Ion Cristoiu: Nu va trece mult și-l vom regreta pe Klaus Iohannis. Nicușor Dan nu reușește să fie Președinte ( cu p mare, pentru că președinte cu p mic e de pe vremea cînd era primar) în materie de comunicare publică

Mircea Badea a observat evident critic faptul că Nicuşor Dan nu s-a adresat până acum tuturor românilor, adică şi acelor români care nu l-au votat şi care continuă să-l antipatizeze deoarece nu vede din partea lui un semn că ar avea conştiinţa de preşedinte al tuturor românilor. Eu aş spune că Nicuşor Dan nu are conştiinţa de preşedinte. Despre Klaus Iohannis mi-a spus la un moment dat cineva apropiat că aşa la vreo două sau trei, patru luni de la instalare că în sfârşit s-a regăsit sau s-a instalat, s-a aşezat în haina de preşedinte.

O caracteristică a funcţiei de preşedinte e cea de autoritate fără a fi aroganţă, fără a fi duritate. Adică simţi, intuieşti că acolo, la Cotroceni, în fruntea statului, este un tip cu T mare care are o viziune asupra României aşa ca un comandant de navă pe ocean, nu pe Herăstrău. Doi, care de fiecare dată se gândeşte la întreaga ţară sau la ansamblu, că de-aia el este preşedinte şi mai ales are capacitatea de a ne convinge, de a dialoga cu noi, de a ne înflăcăra.

În al doilea mandat al lui Klaus Iohannis, am atras atenţia că fostul preşedinte trecea prea mult la un moment dat şi nu dialoga cu noi. Şi am spus că funcţia de preşedinte, pe lângă cea postdecembristă de a vâna cu ajutorul parchetelor, cu ajutorul procurorilor, adversarii politici, adversarii din presă şi adversarii din lumea afacerilor, de pe lângă acestea un avantaj pe care îl are preşedintele este cel al spunerii. În orice moment el se poate adresa naţiunii, se poate adresa românilor, prin interviuri, prin declaraţii de presă, prin mesaje şi în felul acesta îşi exprimă, pe de-o parte, punctele de vedere în legătură cu lucrurile controversate, cu marele probleme ale României, dar ne şi convinge că trebuie să aplicăm o politică solidă.

Aţi observat ceva din aceste lucruri la Nicuşor Dan? Deci pentru mine, pentru mine nu. Ca cetăţean, dar pentru mine, ca om care observ şi comentez viaţa politică din 1990, el mi se pare că nu e preşedinte. Nu are nici acea măreţie, acea autoritate pe care să o simt.

Nu e obligatoriu ca el să fie în înalt, cum să zic, vânjos sau să stea în stratosferă sau să nu apară. Îl simţi când vezi un om, simţi varga de oţel în el, da? Păi eu nu văd nimic. El este un tefelist, până la ora actuală este preşedintele, dacă e, nu românilor, nu tuturor românilor, este preşedintele tefeliştilor, acelor care se duc în şlap la operă şi fac amor fără să coboare de pe trotinetă.

Un pantalon scurt pe trotinetă, atâta îi duce mintea pe tefelişti, da? La nivelul ăla este Nicuşor Dan şi toate, cum să spun, toate oftaturile mitinetelor, că el e inteligent, că o fi inteligenţă matematică, dar asta nu e obligatoriu ca are şi inteligenţă politică. Este fel de fel de inteligenţă, poate ca lui, sigur, e de matematică. Dar din faptul că ai o inteligenţă Einstein nu înseamnă că puteai să fie bun şi de premier.

Nu e obligatoriu, aşa cum un mare poet, Eminescu, nu cred că ar fi fost bun de rege, de conducător în România. Deci, din punctul acesta de vedere, nu am văzut până acum niciun moment de insuflare. De fapt, practic, el comunică mai puţin decât nu comunica Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis nu comunica că nu se adresa naţiunii, nu dădea interviuri . Nicuşor Dan dă peste tot, îl opresc ăia la WC-ul, când a dat el cu mingilica la portiţă, dar nu reuşeşte să comunice lucruri la nivel de preşedinte. El trebuie cel mult şef de magazie, am mai spus, la CFR Marfa, în chestiunea deficitului.

Normal era să, nu ştiu, să fac un statement sau un discurs de investire, sau să dea un interviu, să spună, băi, oameni buni, băi, români, e jale, hai că trebuie să luăm nişte măsuri, mă adresez partidelor şi dumneavoastră, asta e, avem de rezolvat o mare problemă. Nici vorbe de aşa ceva. Deci eu cred că în curând o să-l regretăm pe Klaus Iohannis.