Ţara care creează sclavi: Povestea omului care nu ştia că există sentimente

Un fost corespondent din Asia de Est al Washington Post a urmărit povestea vieţii lui Shin Dong-hyun. "Shin s-a născut sclav şi a fost crescut în spatele unui gard electrificat de sârmă ghimpată", scrie el.

Shin a trăit fără să înţeleagă conceptele de iubire, încredere sau prietenie. Viaţa lui a fost presărată doar cu bătăi, foamete şi muncă silnică. Singurul lui scop era să asculte de gardieni, să pârască alţi prizonieri şi să fure mâncare atunci când poate. La 14 ani, şi-a privit mama şi fratele când au fost executaţi, act care însă nu i-a adus sentimente de milă sau regret. A fost crescut să muncească până când moare, undeva pe la vârsta de 40 de ani. Nu cunoscuse pe nimeni în afara Lagărului 14, locul în care îşi petrecea viaţa.

La 23 de ani, Shin a evadat şi în următorii patru ani şi-a construit un drum prin Coreea de Nord, o ţară asemănătoare, dar la o scară mai mare, Lagărului 14. Apoi a reuşit să fugă în China, pentru a ajunge în sfârşit în Statele Unite ale Americii.

Spune despre el că nu a ştiut ce sunt sentimentele umane şi de-abia când a devenit un om liber a început să înveţe despre ele. Când şi-a văzut colegul de şase ani omorât în bătaie de profesor pentru că a furat cinci boabe de porumb, Shin a rememorat că nu a fost prea afectat atunci. "Nu ştiam ce e mila sau tristeţea. Acum, că sunt afară, învăţ să am sentimente. Am învăţat să plâng. Simt că devin uman", a spus Shin.

La şapte ani după evadare, Shin însă nu crede că şi-a atins ţelul. "Am evadat fizic. Nu am evadat încă şi psihologic", explică el.

Lagărele de concentrare din Coreea de Nord, care au rezistat de două ori mai mult până acum decât cele sovietice şi de 12 ori mai mult decât cele naziste, pot fi uşor reperate din imaginile provenite de la sateliţi. Unul dintre acestea este mai mare decât suprafaţa oraşului Los Angeles. Împreună, toate găzduiesc aproximativ 200.000 de oameni. Sunt vizibile, dar oamenii nu vor să le vadă, iar povestea lui Shin explică şi de ce, mai notează sursa citată.

Profesorul de la Universitatea Georgetown, Victor Cha, a explicat ura nord-coreenilor pentru Statele Unite ale Americii prin faptul că elevii învaţă conjugările din gramatică prin a recita "Noi am omorât americani", "Noi omorâm americani", "Noi vom omorî americani".