Cum pot rețetele de familie să păstreze vie memoria celor dragi? Gemul, un mod de a ne aminti de părinții sau bunicii noștri

Ipoteza a fost propusă de autoarea britanică Nova Weetman, în cadrul unui articol de opinie publicat în The Guardian. 

Autoarea povestește că se simte singură după ce tânăra ei fiică s-a mutat din casă, la fel cum mulți tineri procedează atunci când se angajează sau își continuă studiile. Femeia spune că, după mutarea fiicei ei a primit cadou un pom fructifer, Kumquat, care este un fruct citric, asemănător mandarinelor. An de an, ea așteaptă ca fructele acestuia să se coacă, pentru a face gem la fel cum a făcut mama ei odinioară.

O tradiție de familie

„Gemul este o tradiție pe care am moștenit-o de la mama mea. Împreună cu rețetele ei de budincă de prune, falafeluri cu fasole mare și sos de roșii.

Când eram copil, mama obișnuia să culeagă în fiecare an fructe de Kumquat din grădinile prietenilor ei, apoi petrecea aproape două zile tăind, curățând de semințe, înmuiind, fierbând și punând fructele în borcane, pentru a ne umple dulapurile cu gemul acela portocaliu, strălucitor”, mărturisește autoarea britanică, Nova Weetman.

Scriitoarea își amintește că mama ei le-a făcut gem și nepoților, care s-au îndrăgostit iremediabil de gust.

„Când a murit (n.r. –mama), acum 15 ani, iarna a venit și a trecut fără borcanele noastre obișnuite care să ne țină companie. Am încercat să mâncăm gem făcut din alte fructe: portocale de Sevilla, caise, prune suculente, dar gustul nu ne trezea nicio amintire, iar borcanele rămâneau neterminate în frigider luni întregi”, mărturisește autoarea.

A primit cadou un pomișor de la prieteni

Ea povestește că niște prieteni au fost cei care i-au cumpărat puietul de Kumquat, dar și că a reușit să-l crească în ciuda abilităților sale limitate de grădinărit.

„În primul an în care a înflorit cu muguri albi și delicați, am privit cu încântare cum creșteau fructele, așteptând până când au devenit suficient de mari pentru a fi culese. Copiii mei m-au ajutat să culeg fructele de pe copac. Nu se compara deloc cu recolta din care mama obișnuia să facă gem, dar a umplut un bol”, spune autoarea.

Spune că a tăiat fructele din pom cu furie și nu s-a mai obosit să taie sâmburii. Citise undeva că vor pluti la suprafață în timpul fierberii și pot fi scoși odată cu spuma. De asemenea, nu a respectat nici porția de zahăr, nici nu a lăsat gemul la foc cât trebuia, iar prima compoziție a ieșit mult prea fiartă, cu o textură greșită și o culoare prea închisă.

Gustul copilăriei, retrăit printr-un experiment culinar

Cu toate acestea, gemul a fost mâncat oricum, iar gustul a trimis-o cu gândul imediat la casa părintească, atunci când în fiecare dimineață, înainte de școală, mânca felii de pâine prăjită ee secară, unse cu acest gem de Kumquat, fruct originar din China, dar care se regăsește și în zone precum Taiwan și Filipine.

„În anul următor, am dat dovadă de aceeași răbdare ca mama și am preparat două borcane mari de gem. Aveau o culoare chihlimbarie perfectă, intensă și strălucitoare, cu bucăți de coajă și câte o sâmbure ici-colo”, spune autoarea.

În anul de după a făcut șase borcane, iar într-o seară, când fiica sa a venit în vizită acasă, a luat jumătate de franzelă de pâine făcută în casă, pe care a mâncat-o cu gem din fructe de Kumquat, la fel cum făcea atunci când și ea era mică.

Bineînțeles, poate că aceste fructe specifice sunt mai greu de găsit pe rafturile din România, Spania ori Italia, dar cu siguranță există alte fructe din care putem face gem – la fel ca părinții ori bunicii noștri – și care ne pot aduce aminte de gustul de „acasă”.