Un accident suferit la locul de muncă trebuie declarat ca atare, chiar dacă persoana lucra fără contract. Angajatorul poate încerca să ascundă munca nedeclarată și să îi ceară lucrătorului să susțină că s-a rănit acasă. Acceptarea acestei versiuni poate îngreuna recunoașterea accidentului și obținerea despăgubirilor.
În Italia, lipsa contractului scris nu exclude automat protecția INAIL. Lucrătorul trebuie însă să dovedească faptul că muncea pentru angajator și să explice împrejurările în care s-a produs accidentul.
Într-o situație de urgență, prioritatea este apelarea numărului 112 sau prezentarea la cel mai apropiat Pronto Soccorso. Lucrătorul trebuie să descrie exact ce făcea, unde se afla și pentru cine muncea.
Medicul trebuie să întocmească certificatul de accident de muncă și să îl transmită electronic către INAIL. Lucrătorul primește datele de identificare ale certificatului și trebuie să își informeze imediat angajatorul, inclusiv atunci când leziunea pare ușoară.
INAIL precizează că angajatorul trebuie să depună declarația în termen de două zile de la primirea datelor certificatului, dacă prognosticul depășește trei zile. Pentru accidentele mortale sau cu pericol de moarte, termenul este de 24 de ore. :chatgpt-content-reference{index=”0″}
Asigurarea italiană împotriva accidentelor de muncă funcționează, pentru salariații care desfășoară activități asigurate, pe baza principiului automaticità delle prestazioni. Lucrătorul poate primi prestații chiar dacă angajatorul nu l-a declarat, nu l-a asigurat sau nu a plătit contribuțiile către INAIL.
Instituția explică acest principiu în pagina dedicată asigurării împotriva accidentelor de muncă. Regula nu se aplică în același mod lucrătorilor independenți, pentru care situația contribuțiilor poate influența plata prestațiilor economice. :chatgpt-content-reference{index=”1″}
Dacă angajatorul refuză să declare accidentul, lucrătorul poate merge personal la sediul INAIL competent pentru domiciliul său, cu o copie a certificatului medical. Se poate adresa și unui patronato, unui sindicat sau unui avocat specializat în dreptul muncii.
Dacă accidentul este recunoscut, protecția poate include tratament medical, recuperare, proteze, indemnizație pentru incapacitate temporară și despăgubiri pentru sechele permanente. În caz de deces, anumite prestații pot reveni membrilor familiei.
Pentru incapacitatea temporară totală, indemnizația INAIL este plătită din a patra zi după accident. Aceasta reprezintă 60% din remunerația medie zilnică până în ziua a 90-a și 75% începând cu ziua a 91-a, până la vindecarea clinică.
Angajatorul datorează salariul integral pentru ziua accidentului și 60% pentru următoarele trei zile, dacă contractul colectiv aplicabil nu prevede condiții mai bune. În cazul muncii nedeclarate, obținerea acestor sume poate necesita o reclamație și dovedirea salariului real. :chatgpt-content-reference{index=”2″}
Faptul că nu există un contract nu înseamnă că raportul de muncă nu poate fi demonstrat. Sunt utile:
Documentele trebuie păstrate în forma originală. Lucrătorul nu ar trebui să semneze declarații pe care nu le înțelege și nici acte prin care accidentul este prezentat drept unul casnic.
Accidentul de muncă și existența raportului de muncă sunt analizate prin proceduri distincte. Pentru regularizarea perioadei lucrate, recuperarea salariilor, contribuțiilor, orelor suplimentare și a TFR-ului, persoana poate sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Inspectoratul pune la dispoziție formularul INL 31 și în limba română. În acesta pot fi indicate perioada lucrată, programul, remunerația, persoana care dădea ordinele și eventualii martori. :chatgpt-content-reference{index=”3″}
Sesizarea nu trebuie amânată. Cu cât trece mai mult timp, cu atât pot dispărea imaginile video, mesajele, martorii și alte probe necesare pentru reconstituirea accidentului.
Poate te interesează și: Concediul medical în Italia: când poate fi plătită și ziua dinaintea certificatului