FOCUS: Dosarul privatizării Romtelecom, tratat cu superficialitate de procurorii PICCJ

Investigaţiile privind acordarea comisionului de 8,4 milioane de dolari pentru consultanţă în privatizarea companiei Romtelecom au fost insuficiente, procurorii, care au închis dosarul, dând dovadă de superficialitate, consemnează instanţa supremă, care impune redeschiderea cazului.

204 afişări
Imaginea articolului FOCUS: Dosarul privatizării Romtelecom, tratat cu superficialitate de procurorii PICCJ

FOCUS: Dosarul privatizării Romtelecom, tratat cu superficialitate de procurorii PICCJ (Imagine: Mediafax Foto)

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a constatat că asupra aspectelor semnalate în plângerea petiţionarului Dan Cristian Ionescu, referitoare la tragerea la răspundere penală a şapte demnitari români membrii ai Comitetului de coordonare a privatizării Romtelecom şi ai Guvernului Radu Vasile, atât sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi de neglijenţă în serviciu, pentru înşelăciune, corupţie, subminarea economiei naţionale, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, "procurorul nu a făcut în niciun fel referire" şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Radu Sârbu - preşedinte al Consiliului de administraţie a Fondului Proprietăţii de Stat, Sorin Pantiş - ministrul Comunicaţiilor, Petrişor Peiu - preşedintele Consiliului de Administraţie al SNT Romtelecom SA, Vlad Ţepelea - preşedintele CA al FPS, Flavius Baias - secretar de stat în Ministerul Justiţiei, Victor Babiuc - ministrul Apărării Naţionale şi Decebat Traian Remeş - ministrul Finanţelor.

Instanţa supremă a analizat actele aflate la dosarul penal privind comisionul de 8,4 milioan de dolari, acordat de FPS firmei Goldman-Sachs pentru consultanţa oferită la privatizarea Romtelecom şi a hotărât - printr-o decizie din 30 ianuarie, a cărei motivare a fost dată publicităţii recent - anularea soluţiilor date de Secţia de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul instanţei supreme, dispunând efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale reclamate de petiţionarul Ionescu împotriva a 11 foşti demnitari ai Guvernului CDR.

Instanţa supremă notează în decizia sa faptul că în anul 1997, Ministerul Comunicaţiilor a demarat privatizarea Regiei autonome Romtelecom, iar prin HG 673/1997 această regie a fost transformată în societate comercială sub denumirea de Societatea Naţională de Telecomunicaţii "Romtelecom" SA.

În cadrul acestui proces de privatizare ministrul comunicaţiilor Sorin Pantiş a emis ordinul 56 din 18 februarie 1997, prin care a dispus ca Romtelecom să angajeze consultanţa necesară în vederea selectării unui investitor strategic.

Prin ordinul aceluiaşi ministru numărul 95 din 14 martie 1997, au fost desemnaţi membrii comisiei de selectare a ofertelor firmelor de consultanţă. La 14 iulie 1997 a fost desemnată câştigătoare a licitaţiei organizate firma Goldman Sachs International, care ulterior a încheiat un contract de consorţiu cu alte patru firme.

În 5 august 1997 s-a încheiat contractul de consultanţă, partea română fiind reprezentată de Ministerul Comunicaţiilor şi Romtelecom, în calitate de clienţi, plata consultanţei urmând a fi făcută de Romtelecom, conform clauzelor contrctului. Pachetul de acţiuni al Romtelecom a fost transferat la 3 iunie 1998 de la Ministerul Comunicaţiilor la Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), pe baza unui protocol. Deoarece iniţiatorii privatizării şi salariaţii FPS şi-au dat seama că etapele privatizării şi contractul de consultanţă s-au încheiat în afara unui cadru legal, au demarat acte ulterioare, menite să legalizeze pe cele îndeplinite deja.

Astfel, s-a constatat că, prin HG 338 din 29 iunie 1998, FPS a fost mandatat să negocieze privatizarea Romtelecom SA, iar prin articolul 1.1 al aceleiaşi hotărâri s-a dispus ca procesul de privatizare să se desfăşoare sub îndrumarea unui Comitet de coordonare a privatizării format din primul ministru, ministrul Justiţiei, ministrul Apărării Naţionale, ministrul Privatizării, ministrul Comunicaţiilor şi ministrul Finanţelor. Comitetul de coordonare, în îndeplinirea sarcinilor fixate prin HG nr. 338/1998, a emis 8 decizii, prin cea cu numărul 7 fiind declarată câştigătoare a negocierilor firma OTE Grecia, pentru care a participat la licitaţie firma Oterom LTD Cipru.

La 12 noiembrie 1998 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru o cotă de 21,21 la sută din acţiunile deţinute de Fondul Proprietăţii de Stat la Romtelecom, firma de consultanţă propunând prin proiectul de contract ca plata serviciilor prestate de ea să fie făcută de această instituţie.

Membrii Comitetului de coordonare, în scopul exonerării Romtelecom de la plata serviciilor de consultanţă, au iniţiat şi aprobat un act adiţional la contractul din 5 august 1997, în care se preciza că responsabilităţile de plată reveneau Fondului Proprietăţii de Stat, care devenise parte a convenţiei.

Actul adiţional a fost furnizat de una din firmele de consultanţă şi a fost aprobat în şedinţa Consiliului de administraţie al FPS din 8 decembrie 1998 şi apoi supus aprobării Comitetului de coordonare însoţit de un proiect de decizie. În 29 decembrie 1998, Comitetul de coordonare a aprobat plata serviciilor de consultanţă în sumă de 8,4 milioane de dolari şi, implicit, a taxelor şi impozitelor aferente în valoare de 39,8 miliarde lei. După ce FPS a primit de la Goldman Sachs International factura, la data de 31 decembrie 1998 a ordonat băncii efectuarea plăţii.

Pentru a se dispune clasarea sub aspectul infracţiunii de înşelăciune în convenţii s-a reţinut că funcţionarii FPS, care au propus încheierea actului adiţional, Radu Sârbu, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Marinescu Corneliu, Gutim Eugenia şi membrii Comitetului de coordonare, care l-au aprobat că nu au fost induşi în eroare şi au semnat înscrisurile elaborate în cunoştinţă de cauză. S-a apreciat că problema esenţială este dacă, în mod justificat şi în conformitate cu prevederile legale în materie, FPS a suportat costurile consultanţei.

Referitor la această problemă s-a menţionat că de la încheierea contractului de consultanţă (5 august 1997 şi până la data plăţii 31 decembrie 2001) SNT Romtelecom şi-a schimbat structura de capital prin vânzarea activelor.

Din verificările efectuate, a reieşit că nota prin care s-a propus încheierea actului adiţional la contractul de consultanţă din 5 august 1997 a fost semnată de Radu Sârbu în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie a Fondului Proprietăţii de Stat, Sorin Pantiş - ministrul Comunicaţiilor, Petrişor Peiu pentru preşedintele Consiliului de Administraţie al SNT Romtelecom SA - Vlad Ţepelea, de Flavius Baias - secretar de stat în Ministerul Justiţiei, Victor Babiuc - ministrul Apărării Naţionale şi Decebat Traian Remeş - ministrul Finanţelor.

Decizia 8/1998 prin care s-a aprobat ca plata contractului de consultanţă să fie suportată de FPS din sumele încasate din vânzarea activelor preluate de la SNT Romtelecom a fost semnată de primul ministru Radu Vasile. Actul adiţional la constractul de consultanţă a fost semnat de Sorin Pantiş - ministrul Comunicaţiilor, Vlad Ţepelea - preşedintele Consiliului de administraţie al FPS.

S-a conchis că, în mod justificat, Fondul Proprietăţii de Stat a suportat consultanţa şi că în această privinţă a existat temei legal, în sarcina funcţionarilor şi a demnitarilor nominalizaţi neputându-se reţine că şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi că au produs o pagubă bugetului de stat.

În temeiul articolului 278 din Codul de procedură penală (Cpp) petiţionarul Dan Ionescu a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia 12397/4959/2007 din 5 octombrie 2007, dată de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se dispune astfel, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în dosarul 230/D/P/2005 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) s-a dispus, în baza art. 11 pct.1 lit.a şi art.10 lit.d Cod procedură penală, clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii de către autori necunoscuţi a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 din Codul penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Totodată, în baza art.38 Cod procedură penală s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul infracţiunii prev. de art. 249 Cod penal.

În 14 mai 2001, ofiţeri din cadrul IGP - Direcţia Poliţie Economico-Financiară s-au sesizat din oficiu în legătură cu încheierea unui act adiţional la contractul de consultanţă dintre Ministerul Comunicaţiilor şi Romtelecom SA, în calitate de clienţi şi consorţiul Goldman Sachs International, în calitate de consultanţi, prin care obligaţia de plată a consultanţei prestate de consorţiu, în sumă de 8,4 milioane de dolari (ce revenea în sarcina Rometelecom SA, conform contractului de consultanţă) a fost preluată de FPS.

Ulterior, la 30 mai 2001, organele de control au constatat că plata consultanţei în valoare de 8,4 milioane de dolari s-a efectuat de către FPS fără bază legală, în urma încheierii unui act adiţional la 30 decembrie 1998, aspect menţionat în nota de constatare a Direcţiei Generale de Îndrumare şi Control Fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, stabilindu-se, de asemenea, că plata sumei anterior menţionate (plată efectuată la extern cu titlul de onorariu) nu era în conformitate cu prevederile OUG 88/1997.

Rezoluţia dată la 21 decembrie 2006 în dosarul 661/2005 al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin.6 şi art.10 lit.a Cod procedură penală, neînceperea urmărorii penale faţă de numiţii Vasile Radu, Baias Flavius, Remeş Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea, Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu şi Gutin Eugenia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 249 Cod penal este legală şi temeinică, neidentificându-se indicii că persoanele cercetate ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 249 din Codul penal, constatându-se totodată că, prin procesul verbal din 5 octombrie 2007, în temeiul art. 195 Cod procedură penală s-a dispus îndreptarea erorii materiale a rezoluţiei cu acelaşi număr din 21 decembrie 2006 în sensul menţionării în dispozitivul acesteia şi a "fostului ministru al Apărării Naţionale Victor Babiuc, a fostului preşedinte al Consiliului de administraţie al FPS Radu Sârbu".

Fiind nemulţumit de soluţia dată, petiţionarul, în termen legal a formulat plângere, ce a fost înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 9746/1/2007.

În susţinerea plângerii formulate, aceasta a depus la dosar o copie a plângerii formulată şi înaintată Procurorului general, din care rezultă că acesta s-a referit în mod explicit la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 Cod penal, dar şi la cele privind subminarea economiei naţionale prevăzută de art. 165 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 Cod penal, cu privire la care în rezoluţia nr. 661/P/2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică dată la 21 decembrie 2006 nu s-a făcut nicio menţiune.

Instanţa supremă apreciază că plângerea formulată de petiţionar este fondată.

Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interesel legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum de altfel a procedat şi petiţionarul prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţă.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea formulată iniţial de petiţionarul Ionescu Dan Cristian a vizat tragerea la răspundere penală a şapte demnitari români membrii ai Comitetului de coordonare a privatizării Romtelecom, atât sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi de neglijenţă în serviciu, fapte prevăzute de art. 215 Cod penal şi respectiv de art. 249 Cod penal, dar şi cu privire la fapte de corupţie, respectiv luare de mită prev. de art. 254 Cod penal, subminarea economiei naţionale prevăzută de art. 165 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal şi presupuse a fi săvârşite de aceeaşi intimaţi (potrivit plângerii formulate la 6 decembrie 2004 şi înregistrate la Parchetul Naţional Anticorupţie sub nr. 7978 din aceeaşi dată-fila 33 dosar instanţă) aspecte asupra cărora procurorul nu a făcut în niciun fel referire.

Pe de o parte, se constată că rezoluţia 661/2005 dată la 21 decembrie 2005 în dosarul cu acelaşi număr de Parchetul instanţei supreme, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor Vasile Radu, Baias, Flaviu, Remes Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu şi Gutin Eugenia nu este legală şi nici temeinică, urmând a fi desfiinţată, întrucât petiţionarul a formulat iniţial plângere împotriva a şapte intimaţi, iar în rezoluţia menţionată se face referire la un număr de nouă intimaţi, respectiv 11 intimaţi, iar faptele sesizate sunt mai numeroase şi mai complexe decât cele în legătură cu care s-au efectuat acte premergătoare şi s-a dispus deja soluţia atacată, supusă astăzi analizei Înaltei Curţi.

De asemenea, în mod surprinzător, spune ICCJ, după aproximativ doi ani de la emiterea acestei rezoluţii, prin procesul verbal încheiat la data de 5 octombrie 2007, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul 661/P/2005 a îndreptat eroarea materială strecurată, completând dispozitivul rezoluţiei cu încă doi intimaţi: Sârbu Radu şi Babiuc Victor, fără însă a se putea constata cu certitudine dacă s-au efectuat acte premergătoare în legătură cu faptele sesizate şi faţă de aceşti doi intimaţi.

Pe de altă parte, se constată că procurorul a procedat greşit apreciind drept eroare materială neincluderea în dispozitivul rezoluţiei a încă doi intimaţi, întrucât din analiza conţinutului rezoluţiei criticate nu rezultă niciun moment că în cadrul cercetărilor efectuate cu ocazia actelor premergătoare, procurorul sesizat cu plângerea iniţială formulată de petiţionar, ar fi întreprins cercetări şi în ceea ce-i priveşte pe intimaţii Babiuc Victor şi Sârbu Radu, iar în caz afirmativ nu se poate cunoaşte sub ce aspecte au fost aceştia cercetaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 195 Cod procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. Or, în speţă, modalitatea aleasă de organul de urmărire penală pentru a completa dispozitivul este ilegală dacă ne raportăm la conţinutul rezoluţiei nr. 661/P/2005, în cuprinsul căreia nu s-a făcut niciun moment referire la aceşti doi intimaţi Sârbu Radu şi Babiuc Victor.

De altfel, se mai reţine că, deşi petiţionarul a sesizat Parchetul cu mai multe fapte de natură penală - presupuse a fi fost săvârşite de intimaţi -, procurorul a ignorat aceste aspecte, făcând referire numai la fapta prevăzută de art. 249 din Codul penal, trecând cu prea mare uşurinţă peste elementele sesizate de petiţionar cu privire la faptele de mare corupţie, fără să facă nicio menţiune dacă, eventual, dosarul s-ar fi disjuns sau s-ar fi trimis cauza spre competentă soluţionare la o altă unitate de parchet, posibil Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Înalta Curte mai reţine că nici rezoluţia 12397/4959/2007 din 5 octombrie 2007 nu poate fi menţinută ca legală şi temeinică, fiind evidentă superficialitatea cu care s-a confirmat rezoluţia dată de procuror, data emiterii acesteia coincizând cu data procesului verbal prin care s-a dispus îndreptarea aşa numitei "erori materiale evidente" din cuprinsul dispozitivului rezoluţiei nr. 661/P/2005 din 21 decembrie 2005.

Prin urmare, se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, împotriva intimaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 249 din Codul penal, nu este completă şi nu a avut în vedere toate faptele astfel cum au fost precizate de petiţionar (potrivit plângerii formulate la 6 decembrie 2004 şi înregistrată la Parchetul Naţional Anticorupţie sub 7978 din aceeaşi dată-fila 33 dosar instanţă), presupuse a fi săvârşite de aceştia, nefiind relevante temeiurile de drept reţinute, respectiv dispoziţiile art.10 d din Codul de procedură penală, temeiuri care nu corespund situaţiei de fapt, insuficient cercetată în faza actelor premergătoare.

Faţă de cele mai sus-menţionate şi faţă de amploarea şi complexitatea materialului probator anexat cauzei, se impune ca, pentru clarificarea tuturor acestor aspecte, procurorul să efectueze actele premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul tuturor faptelor reclamate de petiţionarul Ionescu Dan Cristian, faţă de intimaţii Vasile Radu, Baias Flavius, Remeş Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu, Gutin Eugenia cât şi faţă de intimaţii Sârbu Radu şi Babiuc Victor menţionaţi în procesul verbal de îndreptare eroare materială încheiat la data de 5 octombrie 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi criminalistică în dosarul nr. 661/P/2005.

"Aşadar, Înalta Curte, în temeiul art. 278 alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, constatând întemeiată plângerea formulată de petiţionarul Ionescu Dan Cristian împotriva rezoluţiilor nr. 661/P/2005 din 21 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, urmează a o admite ca atare, iar pe cale de consecinţă, va desfiinţa rezoluţiile atacate şi va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul tuturor faptelor reclamate de petiţionar, faţă de intimaţii Vasile Radu, Baias Flavius, Remeş Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu, Gutin Eugenia, cât şi faţă de intimaţii Sârbu Radu şi Babiuc Victor menţionaţi în procesul verbal de îndreptare eroare materială încheiat la data de 5 octombrie 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică în dosarul 661/P/2005", se arată în decizia completului de trei judecători ai ICCJ.

Hotărârea instaţei supreme poate fi contestată la completul de nouă judecători, care va decide definitiv în acest caz.

(Material realizat de Departamentul Eveniment, eveniment@mediafax.ro)

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici