Priscilla Presley: „Elvis a fost marea dragoste a vieţii mele”

Şi-a văzut întreaga viaţă pe ecran, s-a văzut din nou copilă la 14 ani în Wiesbaden, la o bază americană, fascinată de Elvis Presley, care în 1959 era deja celebru şi făcea armată acolo. A urmat apoi povestea lor unică în timp ce Elvis devenea Regele Rock 'n' Roll-ului, căsătoria în 1967 şi nouă luni mai târziu naşterea Lisei, apoi criza şi decizia de a-l părăsi în 1972.

„Este dificil să urmăreşti un film despre tine, despre viaţa ta, despre dragostea ta. Finalul filmului, când ea pleacă, este partea care m-a emoţionat cel mai mult", spune Priscilla Presley, în vârstă de 78 de ani, care nu-şi poate stăpâni emoţia, scrie ANSA.

În luna ianuarie a acestui an, ea a fost nevoită să îşi ia rămas bun de la fiica ei, Lisa Marie, care a murit din cauza unei ocluzii intestinale.

Ea a decis să însoţească la Veneţia filmul „Priscilla”, regizat de Sofia Coppola, bazat pe memoriile din 1985, „Elvis and Me”.

„Ai făcut o treabă bună, ţi-ai făcut bine temele", a continuat ea: „A fost foarte dificil pentru părinţii mei să ne înţeleagă pe Elvis şi pe mine, era o mare diferenţă de vârstă, eram în primul an de liceu, iar interesul lui pentru mine nu era de înţeles. Dar eu eram acolo şi îl ascultam, îmi spunea totul, temerile lui, speranţele lui, pierderea mamei lui, pe care nu a reuşit să o depăşească niciodată, eu îi ofeream alinare, chiar dacă aveam doar 14 ani. A fost o atracţie unică, nu am făcut niciodată sex cu el, aşa cum ar fi putut crede lumea, era amabil, îmi respecta vârsta, a fost o relaţie diferită, iar când a terminat serviciul militar", continuă văduva Presley, „mă suna tot timpul din America, îmi povestea totul, frustrarea lui ca actor, care era visul lui. Nu ştiu de ce avea atât de multă încredere în mine, poate pentru că eram foarte rezervată, nu mă destăinuiam colegilor mei de şcoală, iar această relaţie se baza pe această complicitate şi confidenţialitate şi aşa a continuat".

„Iar când am plecat, după ce ne-am căsătorit, nu a fost pentru că nu l-am iubit. Elvis a fost dragostea vieţii mele, dar nu mai puteam să-i împărtăşesc stilul de viaţă. Legătura noastră a fost o legătură pentru totdeauna şi m-am asigurat că o va vedea pe fiica noastră, Lisa, şi a făcut-o”, a conchis ea printre lacrimi.

„O poveste despre maturizare”, a spus Coppola despre film, „pentru a povesti cum se formează o personalitate, cum devii cine eşti, cum îţi construieşti o identitate puternică. Mă gândesc, de asemenea, la rolul femeii în acea epocă, la clişeele cunoscute, la ceea ce societatea se aştepta de la ele să facă. Nu este o poveste feministă, ci povestea unei tinere care devine femeie, a unei fascinaţii şi a unui basm care este, totuşi, demontat, chiar şi cu abuzuri psihice”.