MEDIAFAX 35. 2006 – Saddam Hussein este condamnat la moarte și executat. Procesul fostului lider irakian ține presa românească cu ochii pe Bagdad

MEDIAFAX este, de 35 de ani, acolo unde se întâmplă lucrurile importante. A fost parte din istoria României postdecembriste, relatând în timp real momentele care au schimbat politica, societatea și viața de zi cu zi.

Cazul Saddam Hussein a oferit presei internaționale subiecte importante pe tot parcursul anului. În România, o parte dintre aceste informații au ajuns la cititori prin știrile Mediafax, preluate de publicațiile vremii. Titlurile păstrate în arhive surprind desfășurarea evenimentelor, dar și ritmul în care informațiile circulau de la agenție către ziare.

Demisia judecătorului și primele controverse ale anului

La începutul lui ianuarie 2006, procesul lui Saddam Hussein era marcat de tensiuni în interiorul tribunalului și de întrebări privind independența magistraților. Judecătorul kurd Rizkar Amin, care condusese audierile, își anunțase demisia, iar decizia sa a devenit unul dintre subiectele urmărite de presa românească.

La 9 ianuarie, Renașterea Bănățeană publica articolul „Washingtonul ignoră capacitatea de luptă a insurgenților irakieni”. Știrea Mediafax, preluată de publicație, prezenta declarațiile generalului american George Casey, comandantul forțelor americane din Irak, în contextul unui val de violențe în care muriseră peste 125 de persoane, între care 11 militari americani.

Generalul încerca să îndepărteze temerile privind izbucnirea unui război civil. „Violențele nu vor duce la izbucnirea unui război civil și nici la eșuarea negocierilor politice pentru formarea unui guvern”, declara acesta, potrivit fragmentului publicat de ziar.

Deși relatarea se concentra asupra situației de securitate, contextul era important și pentru procesul fostului președinte. Irakul traversa o perioadă instabilă, în care evoluțiile politice, violențele și desfășurarea procesului erau urmărite în paralel de agențiile de presă și de publicațiile care preluau informațiile acestora.

La 16 ianuarie, Renașterea Bănățeană revenea asupra situației din tribunal. De această dată, știrea Mediafax privea demisia judecătorului Rizkar Amin, prezentată ca un protest față de presiunile politice exercitate asupra sa.

Potrivit relatării, oficialii tribunalului încercau să îl convingă pe magistrat să renunțe la decizie, însă apropiații acestuia spuneau că hotărârea era definitivă. Demisia ridica semne de întrebare asupra modului în care se desfășura procesul și asupra capacității instanței de a-și continua activitatea fără noi controverse.

„Nou judecător pentru Saddam”. Mediafax anunță schimbarea de la conducerea tribunalului

La 24 ianuarie 2006, ziarul Ziua publica articolul „Nou judecător pentru Saddam”, preluând informația Mediafax despre desemnarea magistratului kurd Rauf Rashid Abdel Rahman pentru a conduce audierile în procesul fostului lider irakian și al altor șapte foști demnitari ai regimului său.

Materialul preciza că noul judecător urma să conducă instanța până la adoptarea unei decizii privind demisia lui Rizkar Amin. Ziarul oferea și detalii biografice despre Abdel Rahman, născut în 1941, care absolvise facultatea de drept în 1963 și profesase ulterior ca avocat și magistrat.

Știrea reda și poziția unui apropiat al lui Amin, care explica faptul că fostul judecător nu intenționa să revină asupra deciziei sale.

„Judecătorul își menține decizia de a demisiona și afirmă că aceasta este definitivă și irevocabilă”, declara sursa citată de Mediafax, potrivit fragmentului publicat în Ziua.

Prin această preluare, cititorii aflau atât cine urma să conducă procesul, cât și faptul că demisia precedentului magistrat nu fusese soluționată printr-o simplă schimbare de personal. Controversele privind independența instanței continuau să însoțească desfășurarea procesului.

La 30 ianuarie, Ziua publica un nou articol preluat din fluxul Mediafax, cu titlul „Saddam sfidează tribunalul”. Relatarea surprindea una dintre scenele petrecute la reluarea audierilor: Saddam Hussein ceruse să părăsească sala de judecată, iar noul președinte al completului acceptase solicitarea.

Un alt inculpat, Barzan Ibrahim al-Hassan al-Tikriti, fratele vitreg al fostului președinte, părăsise și el sala, la cererea procurorului, după ce întrerupsese ședința pentru a vorbi despre problemele sale de sănătate.

Ziua preciza că ședința era prima desfășurată sub conducerea lui Abdel Rahman, după mai multe săptămâni de amânări și polemici. Articolul consemna inclusiv criticile la adresa fostului președinte al completului, acuzat de lipsă de fermitate față de inculpați, și menționa Mediafax drept sursă a relatării.

Greva foamei și declarațiile lui Saddam Hussein

În primele luni ale anului, Mediafax a furnizat și informații despre comportamentul inculpaților în sala de judecată. Una dintre știrile preluate de Renașterea Bănățeană relata că Saddam Hussein anunțase că se afla de trei zile în greva foamei, alături de ceilalți inculpați.

Fostul președinte irakian ar fi declarat acest lucru la reluarea audierilor, după ce intrase în sala de tribunal și strigase: „Dumnezeu este cel mai mare! Trăiască națiunea arabă!”.

Relatarea îl menționa și pe Barzan al-Tikriti, care se prezentase în fața instanței îmbrăcat în pijama și care ar fi strigat în sprijinul Partidului Baas: „Sacrific sângele tatălui meu și al mamei mele pentru partidul Baas!”.

Știrea se încheia cu atribuirea explicită „(MEDIAFAX)”, păstrată în fragmentul din Renașterea Bănățeană. Este unul dintre exemplele clare în care publicația indica agenția drept sursă a informației.

Astfel de relatări arătau că procesul era urmărit nu numai prin acuzațiile din dosar și declarațiile procurorilor, ci și prin reacțiile inculpaților, care atrăgeau atenția în timpul audierilor.

Dosarul Dujail și posibilitatea unei sentințe capitale

Procesul lui Saddam Hussein și al celor șapte foști colaboratori ai săi avea în centru masacrul de la Dujail. Cei opt erau acuzați de uciderea a 148 de locuitori ai localității, în urma unei tentative eșuate de asasinare a fostului președinte, în 1982.

La 8 martie 2006, Renașterea Bănățeană publica o știre Mediafax despre anunțul procurorului Jaafar al-Moussawi potrivit căruia inculpații urmau să își prezinte propria versiune asupra evenimentelor.

Materialul preciza că aceștia urmau să vorbească despre uciderea locuitorilor șiiți din Dujail, localitate situată la nord de Bagdad. Era o etapă importantă a procesului, în care inculpații urmau să răspundă acuzațiilor și să își expună perspectiva asupra faptelor.

Pe 13 martie, același ziar publica o nouă știre furnizată de Mediafax, de această dată despre procedura de executare a unei eventuale condamnări la moarte.

„Dacă Înaltul Tribunal Penal va decide pedeapsa capitală în cazul acuzaților din dosarul Dujail, legea este clară”, declara procurorul, potrivit fragmentului publicat. „Sentința va trebui executată în cele 30 de zile ulterioare confirmării sale de către Curtea de Apel a tribunalului”, preciza acesta.

În primăvara lui 2006, condamnarea la moarte era încă o posibilitate, nu un deznodământ definitiv. Prin relatările sale, Mediafax ținea presa românească la curent atât cu desfășurarea audierilor, cât și cu implicațiile juridice ale dosarului.

Saddam Hussein, subiect și în afara sălii de judecată

Interesul pentru fostul lider irakian nu s-a limitat la proces. La 30 august 2006, Gândul publica articolul „Saddam Hussein – torturat cu desene animate”, preluând o știre Mediafax despre afirmațiile creatorilor serialului american South Park, Trey Parker și Matt Stone.

Potrivit materialului, cei doi susțineau că militarii americani care îl păzeau pe Saddam Hussein în detenție îi arătaseră în mod repetat producția animată. Serialul îl prezenta pe fostul dictator într-o manieră satirică, iar filmul South Park: Bigger, Longer and Uncut fusese interzis în Irak încă de la lansarea sa din 1999.

Articolul din Gândul reda și declarația lui Matt Stone: „Știu de la militari ai Marinei SUA aflați în Irak că i-au arătat filmul”.

Știrea arăta că numele lui Saddam Hussein continua să apară în publicațiile românești și în materiale care depășeau subiectul strict juridic. Prin fluxul Mediafax ajungeau la cititori atât informațiile despre proces, cât și relatările mai puțin obișnuite despre perioada petrecută de fostul lider irakian în detenție.

Decembrie. Sentința și așteptarea execuției

La finalul anului, relatările Mediafax s-au concentrat asupra punerii în aplicare a condamnării la moarte.

La 27 decembrie 2006, Gândul publica articolul „Saddam Hussein ar putea fi executat în următoarele 30 de zile”. Știrea, atribuită explicit Mediafax, prezenta declarațiile președintelui Înaltului Tribunal Penal Irakian, Aref Abdul-Razzaq al-Shahin, potrivit căruia sentința urma să fie pusă în aplicare în termenul prevăzut de lege.

„Curtea de Apel a confirmat că Saddam Hussein trebuie spânzurat pentru crime împotriva umanității”, declara al-Shahin, potrivit fragmentului publicat în ziar.

O zi mai târziu, la 28 decembrie, Jurnalul Național publica articolul „Guvernul irakian păstrează tăcerea cu privire la ducerea la execuție a lui Saddam Hussein”. Relatarea preluată din fluxul Mediafax descria lipsa unor detalii oficiale despre momentul execuției și speculațiile privind modul în care urma să fie pusă în aplicare sentința.

„Există speculații potrivit cărora spânzurarea lui Saddam va avea loc fie în secret, în următoarele zile, fie public și transmisă în direct la televiziune”, nota publicația.

În acele ultime zile din decembrie, atenția presei se concentrase asupra momentului execuției. După luni de audieri, controverse și declarații ale oficialilor irakieni, fostul președinte urma să fie executat prin spânzurare la 30 decembrie 2006.

În chiar ziua execuției, Renașterea Bănățeană publica articolul „Saddam ar putea fi executat astăzi”, cu informații despre indiciile care alimentau ipoteza unei execuții iminente. Printre acestea se numărau solicitarea adresată avocatului principal al apărării, Khalil al-Dulaimi, de a ridica bunurile personale ale fostului președinte și contactele acestuia cu armata americană.

Știrea arăta cât de rapid evolua situația în ultimele ore înainte de punerea în aplicare a sentinței. Saddam Hussein a fost executat prin spânzurare în dimineața zilei de 30 decembrie.

După execuție, Mediafax continuă să furnizeze informații

Moartea fostului președinte irakian nu a încheiat relatările despre caz. În primele zile din 2007, Mediafax a continuat să furnizeze informații despre negocierile din jurul execuției și despre soarta foștilor colaboratori ai lui Saddam Hussein, iar publicațiile românești au preluat aceste știri.

La 3 ianuarie 2007, Renașterea Bănățeană publica o relatare despre negocierile dintre oficialii americani și guvernul irakian înainte de predarea lui Saddam Hussein pentru execuție. Materialul prezenta informații potrivit cărora ambasadorul american la Bagdad ar fi încercat să obțină amânarea sentinței cu aproximativ două săptămâni.

„Americanii au vrut să amâne execuția cu 15 zile deoarece nu voiau ca acesta să fie executat imediat”, declara un oficial irakian citat în știre.

A doua zi, la 4 ianuarie, aceeași publicație relata despre procurorul irakian Munkibal Faroon, care ar fi amenințat că va părăsi încăperea în care urma să aibă loc execuția dacă batjocorirea fostului dictator de către unii dintre cei prezenți nu înceta. Potrivit materialului, gestul ar fi putut opri punerea în aplicare a sentinței.

Presa a urmărit apoi și situația celor doi foști colaboratori ai lui Saddam condamnați la moarte: Barzan al-Tikriti și Awad al-Bandar.

La 5 ianuarie 2007, Gândul publica articolul „Colaboratorii lui Saddam vor fi executați duminică”, despre amânarea execuției celor doi, prevăzută inițial pentru joi. Știrea furnizată de Mediafax, cu AFP indicată drept sursă internațională, reda declarația deputatului șiit Baha al-Araji: „S-a amânat pentru duminică”.

Pe 10 ianuarie, Ziua publica o relatare similară despre amânarea execuțiilor, tot prin preluarea informației Mediafax.

În aceeași zi, Renașterea Bănățeană scria despre apariția pe internet a unei noi înregistrări video care îl prezenta pe Saddam Hussein după execuție, pe o targă, cu o rană la gât și cu fața acoperită de sânge. Imaginile neoficiale au readus cazul în atenția cititorilor la mai bine de o săptămână după moartea fostului președinte.

Un an de actualitate internațională, urmărit prin știrile Mediafax

De la demisia judecătorului Rizkar Amin și desemnarea unui nou președinte al completului până la condamnarea la moarte și execuția din 30 decembrie, presa românească a urmărit cazul Saddam Hussein prin informațiile furnizate de Mediafax.

MEDIAFAX nu doar a relatat istoria recentă. A fost acolo încă de la început, în mijlocul evenimentelor care au făcut prima pagină a ziarelor, au deschis jurnalele de televiziune și au devenit subiecte de interes național.

Informația a ajuns de la locul evenimentului la redacții și, prin intermediul presei, la milioane de oameni.

35 de ani înseamnă mii de zile de breaking news, milioane de informații transmise și o arhivă care spune, prin știri, cum s-a schimbat România.

Înseamnă 35 de ani în care Mediafax a fost acolo.

În mijlocul evenimentelor. În mijlocul istoriei.