mondial, Venezuela produce între 2,3 şi trei milioane de barili pe zi, potrivit OPEP sau Guvernului.

Concomitent, rata sărăciei, şomajului, analfabetismului sau mortalitatea infantilă au scăzut în mod sensibil.

Potrivit Comisiei Economice ONU pentru America Latină (CEPAL), de exemplu, rata sărăciei a scăzut de la 49,9% în 1999 la 27,8% în 2010, iar analfabetismul s-a diminuat de la 9,1% în 1999 la 4,9% în 2011.

Repartizarea bogăţiei nu a suferit, în schimb, modificări profunde. Tot potrivit CEPAL, în 2010 45,2% dintre resurse continuau să revină unei proporţii de 20% dintre cei mai bogaţi venezueleni, în timp ce 20% dintre cei mai săraci împărtăşesc 5,4%.

- Excluşii, în centrul societăţii

"Chavez a oferit Venezuelei un nou lucru inestimabil. El a constrâns societatea să se concentreze asupra a ceea ce a fost, este şi va fi marea temă a Americii Latine, şi anume inegalităţile", a declarat pentru AFP analistul Barrera Tyska, coautor al unei biografii de referinţă despre "Comandante" ("Hugo Chavez sin uniforme").

"El a procedat la o repartiţie mai echitabilă şi democratică a rentei petroliere şi a oferit celor excluşi conştiinţa locului lor în societate", continuă Tyska.

Cu toate acestea, nu înseamnă că puterea chavistă a investit profitabil, cum ar fi putut să o facă, miliardele de dolari. "Măsurile sociale, care au avut un impact politic, nu au soluţionat problemele structurale, (deoarece) sunt gândite ca politici de urgenţă", apreciază istoricul Margarita Lopez Maya.

Ea citează ca exemplu cazul Marcal, un program de distribuire de alimente într-o ţară care aproape că nu mai desfăşoară nicio activitate agricolă, în contextul în care statul a efectuat exproprieri pe o suprafaţă de aproximativ trei milioane de hectare.

Lopez Maya citează totodată "Misiunea Locuinţa", un plan de creare a aproximativ trei milioane de locuinţe lansat în 2010. Acesta a condus la construirea de locuinţe în zone lipsite de orice fel de servicii, în dispreţul tuturor regulilor urbanismului, în opinia sa.

"Aceasta este o misiune special creată cu scopul de a atrage alegători", declară Lopez Maya, subliniind că niciunul dintre aceste programe "nu poate să fie auditat", deoarece sunt finanţate printr-un fond prezidenţial, despre care Chavez spune că nu îi va supravieţui în cazul în care nu va fi reales.

Exproprierea de către stat a sute de întreprinderi din toate sectoarele economice, controlul dur al comerţului sau stabilirea preţurilor anumitor alimente de bază nu au împiedicat inflaţia să galopeze (27,6% în 2011, potrivit băncii centrale) şi nici apariţia unor perioade de penurie alimentară.

- "Proprietatea socială" a mijloacelor de producţie

Potrivit preşedintelui organizaţiei patronale Fedecamaras Jorge Botti, aproximativ 1.600 de companii au fost trecute sub controlul unui stat care producea în 2009 30% din PIB-ul ţării.

Sectorul privat este "din ce în ce mai puţin viguros", îşi exprimă regretul Botti. În opinia sa, "în spatele eufemismului «proprietate socială»", utilizat de către putere, "mijloacele de producţie sunt pe cale să fie trecute în mod treptat în proprietatea statului", o ilustrare a "socialismului secolului XXI" drag preşedintelui Chavez, potrivit căruia capitalismul "condamnă specia umană".

În paralel cu o situaţie economică contrastantă - nivelul oficial al şomajului este de 6,5%, dar 41% din populaţia activă este angajată în sectorul gri în 2011, potrivit datelor Băncii centrale -, venezuelenii se confruntă totodată cu flagelul unei violenţe aflată într-o creştere constantă, în special la Caracas.

Potrivit Guvernului, ţara a înregistrat în 2011 o rată a crimelor de 50 la 100.000 de locuitori (populaţia este de 28,9 milioane de persoane), cea mai ridicată din America de Sud.

Margarita Lopez Maya susţine că această situaţie se explică printr-o "descompunere socială exacerbată" de invectivele permanente dintre taberele pro- şi anti-Chavez, impunitate (90% dintre crime nu sunt soluţionate), droguri, dar şi prin lipsa de perspectivă a unui tineret descurajat de o economie rentieră care produce puţin.

Citeşte şi: CRONOLOGIE: Lunga şi tumultuoasa carieră politică a preşedintelui venezuelean Hugo Chavez

Citeşte şi: ALEGERI ÎN VENEZUELA: Hugo Chavez candidează pentru un nou mandat în cadrul unui scrutin neobişnuit de strâns