Nota de plată a schimbărilor climatice, imposibil de stabilit exact. De ce calculele diferă atât de mult
Stabilirea costurilor economice provocate direct de schimbările climatice este mult mai complicată decât pare. Impactul încălzirii globale asupra fenomenelor meteorologice extreme, precum uraganele și valurile de căldură, diferă de la o regiune la alta, iar modelele climatice nu surprind întotdeauna cu exactitate aceste efecte, potrivit Phys.
Pentru a estima pagubele asociate schimbărilor climatice, cercetătorii compară evenimentele meteorologice reale cu scenarii ipotetice în care încălzirea globală nu ar fi existat.
Există însă două abordări principale: una analizează cât de mult au crescut schimbările climatice probabilitatea producerii unui fenomen extrem, iar cealaltă estimează cât de mult au amplificat intensitatea și efectele sale.
Același uragan, estimări radical diferite
Un exemplu este uraganul Harvey din 2017, care a provocat pagube estimate la 90 de miliarde de dolari.
Prin metoda bazată pe frecvența fenomenelor extreme, cercetătorii au estimat că 75% din aceste costuri ar putea fi asociate schimbărilor climatice.
În schimb, metoda bazată pe intensitate a indicat numai 15% din valoarea pagubelor.
Diferența ridică o întrebare importantă: este una dintre metode greșită sau ambele pot fi corecte?
De ce costurile schimbărilor climatice rămân incerte
Într-un studiu publicat în revista AGU Advances, cercetătorii conduși de A. L. Match au analizat validitatea celor două metode.
Aceștia au introdus un cadru de evaluare bazat pe consecvență: o metodă este considerată validă dacă, aplicată mai multor evenimente de-a lungul timpului, estimează corect totalul costurilor suplimentare provocate de schimbările climatice.
Rezultatele arată că ambele abordări pot îndeplini această condiție, chiar dacă produc estimări foarte diferite pentru un eveniment individual.
Potrivit autorilor, costul schimbărilor climatice asociat unui anumit dezastru este, prin urmare, imposibil de stabilit fără ambiguitate.
Această incertitudine nu poate fi eliminată complet nici prin progrese tehnologice, nici printr-o cunoaștere perfectă a climei și a societății.
Concluziile ar putea limita utilizarea estimărilor în elaborarea măsurilor de adaptare, în reconstrucția după dezastre sau în procesele judiciare privind responsabilitatea pentru pagubele climatice.