FOCUS: Cazul elevei de 12 ani, agresată de trei adolescente, semnal puternic pentru autorităţi

Pe lângă genul acesta de cazuri, care sunt la un pas de a degenera, nu sunt de ignorat recentele agresiuni din Bucureşti, când un tânăr de 20 de ani a fost înjunghiat fatal, iar un altul, de nici 18 ani, este suspect în cazul unui bărbat care a murit după ce a primit un pumn în barbă.

Nici cazurile profesorilor bătuţi sau ale elevilor altoiţi de dascăli nu ar trebui tolerate de guvernanţi.

Într-un studiu al fostului Institut Naţional de Criminologie, desfiinţat în mandatul Monicăi Macovei, se atrăgea atenţia, în 2003, asupra unui "factor extrem de îngrijorător pentru criminalitatea privită global: vîrsta infractorilor, evidenţiindu-se categoria 14 -18 ani, segment social vulnerabil, unde interferează cel mai acut factorii exogeni şi cei endogeni ai criminalităţii".

În anul 2002, autorii minori de infracţiuni reprezentau 6,78 la sută din totalul populaţiei aflate în arest.

"Semnele de îngrijorare privind violenţa contra persoanei se referă în principal la prevalenţa spaţiului privat ca generator de violenţă, la antrenarea minorilor - individual, în grup sau afiliaţi la grupuri de infractori majori - în acte antisociale şi la frecvenţa mare a comportamentelor care afectează ordinea publică şi convieţuirea socială", notau cercetătorii INC în studiul privind "Fenomenul violenţei în societatea românească (1990-2002)".

Societatea românească a suferit în 1990 transformări politice, sociale şi economice care au avut consecinţe vizibile, chiar dramatice în unele dimensiuni şi realităţi sociale. Transformările la nivel macrosocial au influenţat şi determinat modificări diferite atît la nivelul grupurilor sociale, cît şi la nivelul destinelor individuale.

Democratizarea societăţii, ca proces, se produce lent şi dificil, iar participarea oamenilor la schimbarea socială se dovedeşte a fi o atitudine cu carenţe în componenta sa comportamentală, arăta studiul, apreciind că fenomene negative au dezvoltat amplificări, diversităţi în expresia lor cotidiană şi au antrenat disfuncţionalităţi şi diminuări ale autorităţii, atît în spaţiul public - instituţii, organizaţii, cît şi în cel privat - familii, cupluri, relaţii interpersonale.

"Societatea civilă, definită şi funcţionând confuz, ca şi ţesutul social vătămat, se construieşte cu dificultăţi. Structurile guvernamentale învaţă să colaboreze cu cele neguvernamentale, parteneriate instituţionale se creează în efortul de a mări stabilitatea socială şi de a micşora costurile sociale şi psihologice ale tranziţiei. În pofida eforturilor colective, unele fenomene sociale negative, cum este criminalitatea, sunt îngrijorătoare, căpătând forme noi, de o largă diversitate, neîntâlnite înainte de 1990, unele generate de chiar realităţile sociale proprii economiei de piaţă", precizau cercetătorii.

Violenţa este un fenomen care poate fi abordat şi interpretat în mai multe feluri, folosind o diversitate de abordări teoretice, din perspective disciplinare diferite, adesea întrepătrunse, sau profane, ale simţului comun.

Studiul INC a încercat să pună în evidenţă evoluţia acestui fenomen social pe o perioadă - 1990-2002 - şi să aproximeze tendinţele pe care el le exprimă din analiza datelor de care dispuneau la momentul respectiv.

"Fenomenul violenţei este privit în contextul utilizării unor indici generali ai criminalităţii, analizând mai ales violenţa împotriva persoanei şi formele ei diferite de manifestare, acţiuni directe, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială. Interesul nostru s-a îndreptat asupra acelor tipuri de infracţiune care exprimă degradarea relaţiilor interpersonale, creşterea gradului de conflictualitate, avînd consecinţe majore asupra climatului social şi asupra asigurării liniştei şi ordinii publice şi a securităţii individului. În acest fel datele furnizează o imagine de ansamblu a fenomenului violenţei în societatea românească, conturând în acelaşi timp specificităţi ale acestui fenomen în context sud-est european", notau specialiştii.

Acţiunile directe se referă, conform statisticilor judiciare, la infracţiunile mai puţin grave - ameninţare, lovire, insultă, calomnie - pentru care plîngerea persoanei vătămate se adresa comisiei de judecată, în vederea realizării de împăciuire.

Prin Legea 104 din 2 octombrie 1992, comisiile de judecată s-au desfiinţat, partea vătămată urmând a se adresa direct judecătoriei competente. În acest fel, plângerile capătă aspect penal. Totuşi, este evidentă amestecarea unor forme de manifestare a violenţei: loviturile reprezintă forme de violenţă fizică, în timp ce insulta, calomnia, ameninţarea sunt forme de violenţă verbală.

Cercetătorii afirmau că adesea ele se combină, dar există situaţii în care violenţa verbală nu are componentă fizică. Acest lucru este o limită a tipologiei folosite pentru a diferenţia formele de violenţă contra persoanei.

Din analizele bazate pe datele statistice şi documentare, cercetătorii au constatat faptul că pe fondul transformărilor de ordin social, politic, economic, cultural şi al mentalităţilor, tranziţia a generat probleme sociale noi, mai ales legate de anomie şi disfuncţii sociale şi ale comportamentelor individuale.

"Modificarea modului de formare şi redistribuire a veniturilor, polarizarea socială, extinderea fenomenului sărăciei, nesiguranţa locului de muncă, lipsa de perspective sunt numai cîţiva dintre factorii care au afectat coeziunea socială şi au determinat amplificarea fenomenelor antisociale prin sporirea criminalităţii , cu o recrudescenţă crescîndă după 1990, la nivelul tuturor categoriilor de infracţiuni şi persoane", au explicat ei.

Formele de devianţă şi delincvenţă criminală manifestate în societate s-au caracterizat prin tipuri de infracţiuni noi, prin forme organizate, specializate şi profesionalizate.

Infracţiunile cu violenţă contra persoanei înregistrează global creşteri semnificative care oferă motive serioase îngrijorare - tâlhăria, vătămarea corporală, omorul şi tentativa de omor - fapt care necesită o monitorizare atentă a fenomenului violenţei în sensul politicilor de prevenire şi ameliorare a situaţiei şi de asistenţă a victimelor.

Structura criminalităţii, în funcţie de caracteristicile persoanelor condamnate evidenţiază cîteva aspecte îngrijorătoare: majoritatea delictelor sunt comise de cei fără ocupaţie, urmînd cei cu antecedente penale. Acest lucru pune în evidenţă costurile sociale ale tranziţiei (nivelul şomajului) şi lipsa unei politici penale coerente împotriva recidivismului.

Criminalitatea s-a amplificat pe fondul unor condiţii favorizante din cauza disfuncţionalităţilor apărute în sistemul normativ şi instituţional.

Stabilitatea socială şi cea politică au traversat şi ele o perioadă de criză.

Imperfecţiunile legislaţiei româneşti, aflată cu mult în urma evoluţiei fenomenului criminalităţii, au condus la împiedicarea amplificării comportamentelor antisociale. De aceea, perfecţionarea sistemului juridic trebuie să fie promovată continuu pentru asigurarea sentimentului de siguranţă civică, de ordine şi linişte publică şi de stabilitate socială.

Până în 2005, Institutul Naţional de Criminologie a putut da explicaţii ştiinţifice asupra proliferării sinuciderilor, mai ales în rândul tinerilor, asupra percepţiei şi dimensiunii violenţei în anumite zone ale Capitalei, relaţiile deţinuţilor în mediul carceral, motivaţia infracţională la persoanele adulte care execută pedepse în detenţie.

De atunci, odată cu schimbarea conducerii Ministerului Justiţiei, au început şicanele asupra cerectătorilor, motivându-se politic că nu este necesară existenţa unui institut de acest gen în România, astfel că a fost desfiinţat de Guvernul Tăriceanu, în ianuarie 2007.

La momentul inaugurării INC, în martie 2003, oficialii de la Bucureşti, în prezenţa unor experţi străini, subliniau că România rămăsese singura ţară din Europa fără un institut de criminologie, structură necesară în corelarea activităţii ştiinţifice de diagnoză cu prognoza fenomenului criminalităţii, precum şi faptul că înfiinţarea institutului reprezintă un progres în identificarea cauzelor care conduc la comiterea de infracţiuni.

Tot atunci, pentru că în cadrul mai multor instituţii publice funcţionau departamente ale căror atribuţii vizau cercetarea cauzelor şi dinamicii fenomenului criminalităţii, precum şi identificarea soluţiilor de prevenire şi control ale acestuia, guvernanţii au apreciat utilă unificarea tuturor departamentelor prin înfiinţarea Institutului Naţional de Criminologie (INC). Această soluţie asigura, în acelaşi timp, şi transpunerea în practică a dispoziţiilor normative în materia elaborării strategiilor naţionale de prevenire a diferitelor forme de manifestare ale fenomenului criminalităţii.

Dacă, prin desfiinţarea INC, în ianuarie 2007, Guvernul a dat semnalul că nu ar mai avea nevoie de o prognoză a fenomenului criminalităţii, în urma înregistrării ultimelor cazuri de agresivitate ar trebui găsite urgent soluţii, până când acele secvenţe transmise de televiziunile americane cu atacuri armate în şcoli sau cu dispute între găşti pentru împărţirea influenţei în unităţile de învăţământ nu vor deveni subiecte în jurnalele româneşti.

( Material realizat de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro )