Politico: Suspendarea preşedinţiei ungare a UE nu ar fi o sancţiune, ci o măsură de precauţie

Premierul Viktor Orbán, cel mai longeviv lider actual al unei ţări membre a Uniunii Europene, a transformat Ungaria într-o "autocraţie electorală" care nu mai poate fi considerată o "democraţie funcţională". Şi totuşi, Ungaria urmează să preia preşedinţia rotativă a Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2024.

Întrucât acest lucru ar putea conduce blocul în teritoriu necunoscut, simpla perspectivă a iminentei preşedinţii a Ungariei ridică o întrebare legitimă, dar incomodă: Cum poate o ţară membră a UE, cum ar fi Ungaria sau Polonia, care a fost găsită de mai multe ori în situaţia de a încălca valorile fundamentale ale UE şi căreia i-au fost suspendate fondurile, să prezideze în mod credibil una dintre principalele instituţii ale UE?

Preşedinţia îi conferă titularului său puterea de a stabili agenda Consiliului UE, prezidând practic toate reuniunile care au loc între cei 27 de miniştri ai UE şi reprezentând Consiliul în relaţiile cu celelalte instituţii. Se aşteaptă ca orice guvern care deţine preşedinţia să acţioneze ca un "broker onest" pentru cele 27 de ţări membre.

Astfel, se pune întrebarea cum un guvern care face obiectul procedurii articolului 7 pentru nerespectarea sistematică a valorilor fundamentale ale UE şi ale cărui fonduri UE sunt suspendate ar putea prezida reuniunile Consiliului menite să abordeze aceleaşi probleme. În plus, sprijinul mai puţin direct al Budapestei pentru Ucraina ridică şi mai mult miza pentru întregul bloc comunitar

Posibilitatea de a suspenda preşedinţia rotativă a unei ţări membre este un lucru care a rămas multă vreme limitat la speculaţii academice. Cu toate acestea, având în vedere că Parlamentul European le cere acum liderilor UE să blocheze preşedinţia Ungariei cu o largă majoritate, astăzi pare mai probabilă ca niciodată.

În acest scop, există deja mai multe opţiuni pentru a modifica preşedinţia rotativă viitoare a unei ţări membre.

Una dintre opţiuni este ca, printr-un vot cu majoritate calificată, toate ţările membre ale UE să modifice ordinea naţiunilor care urmează să deţină preşedinţia. Acest lucru ar putea împinge dreptul Ungariei de a deţine preşedinţia până la o dată nedeterminată, până când aceasta va reveni în cadrul normelor obligatorii ale UE.

O cale alternativă ar putea fi ca cele două guverne care deţin următoarele două preşedinţii înaintea Ungariei, Belgia şi Spania în cadrul aşa-numitului sistem trio, să îşi modifice aranjamentele interne şi să modifice agenda preşedinţiei ungare. Ca urmare, toate reuniunile Consiliului care implică statul de drept (cum ar fi articolul 7, suspendarea fondurilor UE, respectarea super-punctelor de referinţă etc.) ar putea fi supervizate de alte guverne în schimb.

În cele din urmă, o altă opţiune ar putea implica o suspendare completă a preşedinţiei Ungariei, Belgia şi Spania urmând să preia fiecare jumătate din cele şase luni ale Ungariei, ceea ce ar duce la o rotaţie de nouă luni.

Având în vedere că preşedinţia Ungariei va începe după următoarele alegeri pentru Parlamentul European, este puţin probabil ca acest caz de amânare sau de suspendare să dispară în curând, ci mai degrabă să capete şi mai mult avânt politic. Iar acest lucru este cu atât mai probabil dacă luăm în considerare faptul că după Ungaria, urmează ca preşedinţia să fie deţinută de Polonia, o altă ţară membră rebelă, a cărei preşedinţie ar ridica multe dintre aceleaşi probleme, deşi nu atunci când este vorba despre Ucraina.

Astfel, liderii UE din cadrul Consiliului trebuie să răspundă acum la apelul Parlamentului "de a găsi o soluţie adecvată cât mai curând posibil". Iar dacă nu fac acest lucru, Parlamentul a ameninţat că va lua "măsuri adecvate", cum ar fi boicotarea funcţionării viitoarei preşedinţii a Ungariei, prin reducerea cooperării la un nivel minim.

Între timp, guvernele german, olandez şi suedez şi-au exprimat deja, în mod neaşteptat, un anumit sprijin public pentru această idee, ministrul german pentru Europa, Anna Lührmann, declarând: "Am îndoieli cu privire la măsura în care Ungaria poate reuşi să deţină o preşedinţie de succes". Acelaşi lucru este valabil şi pentru Belgia, Danemarca şi Cipru, toate urmând să împartă preşedinţia în acelaşi an cu Ungaria sau Polonia, deoarece propriile lor reputaţii sunt în joc, având în vedere că pot fi judecate ca fiind complici la primele preşedinţii rebele ale Consiliului din istoria blocului.