Cum sărbătoresc ucrainenii primul lor Crăciun de la începutul invaziei ruse

Lista celor care au murit este mai lungă decât cea a celor încă în viaţă.

„Am scris pentru siguranţa şi sănătatea prietenilor mei, a rudelor, a luptătorilor armatei ucrainene şi a tuturor ucrainenilor”, spune el.

„În această zi sfântă de Crăciun, Dumnezeu să protejeze Ucraina şi să ne dea putere şi hotărâre pentru victorie”.

Ucrainenii sărbătoresc primul lor Crăciun de la invazia rusă din februarie.

Într-o mişcare istorică, Biserica Ortodoxă Ucraineană a oferit parohiilor din întreaga ţară posibilitatea de a alege să marcheze 25 decembrie împreună cu restul lumii creştine - o ruptură faţă de tradiţia ortodoxă estică de a sărbători pe 7 ianuarie.

„Pentru unii este posibilitatea de a sărbători cu întreaga lume. Pentru unii este posibilitatea de a sărbători departe de Rusia”, spune părintele Georgii Kovalenko, preotul de la Sfânta Sofia.

„Crăciunul are o semnificaţie foarte literală pentru ucrainenii de astăzi. Sfânta familie nu a găsit un loc unde să stea - au rămas fără adăpost. La fel ca ucrainenii care şi-au pierdut casele, sfânta familie şi Hristos au fost refugiaţi”, adaugă el.

La jumătatea predicii părintelui Georgii, sirenele de raid aerian au pornit. În loc de clopotele de Crăciun, au răsunat puternic claxonul şi instrucţiunile de a se adăposti. Dar, în loc să se grăbească spre un adăpost, slujba a continuat pe măsură ce au sosit mai mulţi. Sala s-a umplut de oameni adânc înfipţi în rugăciune, amintindu-şi în închinarea lor că ţara lor este încă în război.

În timp ce milioane de ucraineni rămân separaţi de cei dragi, unele familii au reuşit să se reunească.

Parlamentarul şi apărătorul drepturilor omului, Lesia Vasalenko, s-a întors cu copiii ei mici pentru Crăciun. Activitatea sa a făcut-o vulnerabilă la asasinat, iar teama pentru familia sa a determinat-o să-i trimită în Marea Britanie pentru siguranţa lor. Suferind de dorul de casă, ea şi-a adus cei trei copii acasă pentru a sărbători alături de familia din Korostyshiv. Ei îşi văd bunicii pentru prima dată de la începutul războiului.

„Fiecare dintre ei are nevoie de mama lor într-un fel sau altul. Le lasă cicatrici care vor deveni evidente în anii următori”, spune doamna Vasalenko.

„Această oboseală este ceea ce Rusia se pricepe să joace. Şi nu avem niciun drept - niciun drept moral - în Ucraina sau oriunde altundeva să ne obosim de acest lucru”.