Giulgiul din Torino este autentic? Ce arată noile analize despre pânza atribuită lui Hristos

Giulgiul din Torino este o pânză de in lungă de aproximativ 4,3 metri, pe care se observă imaginea frontală și dorsală a unui bărbat cu urme asociate crucificării. Pentru numeroși credincioși, țesătura ar fi învelit trupul lui Iisus Hristos după coborârea de pe cruce.

Știința nu a putut demonstra această identitate. Cea mai importantă analiză directă a vârstei pânzei a indicat o origine medievală, iar cercetările publicate în 2026 nu au răsturnat rezultatul.

Istoria documentată începe în Franța medievală

Nu există o succesiune neîntreruptă de documente care să lege giulgiul de Ierusalimul secolului I. Prima sa apariție istorică sigură este în localitatea Lirey din Franța, între anii 1353 și 1356.

În 1453, pânza a intrat în posesia Casei de Savoia și a fost păstrată la Chambéry. Un incendiu izbucnit în 1532 a deteriorat relicva, lăsând urmele triunghiulare care pot fi observate și astăzi. Călugărițele clarise au reparat ulterior zonele arse.

Giulgiul a fost transferat la Torino în 1578 și se află în prezent în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul. Biserica Catolică permite venerarea sa, dar nu a proclamat oficial că pânza este în mod cert giulgiul funerar al lui Hristos.

Testul care a indicat o origine medievală

La 21 aprilie 1988, specialiștii au prelevat o fâșie dintr-un colț al țesăturii. Mostrele au fost analizate independent prin spectrometrie de masă cu accelerator în laboratoarele universităților din Oxford, Arizona și Zürich.

Rezultatele, publicate în 1989 în revista Nature, au plasat inul între anii 1260 și 1390, cu o probabilitate de cel puțin 95%. Intervalul se suprapune aproape perfect peste perioada în care obiectul apare pentru prima dată în documentele europene.

În acest moment, aceasta rămâne singura datare cu radiocarbon efectuată direct asupra unor mostre prelevate oficial din giulgiu.

A fost analizată din greșeală o reparație?

Contestatarii rezultatului au invocat mai multe probleme. Fragmentul provenea dintr-o singură zonă, aflată aproape de margine. S-a susținut că aceasta putea conține fire adăugate după incendiul din 1532 sau impurități care au influențat măsurătorile.

Alte analize au identificat diferențe statistice între rezultatele celor trei laboratoare și au cerut repetarea testului. Aceste observații au menținut controversa, dar nu au demonstrat că inul ar proveni din secolul I.

În aprilie 2026, cercetătorii Rachel Freer-Waters și A.J. Timothy Jull au publicat în npj Heritage Science o examinare a două fragmente rămase din mostrele analizate la Arizona în 1988.

Fibrele erau compatibile cu țesătura principală a giulgiului. Cercetătorii nu au identificat urme ale unei reparații și nici contaminanți suficienți pentru a compromite datarea. Studiul nu a repetat testul cu radiocarbon, dar slăbește una dintre cele mai cunoscute obiecții: ideea că laboratoarele ar fi primit o bucată medievală adăugată ulterior.

Autorii recunosc totuși că fragmentele examinate sunt foarte mici și nu pot reprezenta întreaga pânză.

De ce un alt studiu a propus o vechime de 2.000 de ani?

În 2022, o echipă italiană a analizat degradarea structurală a celulozei dintr-un fir atribuit giulgiului, folosind împrăștierea razelor X la unghi larg, sau WAXS. Rezultatul a fost considerat compatibil cu o țesătură veche de aproximativ două milenii.

Metoda este însă influențată de temperatura și umiditatea la care materialul a fost păstrat. În plus, analiza a folosit un singur fir, iar proveniența și reprezentativitatea lui au fost contestate. Studiul publicat în revista Heritage nu constituie o nouă datare cu carbon-14 și nu a înlocuit rezultatul din 1988.

Ce a descoperit analiza ADN din 2026?

O cercetare publicată în 2026 în Scientific Reports a examinat urme biologice din mostre colectate oficial în 1978. Au fost identificate fragmente de ADN uman, vegetal, animal și microbian provenite din surse foarte diferite.

Unele semnături genetice sunt întâlnite în Orientul Apropiat, dar altele provin din Europa, India și din plante ajunse pe continent după Antichitate. Cercetătorii au constatat că pânza a fost atinsă și contaminată de numeroși oameni de-a lungul secolelor.

Autorii precizează că analiza ADN nu poate stabili vârsta giulgiului și nici locul în care a fost produs. Urmele orientale nu demonstrează că pânza s-a aflat la Ierusalim sau că a învelit trupul lui Hristos.

Originea imaginii de pe țesătură rămâne discutată. În privința vârstei însă, cele mai solide măsurători directe indică în continuare Evul Mediu. Pentru schimbarea acestei concluzii ar fi necesare mostre noi, prelevate din mai multe zone, și o datare repetată în condiții transparente.

Poate te interesează și: Nu doar Roma și Veneția. Cele cinci comori ascunse ale Italiei pe care merită să le descoperi